247 matches
-
ocupă cu forțele armate Nordul Transivaniei, fără rezistență din partea armatei române...! Această țară fiind aplasată În mijlocul Europei se presupunea să aibă un Înalt grad de civilizație și dezvoltare spirituală, motiv să anexeze teritoriul românesc fără distrugeri și victime omenești...! Dar, amarnică decepție...! Dela bun Început, au năvălit asupra localităților românești cu o furie și cruzime asociindu-se cu hienele de pradă și distrugând totul În calea lor: au dat foc la casele locuitorilor, au omorât copii, femei și bătrâni așezându-iînfața plutonului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
BACOVIANĂ Amarnică treabă, octombrie dus Pe gânduri mă poartă-n lumină, Un lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti pe celălalt! Asta nu era să șadă cu mîna-n sân. Puse mâna pe cealaltă gheată, și unde nu-ncepură, dragă doamne, să se alunge unul pe altul, în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a stat În mijlocul bisericii Îngenuncheat și cu fruntea la podea; Întâmplarea a făcut ca nepoata lui nea Mitu Păcătosul, sora medicală, să folosească o ață mai groasă ca de obicei la coaserea virginității unei mirese, punându-l astfel Într-o amarnică Încurcătură pe ginerică În noaptea nunții, când acesta nu a izbutit - poate și din pricina emoției și a băuturii - să rupă fecioria improvizată a soaței și s-a Încurcat În hățișul prea grosului catgut, rezolvând, până la urmă, problema manual, după ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încăpățâna să nu-și nască taina de mii și mii de ani Încoace. Poveștile de iubire spuse de Foiște Îi mișcau pe ascultătorii de parte bărbătească fiindcă știau cu toții că poetul Își pierduse putința cu femeile de tânăr, În urma unor amarnice dezamăgiri prin care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri restrânse - În nesfârșitul gol ce se căscase-n juru-i și se avântase În alcool și-n Împreunări disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că vezi, în astă‐ seară I‐atât de‐amarnic cântul ce‐ l spune vântu‐ afară, De parc‐ar plânge‐ ntregul săracilor amar ... Dar tu aștepți un cântec‐ că tu ce știi de vânt! și ce să știi ce spune‐ n amarnica‐i poveste ? ... O, tu nu poți pricepe nimic din toate - aceste ... Să ‐ ți cânt și‐ n seara asta, lumina mea, să ‐ ți cânt ... Hai, nani, nani. Lumina mamii ... ... și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt Din tot ce‐ți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de râs și nu știau mai deloc ce era plictiseala. Lui Hideyoshi îi lipseau zilele când făcuse și el parte din acea exuberantă adunătură de tineri. I se încredințase comanda campaniei în urmă cu cinci ani lungi. Bătăliile și luptele amarnice care avuseseră loc la Castelul Kozuki, la Castelul Miki și în alte locuri erau peste măsură de istovitoare. Dar, dincolo de greutățile războiului, în calitate de general, întâlnise, de mai multe ori, și crize spirituale. Nobunaga era un om greu de mulțumit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muneharu protestă, glumi și mustră, dar nu reuși să-i înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, în cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile tuturor vasalilor încetară, iar Muneharu păru să aibă puțin timp să respire, Gessho, fratele său mai vârstnic, veni să-i vorbească. Am auzit tot ce-ai spus, zice Gessho. Dar nu e nevoie să mori. Lasă-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime! replică tăios Katsuie. Când i se amintea despre durata de timp în care zăpada acoperea provincia Echizen, inima i se umplea cu o revoltă amarnică. Așadar, nu putea petrece nici măcar un moment de relaxare cu familia lui. Katsuie reveni în cetate la fel de repede pe cât plecase. Întovărășit de paji, mergea cu pași mari pe coridorul cu acoperiș, prin care sufla viscolul. De cum plecă, cele trei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
S-ar putea ca asta să fie. Ar fi necuviincios ca Hideyoshi să domnească peste moștenitorul de drept. Oamenii n-ar permite-o niciodată. Sala templului principal era pustie. Numai lămpile așteptau înserarea. Era jumătatea Lunii Întâi și un frig amarnic. Apoi, apăru altcineva, dregându-și glasul. Întrucât omul era însoțit de un slujitor, cei patru vasali ai lui Nobuo își dădură imediat seama că trebuia să fie Hideyoshi. Părea să dea ordine din mers, cu voce tare. — Scuzați-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în slujba seniorilor provinciali din Osaka și Kyoto, ai căror copii îi serveau pe generalii armatei răsăritene. Frații luptau în tabere separate. Astfel se pregătea tragica scenă pentru conflictele sângeroase, care aveau să izbucnească în sânul familiilor. Hideyoshi cunoștea greutățile amarnice pe care le prilejuia războiul. Lumea se afla în război de pe vremea copilăriei lui, când trăia în casa dărăpănată a mamei sale din Nakamura. La fel fusese și de-a lungul numeroșilor săi ani de rătăciri. Odată cu intrarea lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mâna pentru tupeul pe care îl avusese de a ridica degetul acela. Apoi a încetat cu pălmuitul și a întins din nou mâna stângă. De data aceasta, ținea ridicate două degete. Ca și mai înainte, împungea aerul cu o patimă amarnică. Mai întâi un deget, apoi două. Ce încerca să-mi comunice? Nu eram sigur, dar bănuiam că e ceva legat de timp, de numărul de zile rămase până să-și îngăduie să vorbească din nou. Îi mai rămăsese o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din sprâncene. — Sigur. Spune. Intru În cameră, trag aer adânc În piept și-l privesc drept În ochi. Domnule Harper, știu de ce m-ați chemat aici. Știu că am greșit. A fost o rătăcire de moment, pe care o regret amarnic. Îmi pare extrem de rău și nu se va mai Întâmpla niciodată. Dar, În apărarea mea... Simt cum mi se ridică un nod de emoție În gât. În apărarea mea, trebuie să spun că habar n-am avut cine sunteți, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
versurile sale lipsă de respect și instigare. Ca urmare a îndoielilor împăratului, Su e condamnat la exil pe viață. Poetul trebuie să-și ia rămas bun de la familie pentru totdeauna. E târât prin orașul natal, ca să-și înceapă lungul și amarnicul periplu spre deșertul apusean. Imaginează-ți interogatoriul și tortura nesfârșite la care-l supun călăii. Imaginează-ți-i pe toți prietenii lui, care-i întorc spatele de frica guvernului. Nici o durere n-ar putea fi mai mare decât izolarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cioban, făcându-și de lucru cu turme de oi pe pășuni alpine. Mereu gata să te binedispună, cam așa a fost de când îl știi, dar uite că de vreo două săptămâni e tocmai dimpotrivă. Cât de greu îl apasă, deh, amarnică suferință, Milică-tată. Întors pe dos de nu-l mai ia nici somnul, și uite că Rafael nu poate să-l ia în serios, mai cu seamă la ora asta. — Culcă-te, Milică-tată. Ești tâmpit? Ce dracu’ ai? Aha, ai dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă că știu eu cine te-o supărat. Da’ și tu ai gură bogată și vorbește câte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă că știu eu cine te-o supărat. Da’ și tu ai gură bogată și vorbește câte odată fără tine... Să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
părinților mei, a tinereții Monicăi și a lui Virgil. Acestei Românii i-am rămas fidel.“ Aceasta este pentru mine cea mai tulburătoare notație din jurnalul lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, 2010, pp. 294 ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și fac comanda la un concurent de-al tău: dacă ajungeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
teamă ca îl calc, Iarbă-n lastra, în fereastă- Nu se teamă: nu-ți oi fi nevastă; 15 Și-n cele două ferești, Să semene meri domnești. Tu la tine nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la boeresc, 183 {EminescuOpVI 184} Coasă-n mână am luat, Două brazde - am răsturnat, Am tras
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
solzii de pe pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Și nu l-a schimbat în cenușă fulgerul care i-a fost pentr-o clipă oaspete-n prag. Mereu își
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din sprîncene. — Sigur. Spune. Intru În cameră, trag aer adînc În piept și-l privesc drept În ochi. Domnule Harper, știu de ce m-ați chemat aici. Știu că am greșit. A fost o rătăcire de moment, pe care o regret amarnic. Îmi pare extrem de rău și nu se va mai Întîmpla niciodată. Dar, În apărarea mea... Simt cum mi se ridică un nod de emoție În gît. În apărarea mea, trebuie să spun că habar n-am avut cine sînteți, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună mâna pe tabloul cu chipul tovarășului de pe peretele dinspre răsărit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]