5,130 matches
-
e sete. — Te-a pălit subit politețea. — Da’ nu-mi place sucul de ghimbir. — Ție? Ție nu-ți place sucul de ghimbir? Nu. — De când? Of, Dumnezeule! E vie și-o luăm de la capăt - e vie și pe dată ne și ambalăm! Îmi povestește cum a venit Rabbi Warshaw la ea și a discutat cu ea, auzi, tu, o jumătate de ceas încheiată, înainte - cât de sugestiv se exprimă ea acum - de a ajunge la cuțit. N-a fost drăguț din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Gerski era un siberian de cincizeci și opt de ani care Îi făcuse cunoștință domnului Blount cu beneficiile financiare ale fabricilor rusești de crutoane. Gerski superviza toate interesele domnului Blount În ceea ce privea pâinea prăjită. Ideea lui genială fusese să ambaleze crutoanele În stil american, În punguțe de plastic. Gerski Îl făcuse pe domnul Blount și mai bogat decât era deja, iar domnul Blount Îl făcuse pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată. —Așa, la Pușkin Café, zise Gerski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici o jenă, coșul peste stiva cu detergenți, continuîndu-și plimbarea. Dumneavoastră de ce nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce mă fac de sudor?! tresare Vlad. Vreau, pe la zece, s-o șterg, să fiu la autogară. De unde iau sudor? Ia-l pe Cornea și scutură-l bine, să vezi cum îți aduce sudorul. Ascultă ce-ți spun, Vlade, se ambalează Mihai tu semnezi pontajele pentru sudor și, Doamne ferește!, vine unul..., unul care, ajuns sus, s-ar ține de capul cuiva de pe aici din oraș, răscolește, află că a lucrat și sudorul... Cine pică? A? Tu! E semnătura ta pe pontaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de a-ți iubi profund, matern, propria-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria! Doina e o copie a ta, dar o copie crudă. E o Maria tînără se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zici că ai două? întreabă spre Maria, cînd rămîn singure. Poftim?! A, da, ziceam... Am... Cea mare mi-a dat telefon ieri și m-a chemat, vrea cică să lămurim... După douăzeci de ani... Dar e bine, foarte bine! se ambalează bătrîna, cu privirea aiurea, euforizată de cele trei pahare cu vin. Doina are nouăsprezece ani, se face tot mai frumoasă și dacă... !?... O, nu! E oribil! Te rog să mă crezi! aruncă ea o privire spre vecină. E absurd? "Neînțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine în pantaloni. Acum pot zice că-s treaz, deși îmi vine să cred că visez încearcă o glumă, întorcîndu-se spre fata rămasă în mijlocul încăperii. Pentru tine spune Cristina și trage din sulul de hîrtie un buchet de flori, ambalate în celofan. De fapt, surîde ea așa știu eu, că atunci cînd mergi prima oară acasă la cineva... Pentru că Mihai a rămas descumpănit, cu privirea puțin încruntată, fata așază pe masă, încet, cu delicatețe, buchetul de flori, culcat peste colile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a părut. Ba deloc. Știu că voi, în sat, îl disprețuiți. Dar disprețul vostru, la un loc, indiferent de cauză, n-o să ajungă nici pînă la glezna prețuirii mele! Poate că, de prețuit, îl mai prețuiesc și alții se ambalează Doina, devenind pătimașă -, dar de iubit sînt sigură că-s singura! Am ținut să-ți spun asta. Bine, Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
indiferența ori inconștiența; intră, de-acum, în domeniul urii. Așa mi-am zis și eu. Spuneți-mi, insistă Mihai, privindu-l deschis pe Săteanu dacă tot am discutat..., ați aflat măcar a cui este, biologic vorbind, Doina? Știți de ce, se ambalează Mihai mă gîndesc că, poate, doamna Săteanu, urîndu-l pe tată, se manifestă față de copil, deși rămîne incredibil, pentru sfera gîndirii normale. O femeie care poartă în ea un copil, indiferent cum a fost conceput, odată ce-l naște... Mă rog, înclin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pilă, vreun doctor care să le lege trompele... Începuse să-i placă al naibii de mine; am răsuflat ușurat cînd s-au terminat cursurile..." Pașii lui Mihai lunecă încet, monoton, egal, de-a lungul secției finale, unde zeci de femei sortează și ambalează marfa pentru expediție. Constată că totul este în regulă, termină de inspectat și se întoarce în birou, pregătindu-se să-și amenajeze un pat din trei scaune puse unul lîngă altul, să doarmă un ceas măcar. Bună... dimineața! salută o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Deși știa că, imediat ce deschide acțiune de divorț, nu mai rămîne prim-vice. Au fost bărbați care au riscat viața, imperii, regate, coroană pentru plăcerea intimității în doi și crezi că n-ar fi riscat nea Toader postul de prim-vice?! se ambalează Mihai. Am început să-l cunosc, Maria, pe nenea Toader; alături de o soție iubitoare, care să-l fi stimulat, în doi-trei ani ajungea din nou, poate mai sus chiar. Nu lîngă Coca! se înfurie Maria, începînd să se plimbe. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din Peking a cerut punerea fosilelor în cutii. Toate cele 147 de fosile, inclusiv 5 calote craniene și 15 fragmente ale acestora, 14 oase de maxilar inferior, precum și clavicule, oase ale coapselor și brațelor și mai mulți dinți au fost ambalate în două cutii mari din lemn. Acestea au fost transportate la ambasada americană din Beijing, gata pentru a fi transportate în America. La scurt timp, fosilele au dispărut misterios și n-au mai fost găsite nici până astăzi. Unii au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că-n ziua aia l-am salvat de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți aruncate. Shine se ducea cu o pungă de hîrtie și le aduna una cîte una, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care s-a luat de dumneavoastră, îl dau afară luni la prima oră... - Nu-i nevoie, lăsați, vă rog eu... - Ce suflet mare aveți... Dar nu-i nevoie să fiți mărinimos cu un asemenea dobitoc... - Ei, domnule general, nu vă ambalați... La urma urmei, nu mi s-a întâmplat nimic. - Cum ziceți, dar este foarte frumos din partea dumneavoastră să-i luați apărarea... - Păi, are și el familie, copii... Generalului aproape că-i dădeau lacrimile. - Ce om sunteți! Ce suflet! La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Luca tăceam în continuare, încercând să nu râdem. - Știi, băi Take, care-i problema? zise o fată (poate Oana). Problema este că, după cum ziceam înainte, tot Nicolaescu și Cărmăzan o să ia banii. Tot ăia o să-și facă filmele. Fata se ambală. - Pentru că așa e la noi, în țara asta, unde nu este recunoscută valoarea! - Așa e, să știi, o susținu să zicem Teo. Ai dreptate. Adică la noi nu face Take filme, pentru că e prea bun. Băi, e... n-am cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
așeze cei de la editură. E treaba lor! Ciulește-aci urechea la bunica: șpilu’ e că poți citi cum te taie mintea. Eu dădui marfa, e-a-ntâia, are scene hard, înjurături, homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru marginalitate, împotriva falocentrismului, mă-nțelegi? Ea-El scoate la vedere ce-i sub piele, visează că-și scrijelește carnea cu lama și curg sucuri diverse, își simte sexul ca un vulcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
redus, sunt mai ușor de transportat, iar imaginile negative suportă măriri de bună calitate până la dimensiuni suficient de mari (100×100 cm). Sunt folosite în portetistică, în reportaj și în fotografia de studio. Filmele fotografice pentru format mediu sunt rolfilme ambalate în hârtie pentru a fi protejate de lumină. Dintre aparatele de format mic, cele mai folosite sunt cele de tip Leica, având dimensiuni de 24×36 mm, denumite după firma germană care le-a impus pe piață. Sunt cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
devină de neșters. Ai săi trebăluiau În bucătărie. Mai avea de făcut un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a făcut senzația de ușurare să bată în retragere. — Dar? — Dar probabil că aici e vorba de-o recuperare pe termen lung, mă tem. — Cât de lung? Ea ridică blând o mână, un gest care voia să spună nu te ambala. Cred că punem carul înaintea boilor. O să-ți răspund la toate întrebările cât pot de sincer, dar, înainte să intrăm prea adânc în miezul lucrurilor, trebuie să știi ceva foarte important. Cred că cel mai bine e să afli ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întoarse și, strângându-și în continuare haina în jurul trupului, se îndepărtă șontâcăind pe strada plouată, galbenă în lumina felinarelor, fără vreo altă vorbă. Cutia din prag era mare, precum cele pe care le iei de la Tesco atunci când te muți. Era ambalată în hârtie maro și muiată de ploaie. Era de asemenea foarte grea. M-am întors stângaci în prag, încercând să nu lovesc de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pe creasta valului, ceva se ivea din spumă - un semnificant curbat și crescător, o idee-înotătoare perfect evoluată. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. Mark Richardson. — Încă vine după noi. În buzunarul meu, strigă fata în spate. — Ce? — În buzunarul meu. Ambală motocicleta după ce ne-am lovit de o denivelare, am făcut un salt și-am aterizat cu un pleoscăit. — În haină, pe partea asta. Înclină capul spre stânga. Mi-am desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am ajuns la laptopul lui Nimeni. Asemenea butoaielor și acesta era aproape complet neschimbat: subțire, prețios, negru și stând pe-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]