2,825 matches
-
a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
împotriva demiurgului ce i-a dat viață trece prin folosirea unor mijloace mult mai terestre, ca denunțul la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația dintre "omul nou" și cel ce l-a zămislit nu e cu nimic mai puțin ambigua decât cea legând o intelectualitate "experimentatoare" și progenitura revoluționară a cărei ambiție este de a-si devora creatorul. Râul insinuat în casa Kalabuhov e de neoprit: Bulgakov alege însă aceeași rețetă ciclica a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
prim număr al revistei alege să reviziteze câteva teme esențiale ale culturii române. Alexandru Florin Platon și Keith Hitchins examinează continuitățile și discontinuitățile discursului istoriografic al unui timp de tranziție, marcând și o necesară privire retrospectivă asupra unui trecut adesea ambiguu. Identitatea culturală românească rămâne una dintre preocupările centrale ale numărului de față - Radu Dudău îi dedică un substanțial studiu văzând în interogația identitara o problemă canonica a filosofiei românești. În marginea identității, Constantin Buchet reformulează un titlu mai vechi al
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
de a gratifica masiv cu funcții de conducere eșaloanele doi și trei din aparatul moștenit de la Ceaușescu, de a nu abandona alianțele externe de odinioară, contrarii năzuințelor țării în configurația modificată europeană. Are desigur o semnificație împrejurarea că în orele ambigue ale nașterii noii ordini, Ana Blandiana nu s-a sfiit să-și exteriorizeze aprehensiunile, bruscînd amabilitatea mieroasa a Președintelui. De cîte ori vin la București și mă întîlnesc cu Ana Blandiana umplem ceasurile de taifas în jurul ceștilor de cafea, montînd
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
ai face pe inovatori să strâmbe din nas pentru că noutatea propunerii regizorale nu sare an ochi. Primul merit al direcției de scenă este alcătuirea unui scenariu limpede an care traiectoria personajelor și dinamica relațiilor dintre ele se descifrează cu ușurință, ambigui fiind - ca an viața, ca an istorie - motivațiile explicite și implicite. Nouă traducere propusă are meritul de a simplifica, de a apropia textul de vocabularul zilei de azi. Șanț replici care șochează și impresionează, șanț cuvinte care șochează prin amprenta
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
pe cele de intercomunicare. Pentru cerebralizarea instinctului și senzualizarea intelectului s-ar putea spune ca pledează à rebours și Atom Egoyan în Felicia's Journey: o naivă irlandeză, plecată în căutarea bărbatului care a lăsat-o însărcinată, intră sub protecția ambigua a unui rafinat și exigent bucătar, în timpul liber pervers ucigaș în serie. Că nimeni și nimic nu-i perfect avea să se demonstreze pe viu la proiecția oficială cînd cineastul, însoțit de soția sa actrița Arsinée Khanjian și ceilalți doi
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
Deși vastă, crtica literară consacrată operei dostoievskiene trebuia măcar răsfoita integral înainte de a aborda subiectul. Paulin Lecca nu dovedește, în cartea sa, aceasta disponibilitate, demersul său rămînînd stilistic cumva în aer, fișele sale putînd capătă cu multă bunăvoință un loc ambiguu, între glosele de lectură și jurnalul de idei. Așadar, meritul cărții de debut a arhimandritului Paulin Lecca Frumosul divin în opera lui Dostoievski rămîne, după opinia mea, doar unul implicit, rezultat din aglomerarea harnica a excerptelor. Las pe seama cititorilor acestor
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
ca obiect și subiect al acestui vast ansamblu „mai personal”. Recentul volum se vrea și o completare, corectare, comentare a celor precedente, sau folosind cuvintele autorului, un fel de MetaBabadrac. Mai mult decît celelalte volume din triptic, prin titlul său ambiguu, Epilogue este o reflecție despre timp, care l-a inspirat, cu ani în urmă, naratologic, pe autor pînă la a-i deveni „calul de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
din canoane și fără să epateze, cărțile lui au un ceva care scapă înțelegerii imediate. Toate astea, pentru că Radu Mareș e un profesionist al insinuării prin detaliu. El construiește pe un eșafodaj realist psihologic, ce se va ramifica în direcții ambigue. Faptul se observă mai limpede în prozele recente din Sindromul Robinson. Impresia e că, în intenție, cele patru povestiri ar fi alcătuit un roman la care autorul renunță din lipsă de coeziune. Precedentul existase în legătură cu romanul Deplasarea spre roșu (2012
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
german, fragment elocvent prin plastica redării unor gesturi emblematice și a unor figuri exemplar reunite de metaforele suferinței, ale rănii, ale durerii împărtășite. Deloc întâmplător, Norman Manea însuși recunoaște, într-un interviu, că „raportul dintre ficțiune și realitate e unul ambiguu, tipic literaturii și artei. Sunt elemente biografice, dar niciodată nu este biografie. Eroul respectiv sunt și nu sunt eu, adică îi împrumut situații prin care nu a trecut niciodată și care îmi sunt cerute de fluxul scrisului. Îmi cere anumite
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
și, poate chiar în primul rând, prin expresia literară, prin unicitatea artistică a confesiunii și reflecției. Martor sau scriitor? Împărăția Documentului sau Împărăția Eului? Mărturisitorul suferinței (administratorul, arhivarul, istoricul) sau artistul? Depoziția sau Compoziția? Formula acestei literaturi este prin definiție ambiguă, frontierele dintre domenii sunt uneori, deseori, fluide, există apoi momente care privilegiază un anumit tip de lectură în dauna celuilalt, iar opțiunile tranșante sunt pândite de capcane și riscuri”. Narațiunea lui Norman Manea se încheie într-o notă de aparentă
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Dimitrie, ci La Falsul Dimitrie, uneori nici la acesta. Întotdeauna însă, prin transfigurare, ele duc la noi. Aceasta fiindcă și noi, într-un fel sau altul, suntem Dimitrie Crudu, alteori doar falsul Dimitrie. Poezia sa transmite o stare de încordare ambiguu, general umană. Citindui versurile, ne identificăm până la râs și lacrimi cu trăirile sale abracadabrante. Dimitrie sau Falsul Dimitrie e un Charles Chaplin postmodern, fragmentar, interpretând, la luminile stinse ale rampei aria sublimă a vagabondului idealist,într- un decor alcătuit din
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
desigur, imediat după a lui. Ținând cont de atenția acordată comportamentului propriu, pentru a fi la înălțimea devizei pe care o scrisese pe o pancartă în balcon, Hic sunt leones, și a necesității adulatorilor, a putut lăsa și o impresie ambiguă, tradusă astfel de comentator: „Totuși un sâmbure de dictator a existat în trimbulindul Nichita Stănescu. Talentul l-a împins nu spre politică, ci spre marea artă. Pe poet nu l-au interesat funcțiile, el nu a urmărit vreun post în
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o altă perspectivă. împreună, printr-un îndepărtat fond comun și, mai apoi, printr-o acuzată complementaritate, ele construiesc un univers care, pe nesimțite, începe să funționeze
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
început, să spun că Spectrele e scrisă în bine cunoscutul stil al lui Derrida, bazat pe o amfibologie fără sfîrșit, aproape insuportabil, ca de altfel și prefața lui C.M. Ionescu, amîndurora potrivindu-li-se de minune "împletitura" de "jucăuș și ambiguu" sub semnul căreia începe atît una, cît și cealaltă. Reminiscență din Barthes, structuralism, post-structuralism și deconstructivism, acest stil manierist încearcă să facă mai degrabă din lume un text decît din text o lume și, obligîndu-te, într-un fel, să citești
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de Paris, un parc de Londra. Titlul cărții, Letters of Transit, se referă la statutul ambiguu al exilatului nostalgic, aflat în permanent tranzit, așteptînd viza de plecare către un alt loc. O așteptare indefinită și uneori fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
fost clarificate. Obiectele atribuite lui Brâncuși, care nu sînt decît niște falsuri grosolane și produse frauduloase de artizanat kitsch, au fost puse în circulație de către un oarecare Stanciu, consilier juridic la institutul de Sociologie, cu ajutorul mai mult sau mai puțin ambiguu al unor oameni cu activitate publică, ba chiar, unii dintre ei, implicați direct în fenomenul artistic. Pe lîngă promovările, destul de suspecte, realizate pe postul național de televiziune, de către George Radu Serafim, de pildă, dar nu numai, s-au mai ridicat
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
este acela de a cunoaște. Care este sensul existenței umane până la urmă? Este această invitație către cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrărilor Sale, a rațiunilor Sale puse în creație, după cum spune Părintele Staniloaie, pornind de la Maxim Mărturisitorul prin lucrarea să „Ambigua”. Raționalitățile plasticizate prezente în creație invită omul să le descopere prin străduința proprie. Spune Părintele Staniloaie în primul „Tratat de Dogmatica”. În centrul acestor căutări este omul, frumoasa creație a lui Dumnezeu. „Căutați și veți afla, bateți și vi se
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
etc. Admirația pentru severitate e normală în discursul public autohton, adresat cetățeanului exasperat de aranjamente, învîrteli, balcanisme etc. Nu mă pot însă împiedica să observ cum - ironie a limbii - această admirație ia o formă suspect de apropiată de atitudinea cam ambiguă manifestată față de justițiarul Tepeș: prețuit chiar dacă (sau pentru că?) se identifică, un pic, cu vampirul Dracula.
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
din lacrimă, "întunecat și gînditor ca miazănoaptea", care "se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lase moștenirea urei domniei sale...". Acesta ar fi, așadar, prototipul criticului. Surpriză însă! În vederile lui D.R. Popescu, moștenirea lui Eminescu e ambiguă. Marele poet ne-ar fi lăsat o moștenire dublă, pe de o parte, o operă fundamentală, pe de alta, "germenii criticilor ce aveau să vină și să se încoloneze și cloneze sub pulpana generoasă a mult iubitorului de Dumnezeu și
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
dezvoltă azi - iar orice tratare în sine a acestui fenomen, pro sau contra, nu face decât să-l legitimeze. Nu trebuie să ne surprindă această deghizare în rebel perpetuu a grobianului român. În fond el își duce mai departe jocul ambiguu al biletelor de voie din interiorul unui sistem ermetic. Îl vedeți acum cu gura mare și spurcată? Este numai pentru că altădată și-o ținea prea pudic închisă. Are hachița revoltei - da, pentru că în cealaltă viață nu i s-a permis
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește cunoașterea adevărurilor eterne". (Ideen) Se fundamentează, astfel, și proza, romanul
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
a petrecut o trecere de la revanșă, exorcizare, defulare - la obiectivizare și distanță ironică; folosirea diferitelor "nume" reflectă chiar și diferențe de informație (noile generații nu mai percep acum aluzii care erau foarte evidente în 1990). Lista poate începe cu hipocoristicele ambigue (prudent minimalizatoare) de dinainte de 1989: (Nea) Nicu, Bibicu', (Nea) Puiu, (Nea) Titi, cu desemnările familiare dar respectînd sistemul - Șefu, Tovarășu' -, cu o poreclă depreciativă bazată pe asemănarea fonică, Ceașcă, sau cu epitetele insultătoare Paranoicul, Pelticul, Piticul, Cizmarul. Formulele retorice vehiculate
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
al combaterii răspunsului mecanic, rezultat al învățării defectuoase în care componenta principală o reprezintă memorizarea și care continuă să fie cultivată în învățămîntul de toate gradele) i se subordonează și capitolele de Comentarii, în care autoarea atrage atenția asupra situațiilor ambigue, a chestiunilor dificile, a posibilității interpretărilor multiple și, în unele cazuri, a soluțiilor divergente. Atît prin "cerințele" cuprinse în diversele teste, cît și, mai ales prin rezolvările explicitate și comentariile care le însoțesc, lucrarea Gabrielei Pană Dindelegan propune reflecției profesorilor
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]