768 matches
-
această operă se recreează mitul androginului pe insula veșniciei, aceea a lui Euthanasius. CONCLUZII a) frecvența și semnificația lui „parcă“ Un element cheie întâlnit destul de des în opera lui Mircea Eliade este adverbul „parcă“, folosit pentru a potența ideea de ambivalență a faptelor trăite de personaje. Este o tehnică a ambiguizării și a schimbării reciproce de semn, de la profan la sacru și invers, din care rezultă echivocul. În legătură cu nuvela Podul, autorul notase: „aș vrea să fac să se înțeleagă până la obsesie
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
semn, de la profan la sacru și invers, din care rezultă echivocul. În legătură cu nuvela Podul, autorul notase: „aș vrea să fac să se înțeleagă până la obsesie sensul său secret: camuflarea misterelor în evenimentele realității imediate. Să fac să rezulte, în consecință, ambivalența oricărui «eveniment», în sensul că un «eveniment» aparent extraordinar, fantastic poate fi acceptat de cei care îl trăiesc ca pe un lucru care pornește de la sine și de care ei nu se gândesc să se teamă“. Un echivoc, probabil cel
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
-și-l repede pe podea, ca și cum ar fi căutat o urmă. Când se apropie de lacul de lumină, se opri o clipă ametit. Apoi se îndrepiă legănat spre Andronic. Parcă lumina lunii îl vrăjise si pe el“. Aceeași idee de ambivalență a faptelor este întâlnită și în Nouăsprezece trandafiri, unde pădurea evocată de Damian exista aievea în 1914, când a fost tăiată, însă el nu înțelege că a fost proiectat cu mulți ani în urmă, și: „Îi ascultam ca în vis
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
certitudinea istoriei naționale și marginalitatea sa: "Printre națiunile care nu sînt încă integrate în viața generală a umanității, adică în adevărata istorie universală, trebuie socotit și grupul de paisprezece milioane de latini din Est care poartă încă numele de romani". Ambivalența între certitudinea și frustrarea națională este lizibilă pe parcursul prefeței: "Nu este vorba de a rescrie istoria românilor prin ei înșiși, ci de a-i plasa, într-un fel foarte clar, în cadrul vieții generale a lumii și mai cu seamă de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în orașe unde sînt folosiți în casele boierești. Soarta acestora este vrednică de milă. Cînd un țigan fuge și este apoi prins, i se pune în jurul gîtului un colier bătut cu ținte de fier. Poziția lui Kogălniceanu față de țigani este ambivalență: el deplînge nestatornicia lor ca hoți și murdăria, subliniind în același timp talentele lor creatoare, în special ca muzicieni. Elogiile sînt la Kogălniceanu o modalitate de a-și valorifica Europa sa exotică în fața unei Europe clasice, mai puțin imaginative. În ceea ce privește
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
rușii sînt frații ortodocși; dinastic prințului Carol de Hohenzollern nu-i displace să lupte alături de împăratul Rusiei în vreme ce Curțile de la Berlin, Viena și Sankt-Petersburg se consultă asupra problemei ordinii europene în cadrul Sfintei Alianțe. În sfîrșit, identitatea rusă este ea însăși ambivalență și oscilează între occidentalismul mimetic al evoluțiilor din vestul extrem european și slavofilie, refondatoare fără încetare a unui specific național. În anul 1870, în zorii unei crize gata să zguduie comunitățile balcanice din Bulgaria și Bosnia-Herțegovina, marea putere păstrătoare a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1933, sirena ale cărei strigăte lugubre le puteam auzi toată ziua, aveau un rol important. Această grevă a uzinelor Grivița simboliza și ea, într-un fel patetic și artificial, "pierderea paradisului", adică intrarea noastră brutală în istorie". O CULTURĂ NAȚIONALĂ: AMBIVALENȚĂ ȘI MULTIPLICITĂȚI În această perioadă se configurează și se confruntă două curente majore, unul occidentalist, celălalt de reîntoarcere la un fundament național, ambele dînd tonul dezbaterilor politice și a luărilor de poziție în plan cultural. Ar fi simplu să trasăm
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei societăți ce i se supune. Unii au ales un semi-exil, un exil provizoriu, pentru a ajunge curînd la un exil definitiv. Romanitatea pe care puterea o impune este fără umor. România oficială oferă spectacolul unității naționale și practică o ambivalență abilă. Puterea afișează în 1968 o pseudo-ruptură cu Moscova: ea este aplaudată, iar șeful statului trece drept erou patriot. În 1971, aceeași putere lovește și reamintește distanța ce trebuie menținută față de toate atracțiile perverse ce vin din partea inamicului occidental. Neînțelegerea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
grupuri de opoziție se vor reuni în zilele revoluționare ale lui decembrie 1989. Însă cînd ele se delimitează de reformatori pentru a pretinde o ruptură radicală, romanticii consideră că a fost confiscată cauza lor. CAPITOLUL VI Timpul nostalgiilor și al ambivalențelor REVOLUȚIA ȘI EXIGENȚELE SALE Cîțiva foști înalți demnitari complotau. O dovedesc intelectualii din opoziție. Al XIV-lea Congres al partidului se desfășoară după un ritual unanimist, în luna noiembrie 1989. Unii au susținut mai tîrziu că se așteptau la anunțarea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1989-1990 care repetă ca într-un joc de copii: "Mai bine-i golan, decît comunist ca Brucan.. Don't worry, be happy". Revoluția cere fericire. Or, în 1990, se cîntă: "De ce o viață de coșmar și o moarte în zadar?" AMBIVALENȚELE " Există un trandafir electoral, don 't worry. Be happy", mai cîntă golanii. România din decembrie 1989 și-a ales o echipă eclectică: militari, foști comuniști și disidenți. Politica este condusă de ceea ce s-ar putea numi o logică "brucaniană" (Brucan
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei privatizări pe jumătate. Este imposibil să fie condamnată o întreagă populație, deoarece nici o epurare nu a avut loc. Această ambiguitate a unui discurs radical anticomunist și a unei practici care se adaptează compromisurilor unui postcomunism cu zdruncinături dăunează opoziției. Ambivalența constă, în sfîrșit, în dublul limbaj al unei modernități ce se afirmă ca deschidere și a unui naționalism care se blochează în închidere. Conducătorii de după 1989 n-au ales. Aliați ai extremiștilor naționaliști pînă la punctul în care aceștia sînt
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Research, 12-16 mai 1986. Tatu, Michel, Gorbatchev. L'URSS va-t-elle changer?, Paris, Le Centurion, 1987. Theodorescu, Filip, Un risc asumat, București, Editura Viitorul românesc, 1992. "We want bread", în Time Magazine, 1 decembrie 1987. CAPITOLUL VI: Timpul nostalgiilor și al ambivalențelor Berindei, Mihnea; Combes, Ariadna; Planche, Anne, Roumanie, Le Livre blanc. La réalité du pouvoir néo-cominuniste, Paris, La Découverte, 1990. Castex, Michel, Un mensonge gros comme le siècle. Roumanie, histoire d'une manipu-lation, Paris, Albin Michel, 1990. Cazacii, Matei; Trifon, N.
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Construirea securității și riscurile sale . . . . 195 Capitolul 2 Ambianța culturală dintre cele două războaie . . . . . 198 Războiul, durere și șansă a modernității . . . . 198 Între apărare și revoluție fascistă . . . . . 204 Blaga sau salvarea prin stil: arhaism și ortodoxie . . . 209 O cultură națională: ambivalență și multiplicități . . . 211 Capitolul 3 Deruta economică și socială a anilor '30 . 215 Alarma socială . . . . . . . 215 România tuturor forțelor de dreapta . . . . . 220 Carol II joacă și pierde . Capitolul 4 România în război . . . . 235 Costul alianței germane . . . . . . 235 România lui Antonescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România amenințată . . . . . . 325 Mizeria . . . . . . . . 331 Națiunea sublimată . . . . . . 335 Manifestările naționalismului . . . . . 339 Națiunea: de la competiție la catharsis . . . . 343 Capitolul 5 Perestroika în stagnare . . . 347 Inițiativele sovietice . . . . . . 347 Sfidările lui Ceaușescu . . . . . . 356 Romantism și reformism . . . . . . 362 Capitolul 6 Timpul nostalgiilor și al ambivalențelor . 367 Revoluția și exigențele sale . Repere cronologice . . . . . . 379 Bibliografie . . . . . . . 391 Indice de nume . . . . . . . 415 În aceeași colecție: 1. Sherman David Spector, România la Conferința de Pace de la Paris 2. Stephen Fischer-Galați, Europa de Est și Războiul Rece 3. Frederick Kellogg, O istorie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nici vorbă să-l cheme Ludovic L.!) iată o întâlnire providențială cum doar o dată la sute de ani se întâmplă să aibă loc! 1. Rezumatul 1 (din Cursul I, Ce este pedeapsa și ce urmărește ea?) (Satisfacția pedepsei provine din ambivalența indivizilor oameni, însă și dintr-o moștenire pe care rațiunea a complicat-o, în sensul că i-a găsit justificări morale acolo unde acestea sunt, de fapt, împinse la periferie. Deși general umană, pedeapsa este circumscrisă social istoric și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
vedere, studiul despre I. L. Caragiale, interpretarea urmând teoria bahtiniană a carnavalescului. Categoria aceasta, aplicată operei comice a scriitorului român, e însă preluată întrucâtva restrictiv, deoarece neglijează caracteristica de bază a râsului carnavalesc care, în accepția lui Bahtin, se definește prin ambivalență (îl cuprinde și pe cel care râde și este interpretat ca regenerator), absentă la Caragiale. Așa cum îl preia A., carnavalescul se reduce la grotesc și caricatural. Mai pertinente se dovedesc celelalte interpretări: drumul inițiatic în opera lui Mihail Sadoveanu, prin
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni de treabă. Dacă nu o aud, se vor transforma În oameni răi”. Din perspectiva categoriilor literare moderne, ar trebui să traducem această ambivalență (povestire sacră ce stârnește râsul ascultătorilor) printr-o hibridizare a genurilor, prin melanjul dintre genurile serioase și cele ușoare, eventual cu un scop „pedagogic”: pentru a putea transmite unor copii bagajul cultural și valorile religioase tradiționale, naratorul introduce elemente comice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gândit probabil și etnograful, care l-a Întrebat imediat pe Yellowman: „Atunci de ce este spusă povestea și adulților?”. Răspunsul indianului - „Pentru că prin povestire totul devine posibil” - elimină orice șansă a unei „raționalizări” moderne și plasează atitudinea despre mit În sfera ambivalențelor specifice uzajului din societățile În care mitul este activ: Povestirile despre coiot nu sunt simplu divertisment. Ele sunt construite În mod conștient În așa fel Încât să ofere o intrigă atractivă, care poate funcționa ca o poartă către considerații mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specialiști sunt marginalizați În plan social sau plasați, Într-un anumit fel, În afara colectivității pe care o servesc. ș...ț Vracii pricepuți și practicanții riturilor magice provin adesea din comunități cu statut social minor. O caracteristică majoră a sorcery este ambivalența ei. Ea este protectivă și distructivă, iar combinarea acestor forțe este o componentă esențială a puterii ei. Acesta este un aspect specific, de exemplu, vindecării, care folosește otrăvuri pentru a Însănătoși. Ambiguitatea profundă a sorcery este relevată și de imaginea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a asigura perpetuarea statutului individului, colectivității și naturii În ansamblul ei. Această constantă este sintetic exprimată (chiar dacă prin referire numai la sistemul relațiilor politice) de P. Stewart și A. Strathern (2004, p. 197): În termenii relațiilor de putere, identificăm ambivalența puterii. ș...ț Cei care dețin puterea politică se tem de vrăjitoria care ar putea veni de la supuși, pentru că Își Închipuie că aceștia sunt geloși pe bogăția și prestigiul lor. În mod reciproc, oamenii obișnuiți gândesc că cei puternici au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o relație prestabilită, ierarhizată și În mod unilateral antagonică. El Își propune să limiteze efectele negative care emană din polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
boul se desemnează pe sine Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează pe cei care iau parte la aceste ritualuri Într-o poziție de „interstițiu”, caracterizată prin ambivalență: această poziție este definită de atribute precum pericolul, poluția, excesul, haosul, puterea fără limite, purificarea. În termenii consacrați de Mary Douglas (1965, pp. 96-97), inițiații aflați În etapa liminală sunt definiți de puritate și pericol: Pericolul rezidă În stările de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fost supus unor operații de represiune, marginalizare, sublimare estetică și fragmentare („Totul ne invită să privim carnavalul modern ca pe un ecou muribund al sărbătorilor antice de tipul saturnaliilor” - R. Caillois, 1975, p. 233). Ceea ce Înseamnă că elementele de ambivalență și contestare Încă prezente În carnavalul contemporan nu ar reprezenta altceva decât ecoul confruntării dintre arhaic și modern, rural și urban, masele populare și grupurile conducătoare (D. Fabre, 1984; D. Gilmore, 1998, pp. 11-15; M.J. Goldwasser, 1987, vol. III, pp.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este acela al uniformelor din parada militară de ziua națională. Din contra, câmpul carnavalului este eterogen și adesea costumele extravagante conțin combinații care sunt total În afara „gramaticii” culturii de zi cu zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p. 40). Ambivalența funcțională a măștii (poate fi folosită atât În cele mai solemne rituri politice sau magice, cât și În cele mai hilare contexte carnavalești) este dublată de combinația măștilor. Punând În antiteză costumarea solemnă specifică paradelor militare („uniforma de gală” care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]