761 matches
-
este inițiatorul, iar cetățeanul este agentul, din punctul de vedere a legitimității acțiunilor statului situația este inversă” (Bicanic et.al, p. 11). Ambivalența poziției autorităților publice a fost observată de G. Almond și S. Verba, care au descris, reciproc, poziția ambivalentă a populației ca supuși (agenți) și cetățeni (inițiatori): „oamenii nu iau parte la viața politică doar prin rolurile lor de cetățeni. Ei rămân, de asemenea, într‑o relație de dependență față de guvernământ, chiar și după ce au adoptat rolul de cetățean
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a dus la acest tip de văz? Este o interdeterminare, ziceam, dar nu știu să răspund la această Întrebare. E o problemă care preocupă omenirea de mii de ani. Singurul care a răspuns frumos este cel care a dat răspunsuri ambivalente, adică Platon. Nicolae Turcan: Mă gândesc să distingem Între două tipuri de imagini. De exemplu, eu pot avea În fața ochilor un peisaj pe care, dacă aș fi pictor, aș putea să-l transform Într-un tablou chiar fără să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Biblia și scrierile patristice reprezintă pentru târgoveață un act erotic”358, care îi conferă o plăcere certă, mai ales atunci când trebuie să expună acestă paradă a unei exegeze originale unui public interesat. Personajul feminin chaucerian are o structură duală, este ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care noi o percepem”408. Multe din ideile pe care le înfățișează intră în conflict unele cu altele și încercarea ei de a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu convinge. Narațiunea târgoveței pare, în același timp, ambiguu și ambivalent, feministă și antifeministă. 409 Discursul ei nu este didactic și nici nu evocă, indirect, noblețea virtuților, reprezintă, fără îndoială, o predică burlescă. Prologului, văzut ca o satiră la adresa femeilor, îi lipsește greutatea morală, nu poate fi o sursă de imitație
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un personaj feminin controversat. Nu deducem foarte clar, din întregul ansamblu al operei, dacă a fost victimă sau o forță distrugătoare. Este un personaj veridic, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
viața noastră cînd sîntem, cu adevărat, fetițe și cînd avem nevoie de Îndrumare și educație În ceea ce privește devenirea noastră, spre ce ne Îndreptăm și ce Înseamnă toate acestea, nu este ușor să inventăm un ritual cînd cultura noastră este atît de ambivalentă și confuză În ceea ce privește tranziția de la o etapă la alta. Totuși, eu am făcut parte dintr-o epocă În schimbare. Eram crescute În spiritul celebrării propriei identități, poate pentru prima dată În decursul a mii de ani, Încă Înainte ca patriarhatul
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
fi venit transformată mult mai pozitiv. În timp ce Începea ascensiunea Înapoi În fiecare lună, știam că sînt schimbată, atinsă de adevăruri profunde și avînd o perspectivă mai extinsă. Această călătorie era ca o meditație, dar cu steroizi. Întotdeauna am fost oarecum ambivalentă În privința practicilor de meditație disciplinată deoarece corpul meu mă arunca În aceste adîncuri după cum v-am descris. Cu toate că recunosc faptul că meditația profundă poate acapara oamenii, aceasta pare un substitut rafinat, adică ceva pentru bărbați și femei care nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Prima întrebare care se cuvine adresată este de ce au sprijinit toate partidele parlamentare, cu excepția PRM, abandonarea unui sistem electoral pe care îl cunoșteau atât de bine și care oferea avantaje vizibile liderilor naționali ai acestor formațiuni? Explicația este mai degrabă ambivalentă. O interpretare din perspectiva teoriei "alegerii raționale" ("rational choice") ar susține ideea că partidele aflate la guvernare PNL și PDL (prin președintele Băsescu) au ales să promoveze modificarea pentru a valorifica electoral nemulțumirea publicului față de liste (Gherghina, Chiru și Ștefan
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
timpului. În contextul în care banii privați reprezintă singura sursă de a umple golul finaciar din visteria partidelor din Europa Centrală și de Est, experiența românească ne arată că donațiile private sunt încurajate prin folosirea banilor publici. Un asemenea proces ambivalent dezvăluie rețeaua complexă a procedurilor de corupție aflată la îndemâna partidelor românești contemporane. Prima contribuție relevantă pe care o aduce această lucrare literaturii asupra finanțării partidelor constă în ilustrarea felului în care o creștere generală a complexității cadrului legal referitor la
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
să-și arate superioritatea prin capacitatea sa de a nu fi pornografic, în vreme ce pornograficul se prezintă ca un discurs onest care refuză, ipocrit, să "spună lucrurile pe ocolite", care nu are nimic de ascuns. Erotismul este perceput deci la modul ambivalent: când drept o pornografie rușinoasă, care refuză să-și asume un asemenea nume, când drept un stadiu la care pornografia n-ar putea accede 18. Totuși nu este clar că pornografia și erotismul ar fi simetrice și că între cele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
la ciclul legendelor arthuriene. În una dintre variantele medievale, misterioasa Doamnă a Lacului îi înmânează lui Arthur sabia Excalibur și tot ea avea să-l conducă, muribund, în ținutul magic al Avalonului. Povestirile originale i-au fixat o identitate complexă, ambivalentă, de mesager între ținutul vieții și cel al morții. În același timp, Doamna Lacului l-a crescut pe Lancelot, cel mai viteaz dintre Cavalerii Mesei Rotunde, căruia i-a oferit un inel protector în fața răului. Purtând diferite nume (Viviane, Nimue
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Tatălui 52. În toate aceste mărturii Sophia apare ca o entitate căzută. 4. Sophia cea Sfîntă Cu toate acestea, s-ar Înșela cel care, urmînd un parcurs inductiv, ar trage concluzia că toate textele gnostice o descriu În aceiași termeni ambivalenți. Se pare că există o excepție: tratatul Înțelepciunea (Sophia) lui Isus Cristos (SJ), din care două versiuni de la Nag Hammadi poartă titlul de Preafericitul Eugnostos (Eug). În această scriere Sophia apare În mod exclusiv ca un eon superior, syzygos al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Universală. Și cu siguranță că se poate modifica această cronologie, totuși nu Într-o asemenea măsură Încît să se poată susține că „protognosticii” - Simon și discipolii săi - Îi atribuiau Sophiei mai mult decît o negativitate de circumstanță. Statistic, Sophia este ambivalentă (negativă și, concomitent, Întrucîtva pozitivă) În peste 80% din cazuri. Astăzi perspectiva legată de gen este utilizată cu mai multă precauție, deși punctele de vedere acoperă o Întreagă gamă, de la cel al lui Michael A. Williams care crede că genul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va dovedi În stare să domine pasiunile, atunci sufletul va trebui să se conformeze complicatelor reguli ale transmigrației. Prin puternicul accent asupra bunătății lumii, gîndirea platonică pare să fie absolvită de anticosmism. Și totuși, lucrurile sînt, Într-o anumită măsură, ambivalente. Căderea sufletului individual În trup, de care rămîne prins ca o scoică de cochilia ei110, este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îi este poftă ce Încolțește În Întuneric”125. Arborele Cunoașterii Binelui și Răului, dimpotrivă, este Inteligența (epinoia)-Lumină, și din acest motiv Demiurgul Îi interzice lui Adam să guste din fructele sale, În vreme ce un vultur trimis de Pleromă (În locul mai ambivalentului Șarpe) Îl va Îndemna să le guste. Aici, Șarpele este neîndoielnic rău; i se pune În seamă revelația concupiscenței și a nașterii, prin urmare se vădește a fi un instrument al Arhonților 126. Gelos pe Adam, Ialdabaot vrea să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a impune programatic un nou punct de vedere, diferit de cele enunțate anterior. Privind retrospectiv publicistica noastră literară, putem aprecia rolul de macaz în ideologia culturală pe care l-a jucat manifestul, în înțelesul său prim, antropologic, de atitudine ambivalentă, negatoare în raport cu ceilalți și valorizatoare în raport cu sine, atunci când a fost susținut de voci autorizate. În ipostaza de discurs social și cultural, manifestul este cu atât mai influent cu cât popularitatea și, implicit, credibilitatea emitentului sunt mai mari. Atunci când avem de-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii sale. Detenta din real în imaginar se produce, în finalul textului, prin atașarea unui scenariu ipotetic, în care victima, deja compromisă, este plasată în dimensiunea devalorizantă a extremismului ideologic: Dacă am fi în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de feacieni nu este complet lipsită de ambiguitate, și foarte subtil, se pot citi în ea multiple tensiuni, chiar contradicții. Astfel aflăm că acest popor, izolat de alți oameni 119, care nu are relații cu nimeni, are o atitudine destul de ambivalentă față de străini, amestec de suspiciune și animozitate. Atena, sub chipul unei copile, cu un ulcior în mână îi spune foarte clar: "vino după mine și nu te uita și nu vorbi cu nimeni, că oamenii de pe aici nu-s bucuroși
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca oaspete. Analizând câteva scene de ospitalitate în perspectiva acestei dorințe de ospitalitate, în care ni se arată diferitele declinări pe care le face Rousseau găzduirii, scenei de ospitalitate, ritualului său și implicațiilor acestuia, vom situa mai ușor atitudinea sa ambivalentă și ambiguă între dorința de a fi găzduit și experiența parazitismului. Relația întotdeauna critică a celui care este găzduit față de cel care găzduiește este o temă recurentă care dezvăluie într-un mod profund sensul relației cu celălalt. Sexul gazdei este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei uși care nu este decât pentru el și pe care el nu va ști și nici nu va putea să o treacă: "Cu cât întârziem mai mult în fața ușii cu atât mai mult devenim străini"484*. Datorită ambiguității, sentimentelor ambivalente, dorințelor contradictorii și inavuabile, dorința vindicativă, încăpățânată și dureroasă a unei ospitalități nelimitate și misterioase va face din eroii lui Kafka niște eterni străini. Hârtia pentru muște sau "e tare rău să locuiești cu părinții" Scriitorii și artiștii știu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și ceea ce nu este încă, între nici afară nici înăuntru, ca și cum libertatea nu ar fi decât în spațiul intermediar, într-un joc asupra liminalului. Astfel pentru a conchide, să luăm acest mic text atât de exemplar pentru ezitarea contradictorie și ambivalentă a oaspetelui care ne dezvăluie secretul reticențelor sale, al temerilor sale și al sustragerilor sale, teama de a-și dezvălui secretul: Reîntoarcere "... Cine mă va întâmpina? Cine așteaptă în spatele ușii de la bucătărie? Fumul iese pe horn, se pregătește cafeaua pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pot remedia sau unitatea lor postulată prin termenul de dezvoltare locală, care își semnalează propriul eșec și / sau consecință a inserției pe piața globală. Această noțiune de dezvoltare locală, vagă, redusă la un simplu slogan, și din acest motiv puternic ambivalentă, trimite atât la retoricile puterii publice și ale unui număr crescând de instituții internaționale, cât și la protestele recente având ca țintă mondializarea. Să alegem ca ilustrative manifestările cele mai izbitoare care, deloc întâmplător, intervin cu precizie în aceeași perioadă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
asupra aspectului-pretextului etnografic amintit, din fondul precreștin, anume dorința eroului de a fi îngropat „în dosul stînii”. Poate fi identificat eminescianul aproapele-departele din Mai am un singur dor. Integrarea în topografia mitică și intelectualizată de data aceasta are un cuprins ambivalent: insul se închipuie departe și totuși aproape, datorită condiției sale ubicue. Nu poate fi vorba în nici un caz de o gîndire simplistă și obiectuală, de vreme ce departele este în același timp echivalent cu aproapele. Obiectele și-au pierdut fizicalitatea și-și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]