2,259 matches
-
așteptat la spectacolele Curții Comedianților. Despre Curtea Comedianților Curtea Comedianților este un atelier de creație artistică, descoperire, cultură, un spațiu atemporal în care căutam să ne găsim rădăcinile culturale europene. Acest eveniment readuce în mileniul trei viața și spectacolul trupelor ambulante ale evului mediu, renascentist și baroc, dar și tradițiile acelor vremuri rămase în conștiința populară. Deschiderile Curții Comedianților Atelier închis - tinerii participanți fac cunoștință cu arta veche a artiștilor ambulanți și cu elemente ale identității culturale europene, in cadrul unor
Descoperă creaţia artiştilor ambulanţi, la Curtea Comedianților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77221_a_78546]
-
Acest eveniment readuce în mileniul trei viața și spectacolul trupelor ambulante ale evului mediu, renascentist și baroc, dar și tradițiile acelor vremuri rămase în conștiința populară. Deschiderile Curții Comedianților Atelier închis - tinerii participanți fac cunoștință cu arta veche a artiștilor ambulanți și cu elemente ale identității culturale europene, in cadrul unor subateliere specializate - teatru itinerant și de imrovizatie, dans, muzică, scenografie, jonglerie, gastronomie - descoperind modul de viață, filozofia și cultura din perioada secolelor X - XVII, redescoperind legăturile spirituale dintre spațiile geografice
Descoperă creaţia artiştilor ambulanţi, la Curtea Comedianților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77221_a_78546]
-
politică a României acum?" De la tarabagiul din piață, până la eminentul universitar, de la bineinformatul taximetrist, până la versatul politician, scriitori, medici, frizeri, preoți, vorbitori de unul singur prin tramvaie, polițai, liceeni fumând la "Cetatea" din Cișmigiu, stewardese, arbitri de fotbal ori comercianți ambulanți, toți, într-o devălmășie a spiritului iscoditor, se frâmântă, caută și uneori chiar formulează diagnostice privind destinul țării, acum. În absolutul ei o astfel de preocupare nu este nouă. Face parte din inexprimabilul nostru suflet, cu irizările lui între moft
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
dădea seama că gestul i-ar fi fost fatal. Era un om trăit la oraș, nu prea știa cât de singuratică este viața celor de la țară și se gândi că în orice clipă și-ar putea face apariția un negustor ambulant sau că s-ar putea întoarce Charlot. Ascultă cu atenție să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atunci când “recita” un cuvânt Îi dădeau o anume stranietate, ceva care mă făcea să-l simt foarte departe de mine. Rostirea cuvântului ales devenea pentru el un moment ritualic, care-l transforma pe deplin. Probabil se credea un mic actor ambulant jucând, plin de importanță, rolul principal În propria lui piesă și căutând un public dispus să-l urmărească, să-l asculte și să rămână impresionat de ceea ce vedea și auzea. Acum am ajuns la litera m, spuse dintr-o dată, aranjânduși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
își dovedea interesul pentru oferte; fiecare - negocia. De cumpărat, însă, nu cumpăra, nimeni, nimic. Stai, a tresărit badea Minciună! Stai, că, iată, am găsit, ce tot caut, de atâta vreme. S-a alăturat unui grup încropit pe la mesele unui bar ambulant. Fete frumoase, și iuți ca niște albinuțe, serveau, fiecăruia, câte ce dorea. Serviții se bucurau, plăteau și se apucau, iute, de consumat, ce aveau adus și pus dinainte. Apoi, la umbra câte unei căni cu vin fiert, frumos mirositor, se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
celuilalt. Pentru mine era scopul suprem al vieții. Părea că târfei începuse să-i placă să mă tortureze. Ca și când răul care mă devora nu era de-ajuns. Până la urmă, am renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza târfei, auzeam oamenii murmurând pe la spate: „Biata femeie! Cum poate să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lumii canaliei, ca reprezentant al unei rase necunoscute. Sfârșiseră toți prin a uita că, într-o epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru înspăimântător, simțeam că nu eram nici viu de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic nu mă mai lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o dată, În lumea noastră auzi judecăți de tipul „ are haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În sec. 17.[...]Organizatorii misterelor, de la el așteptau executarea sarcinilor dificile.[...] Fără cabotin nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu atât știi mai puține despre poziția ei. Și invers. Eu nu știam nimic despre Qwa, deci am regăsit-o, total Întâmplător, exact când mă oprisem din căutat. S-a Întâmplat În timpul unei călătorii de afaceri (Între timp, devenisem vânzător ambulant de biblii evoluționiste), undeva În galaxia lenticulară Spinoza 3. Sunasem la o ușă și mi-a deschis o particulă În capot, care mi-a făcut semn s-o urmez, apoi a luat-o spre bucătărie târșâindu-și papucii. Fără chica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultimului volum, cel pe care-l găsisem dincolo de fațada clădirii, la fel. Toată viața mea era redată În opera lui Kuznețov sau, mai bine zis, toată viața mea se desfășurase după cele scrise acolo. Lumea? O imensă butaforie, un teatru ambulant. Păpuși ascunzând sub poale alte păpuși, un șir de vagoane În mers, fiecare trăgându-l prin Întuneric pe cel din spate și fiind purtat la rândul lui de cel dinainte, până când, tot trecând dintr-unul Într-altul, asemenea vioristului care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
condus de doamna Letitzia, care lucra ca educatoare la o grădiniță Waldorf, cîteva reprezentante ale Societății Experimentale Findhorn, care sperau să recruteze cu această ocazie noi cotizanți, În sfîrșit, activiste ale mișcărilor feministe sau de vindecare spirituală, homosexuali, cerșetori, vînzători ambulanți, nelipsiții hoți de buzunare, ba chiar și cîțiva locatari ai blocurilor din preajmă, nedumeriți și doritori să afle despre ce e vorba, astfel Încît, În apropierea orei anunțate oficial, pe terenul de fotbal se adunaseră aproape o sută de persoane
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Printre toți aceștia, rătăceau dr. Thomas, căutîndu-i din priviri pe Feder și Nut, cu care-și fixase Întîlnire, Marychka tîrÎndu-l de mînă pe Kiki, care se Învîrtea fericit printre picioarele oamenilor și, de fiecare dată cînd Întîlneau un vînzător ambulant, cerea să-i cumpere vată de zahăr, cîțiva polițiști apatici, poate și niscai reporteri de la ziare, de la televiziunea rolandă, inclusiv de la radio Galaxy... (și totuși, cum vom vedea, despre Marea Spirală n-a apărut nici o știre, nicăieri), În fine, maiorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu provincia, aici ceva nu se leagă, își reia din nou cu voce tare ideea, după ultimele infomații dacă la Iași n-o să iasă, toată șandramaua se va muta la Timișoara. Cine naiba a mai auzit de revoluții din astea ambulante? Este inexplicabil de ce toată lumea se teme ca nu cumva nenorocirea să înceapă la București. Nu era logic ca mai întîi ciorba să fie fiartă la foc potolit, înainte să fie lăsată să dea în clocot? — Ar fi ideal dacă s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la un moment dat era ticsit, n-aveam nici o șană să prind un loc, așa că am luat-o la picior în spatele lui împreună cu mulți alții. — Se scandau prostii, spune Roja, și nu știu de ce a fost nevoie să plimbe circul ambulant pe tot felul de străzi lăturalnice, cînd ar fi putut să meargă țintă spre Centru. — Jos Ceaușescu, Veniți cu noi, Fricoșilor, Lașilor, Puturoșilor, Jos Dictatura, chestii de astea, zice Tîrnăcop. — Aceeași mizerie ca la Romană, zice Gulie, imediat după ce s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să inventez ceva mai bun. Zâmbi extaziat, parțial mie, parțial chelnerului care tocmai sosea. O cafea, vă rog. Cu lapte rece. Apoi dădu șervetul la o parte. E mai bine dacă domnul Landau crede În continuare că sunt un vânzător ambulant din provinciile austriece. Nu fac rău nimănui, Sascha. Tu vrei ceva? Pipăindu-mi buzunarele, am comandat un pachet nou de țigări, apoi m-am gândit că poate era un fel de dreptate perversă În alegerea lui Anton, În ceea ce privește numele. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
locul de muncă În mod regulat, căutând noi provocări și vrând să scape de un trecut care nu mai dispărea. Uneori nici măcar nu locuiau În oraș, veneau doar În vizită o dată pe lună și stăteau o săptămână. — Ca niște vânzătoare ambulante Îndrăgostite? Chelnerul sosi; chelnerul plecă. Amestecând zahărul din cafea, Anton Îmi ignoră Întrebarea. Totuși, când a menționat Hotelul Kreuzer, câteva femei păreau Încurcate. Locul le era cunoscut clienților regulați și devenea din ce În ce mai popular. Mult timp a fost folosit doar de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă faci de râs și de rușine după bunul tău plac, n-ai decât să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se pune pe plâns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nas coroiat, pe tipul la fel de plicticos și găunos ca propriul ei frate, ci să fii aidoma unchiului tău, aidoma tatălui tău, să fii tu însuți, în loc să maimuțărești, ca un pui de ovreiaș, pe vreun pulifrici șeigheț, rece ca gheața, cadavru ambulant, pe-alde Jim, Johnny sau Tod, care arată, care gândesc, care simt, care vorbesc ca piloții de pe bombardiere! Ia-o, de pildă, pe Maimuța, vechea mea tovarășă de dezmăț. Numai cât îi pronunț numele, doctore, numai cât îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe bancheta din spate a Mercedesului lui Gerski, așteptam să ieșim din parcare În spatele unui șir de mașini negre identice. Toate, inclusiv ale noastre, aveau perdeluțe negre, Încrețite, peste geamuri. Era ca și cum te-ai fi aflat Într-un salon funerar ambulant, numai că nu ne mișcam. Traficul era un haos. Nimeni nu se deplasa. — Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o. —Păi, ne-am Împrietenit la cataramă În treizeci de secunde, dar când eu am sugerat că poate ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
văd cum titlurile din ziare se amestecă cu firmele scrise cu litere de mână. Afișele lipite pe stâlpii de telefon se amestecă cu reclamele trimise prin poștă. Cântecele muzicanților de stradă se amestecă cu muzica de mall, cu strigătele vânzătorilor ambulanți, cu talk-showurile de la radio. Trăim într-o babilonie amețitoare. Într-o realitate a cuvintelor neobosite. Într-o supă de ADN în care se clocește dezastrul. Universul natural a fost distrus; ne-a rămas doar universul acesta haotic al limbajului. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și la sate, oamenii pun la uși și la porți mesaje care conțin perechi de versuri pentru Anul Nou și tablouri tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă sărbătorească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
doar în cadrul unei ...mișcări dialectice complicate.A fost nevoie ca vulgaritatea liderilor gloatei să descopere posibilitățile uriașe ale unei asemenea întrupări în ce privește organizarea maselor. Aceșit oameni au început să le spună celor din gloată că fiecare putea deveni o întrupare ambulantă absolut importantă a unei forțe ideale, dacă aveau să se asocieze unei asemenea mișcări. Atunci, un asemenea individ n-ar mai fi avut nevoie să fie loial, sau generos, sau curajos, el avea să fie automat însăși încarnarea Loialității, a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comercianților cinstiți, care își achită datoriile; încurajează exemplul celor care practică obiceiuri nesănătoase și ilegale în comerț ca și neplata obligațiilor față de stat. Disperați, unii șomeri sau cetățeni cu venituri foarte mici au găsit un refugiu în comerțul de tip ambulant ori speculativ. Dezinteresul general al politicienilor față de cultură se datorează pragmatismului lor, care ia proporții îngrijorătoare. Editarea cărților și publicațiilor nu este subvenționată deși accesul la informație este foarte important, ba chiar aș zice strategic, în schimbarea mentalităților dăunătoare și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se vinde pe piață. Nu i-am respectat niciodată pe cei ce cred că pot trece cu vederea latura economică a existenței și tot ce comportă ea; în fine, dacă mă consideri seducător, treacă de la mine; adulator, tot așa; vânzător ambulant, la fel; dar dacă mă faci inconștient, atunci mă jignești! Dacă în Călător am vrut să prezint (printr-o alegorie) implicarea cititorului (a cititorului obișnuit) într-o carte care nu e niciodată cartea pe care el o așteaptă, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]