4,765 matches
-
cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să se cicatrizeze, foarte bine voluntarule, zice Dendé, că eu m-am săturat să tot fac pe mama răniților, ia-l tu în primire, adaugă și dispare în spatele tejghelei, deschide
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scot bani frumoși din buzunar ca să se pună la punct cu melițatul în public. Pun pariu că majoritatea dintre ei își petrec jumătate din timp în fața oglinzii zgîindu-se, numărîndu-și dinții, scoțînd limba sau dîndu-și ochii peste cap pînă îi apucă amețeala. Degeaba încercase să-l facă să uite de situația jalnică în care intrase, folosindu-se de tot felul de trucuri din astea, vorbind în dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă încercînd să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la repezeală cu niște cordeline. Am văzut o cu ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai cu ea În fața prietenelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pereche de oameni frumoși și deștepți, am fost preferații tuturor. Așa că lucrurile au stat în loc pentru mine o vreme, fiind absorbit în totalitate de încântătoarea misiune de a fi soțul Antoniei. Când m-am dezmeticit, cum s-ar zice, din amețeala călduță și aureolată a acelor „ani de miere” am constatat că unele drumuri îmi deveniseră inaccesibile. Tatăl meu murise între timp și mi-am luat rolul de negustor de vinuri, simțindu-mă în continuare un amator în această meserie, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exclamă Palmer. În mod natural fiecare consideră că este vina celuilalt. Iar probele biologice sunt nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și felul în care îmi rostea numele în mod repetat îmi induseseră un fel de amețeală așa încât aproape că nu mai știam ce să-i răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin. Scoate-ți sacoul. Ești lac de transpirație. Mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și Antonia eram deja două persoane complet diferite. Ne-am privit cu o consternare în spatele căreia, în cazul meu cel puțin, se ascundea o groază abjectă, pregătită să examineze această diferență. Deodată am simțit că, de atâta durere, mă cuprinde amețeala și că nu sunt în stare să fac față scenei care avea să urmeze. Am început din nou să curăț pipa. Să știi că ai făcut pe cineva extrem de fericit, am spus. Rosemary adoră nenorocirile. — Martin, iubitule... zise Antonia. Rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea. Trecusem cu adevărat pe versantul celălalt al muntelui. Mânat de un sentiment brusc de milă pentru el, am rostit: — Îmi pare rău, Palmer. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se afla Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rezultate bunicele pentru mine și Jamie. Ne-am despărțit amiabil. După asta, Tinsley se ridică și se Îndreptă spre tava cu băuturi din colț. — O să beau o tequila simplă. Mai vrea cineva? — Eu aș vrea una, am spus. Poate că amețeala de după-amiază Îmi va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți umple timpul! Tocmai voiam să adorm, am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîtul fetei. Roșie toată, Cristina simte cum se topește sub fierbințeala vorbelor. Oricum, îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca mine... Și nici nu știau exact cine sînt... Și totuși, numai atunci am băut..." Își lasă fruntea pe jumătatea pachetului cu programe de sală, continuînd să se gîndească la vremea studenției. Înghițitura de whisky l-a amețit deja, o amețeală cum n-a mai simțit de atunci, din noaptea cînd a mers cu un prieten la o partidă în patru. Se juca frumos, de dragul jocului. Cînd și cînd, unul din ceilalți doi, pe care nu-i cunoștea, ce părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar, simțindu-și capul greu, trecuse la bere. La un moment dat, neprecizat, dar crucial, trezindu-se că se holba năucă la primul vers din Desiderata („Treci nepăsător prin asta și cealaltă...“), Carol și-a dat seama că starea de amețeală se transformase într-o beție zdravănă. Băieții de la design se sprijineau unii pe umerii celorlalți. „Vino odată, Eileen!“ zbierau cu un fals accent de Geordie. Își pregătiseră cartonașe cu numele tuturor barurilor din Atherstone scrise pe o coloană, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile intime încă acoperite de haine în dezordine, și îl trânti pe pat. Amețeala neobișnuită, șocul suferit de pe urma contactului dintre partea rotunjită a capului său și dulap îl împiedicaseră pe norocosul de Dan să simtă puterea acestei operațiuni a lui Carol, care părea că a acumulat toată forța participanților la meciurile de lupte libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
grăsime îngălbenită și firimituri aflat chiar sub aragaz în timp ce Juniper făcea toată treaba. Vaginul lui Juniper îi prinsese bietul penis cu încăpățânarea unui mason aspirant. Figura lipsită de bărbie se aplecase asupra lui Bull, atât de aproape că-l luase amețeala. — Alo? — Juniper, sunt John. — John? — John Bull. — John Bull? Ce glumă mai e și asta? Bull se enervase. — Nu e nici o glumă. Mă cunoști, redactorul de divertisment de la Get Out!... A, John. Desigur, îmi cer scuze, eram dusă cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
salvat viața. Avantajul alcoolismului : Povestea unui copil. În clipa În care se Întorcea clătinîndu-se dintr-una dintre acele călătorii ale ei afară, sus, de obicei era atît de Îmbibată cu băutură că, imediat ce beai din laptele ei, te lua cu amețeală. Nu mă refer la mine, firește. De regulă, eu eram eșuat undeva pe lîngă vreun perete, blestemîndu-mi zilele, În timp ce restul fraților mei sorbeau și-și plimbau cu nesaț prin gîtlej chestia aia cu gust minunat pe care ea o adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a fost chiar Cartea cu C mare, sau ce mai rămăsese din ea. Am recunoscut-o imediat după miros. Inhalat În această formă concentrată, multifoliată, alcătuită din sute de pagini strînse una peste alta, mi-a provocat o stare de amețeală. Impactul geniului. Am ridicat privirea către volumele rămase pe raftul de jos, din care mama Îl extrăsese pe acesta și am descoperit că pot să citesc destul de bine titlurile. Firește că Încă de la acea vîrstă fragedă sufeream deja de darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dar cine poate ști? O, am visat de-atîtea ori să descopăr triburi necunoscute, În Africa Centrală. Am fost poate medic? Nu, medicina nu mi-a plăcut niciodată. Prea multă suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă, cuprins de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi creierul. Nu-i nici o grabă. — A, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
om Îl scăpăm de această teamă, care altfel ar crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveam să fiu același. De aceea, era ca un rămas-bun pentru totdeauna: de la bucătărie, de la casă, de la găluștile mătușii Ugurd; de aceea, această descriere concretă, pe care tu ai surprins-o de la primele pagini, poartă în sine și dimensiunea pierderii, amețeala disoluției. Îți dai seama că ai surprins și asta, ca Cititor atent ce ești, încă de la prima pagină, când, deși mulțumit de precizia scrisului, simțeai că, la drept vorbind, totul îți fugea printre degete; poate și din cauza traducerii, ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și curbate, în formă de coș, ca să apere de vânt, erau așezate în semicerc: păreau să sugereze o lume în care specia umană a dispărut, iar lucrurile nu știu decât să vorbească despre absența acesteia. Am avut o senzație de amețeală, de parcă m-aș fi prăbușit dintr-o lume într-alta, și în fiecare dintre ele ajungeam puțin după ce sfârșitul lumii avusese loc. Am trecut prin dreptul terasei după o jumătate de oră. De pe un scaun, văzut din spate, flutura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui Ukko Ahti, scriitorul cimerian? — Ești prost informată, Ludmila, ăsta e romanul, dar nu e neterminat, ci terminat, nu e scris în cimeriană, ci în cimbrică, titlul a fost schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a semnat cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și care pare să conțină romanul în discuție. — Trebuie să-i mulțumim profesorului de literatură cimbrică Galligani - începe Lotaria - pentru a ne fi pus la dispoziție cu multă bunăvoință un exemplar rar din Fără a se teme de vânt și amețeală și pentru a fi acceptat să participe la seminarul nostru. Vreau să subliniez această atitudine deschisă, cu atât mai demnă de apreciere în comparație cu lipsa de înțelegere a altor profesori de la discipline înrudite... și Lotaria îi aruncă o privire surorii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]