2,720 matches
-
timp. Începe să cunoască totalitatea împrejurărilor care au determinat momentul, consideră că cel din fața este controlabil și devine tot mai relaxat. Jalea stă pe același loc și nu încearcă în niciun fel să impresioneze cu ceva. - Tu vrei să mă amețești ? - Eu...eu...vi...vi...vreau să lucrez la voi.Da ! - Îți place la noi ? Iii ! - Eu...eu...și...și...sunt sărac... - Și ? -...și-mi...place...oriunde. -Atunci... du-te « oriunde » aici nu este « oriunde ». -Eu...eu...vreau...aici. -Tu crezi
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
nerostite. Este bună pentru bebeluși după ce termină cărțile de colorat și încep să deseneze cestele, zâne și vampiri. S-o lăsăm baltă. Mai bine dăm mai multă atenție păhărelului cu tărie. Parcă votcă-i zice. Hai să ciocnim. Noroc! Încă amețit după o noapte de somn cu vise grele pline de hiperbole și hiperboloizi cu paralele multiple zburând în rol de îngeri, Ionel se așterne la drum. Nu mai are mult până acasă și va avea ceva de povestit lui tătic
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
din 11 noiembrie 2016. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 9 Maglavid Primarul se simte pentru prima dată neliniștit în zborul sau pe deasupra satului. Coboară încet-încet spre coama acoperișului unei case într-o mișcare care-l rotește că pe o elice și-l amețește. Nu se poate opune pentru că indiferent pe ce apasă are ca rezultat o totală lipsa de reacție din partea mecanismelor care propulsează salteaua. În cele din urmă, atinge coama casei pe o linie ce trece pe sub saltea și care unește cele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
plan paralel cu suprafața ... Citește mai mult RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUIEp. 9MaglavidPrimarul se simte pentru prima dată neliniștit în zborul sau pe deasupra satului. Coboară încet-încet spre coama acoperișului unei case într-o mișcare care-l rotește că pe o elice și-l amețește. Nu se poate opune pentru că indiferent pe ce apasă are ca rezultat o totală lipsa de reacție din partea mecanismelor care propulsează salteaua. În cele din urmă, atinge coama casei pe o linie ce trece pe sub saltea și care unește cele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
poarte și interesantele cărți din biblioteca lui Aron Pumnul, pe care le citea pe nerăsuflate. Când vine teatrul, se îndrăgostește de el, de actori, de eroii pieselor care se jucau și, desigur de o tânără actriță din trupa Fanni Tardini. Amețit de farmecul teatrului, ne părăsește iarăți orașul ca să pribegească pe alte meleaguri, ca să cunoasc o altă lume. Dar s-a reîntors... A plâns de astă dată pe aceste străzi, pășind în urma sicriului cu corpul neînsuflețit al iubitului învățător. Prins în
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
acele lacrimi din adierea dimineții, ce-au strălucit odată prin ierburile încurcate. Mă-nvăluie, amețitor, mirosul florilor de soc, prin poleiala caldă a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată, copleșitor, să ardă. Mă amețește îndepărtatul zbor al berzelor hoinare care sfidează soarele în căutările prelungi și cumpănite a umbrelor topite-n pânzele păianjenilor albi țesute migălos pe norii zilei adormite. Între plutirea calmă și mult prea statica căldură, simt dintr-odată cum mă pierd
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani, se coceau strugurii în familiile altora și ușile se închideau în spatele farfuriilor pline în spatele caramelelor, în spatele copiilor mângâiați, iar eu țeseam povești cu îngeri, adulmecând, la ferestrele lor, DRAGOSTEA, și amețea toata carnea mea slăbănoagă de un parfum neștiut de vanilie, până sub corcodușul bătrân în care tot așteptam, ghemuită, ca ei să adoarmă sătui, iar eu să mor legănată în aburii orezului cu dulceață, până sub frunzele tremurând a blestem
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
totul. Iar totul nu există. Totul este Dumnezeu, femeia este o creație a Sa, nu i se poate pune alături. Mă uit la Michelle Pfeiffer, la TV, minunată, o iubesc. Ea nu va ști niciodată. Este fragilă și puternică. Sunt amețit, suntem niște molecule în mișcare browniană. Asta vom fi mereu. Să revenim la Circe, eleva dintr-a cincea. La Venus în blănuri, a lui Sacher-macher-Masoch, dar nici Faust nu este mai prejos. Lacom de viață, un Adam cu diplomă, bucuria
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
excentricități tolerabile doar în intimitatea unui grup. Deși unele nici acolo plăcute, precum, să spunem, tăiatul unghiilor. S-a servit masa și s-a băut, și, pe rând, câte un invitat a citit fragmente din biografia gazdei. Unii s-au amețit către final, precum Florin Fieroiu. Care, prinzând curaj, fapt sinonim cu a nu mai avea control complet asupra sa, a început să prezinte într-o lumină nefavorabilă episoade din biografia gazdei. Justificându-se prin nevoia de sinceritate absolută și, probabil
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
reflectează, când fructifică acele formule ritmico-melodice de certă proveniență folclorică, devenite componente structurale ale stilului său, ori când glosează pe marginea unor soluții bătătorite de muzica occidentală. Consecința? Un anume vertij profitabil asediază ascultătorul, așa cum, situat la mare altitudine, te amețește, copleșindu-te, perspectiva. Gestul componistic e unul torențial, Tiberiu Olah certându-se și împăcându-se permanent cu propria-i personalitate creatoare, față de care îndrăznește să-și camufleze violențele și să-și reprime senzualitatea. Că reușește sau nu, asta-i o
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) amețește lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
se mi-xează: cum să cred că acel lumpen dănțuitor, producător de icnete și plescăituri, are în job-description educarea tinerei generații de români?! Dacă leg acest episod grotesc (și n-am cum să nu-l leg!) de isprăvile liderilor sindicali, ce amețeau de încântare la gândul că profesorimea va primi de la guvern bani de nădragi și teneși, lucrurile prind coerență. Aduși la sapă de lemn de aproape douăzeci de ani de dispreț cinic, dascălii alcătuiesc cea mai largă pătură a lumpenproletariatului din
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
să știu și ce fac prietenii mei cei buni... La fiece opintire a calului îmi ziceam: un pas greșit acum și rămas bun lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Fără a spune ce măsuri vor fi luate și cine se fac vinovați de situația din ultima zi de bacalaureat, unde, chiar și ministrul Educației a recunoscut că ultima probă de la Bacalaureat ar fi fost viciată, Parchetul General ține să amețească opinia publică cu lipsa de comunicare. De Ce News reia comunicatul PÎCCJ. "Examinând clarificările transmise de Parchetul de pe lângă Tribunalul București referitoare la aspectele prezentate în spațiul public ca fiind contradictorii, în cauza privind fraudarea examenului de bacalaureat la Liceul Teoretic „Dimitrie
În scandalul de la Bolintineanu, PG o dă pe lipsa de comunicare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77909_a_79234]
-
care naturi aparent moarte își arată, cînd ești mai liniștit, întunecatele puteri. Lumea e, deci, o negociere între ce te absoarbe și ce te refuză, ce te atrage, ce te obosește. Și cîți eram vii, ne socoteam morți și umblam amețiți", moto-ul, luat din vorba unui cojocar, al Zenobiei, e calea spre această condiție somnambulic-clarvăzătoare: "se reîncepe plimbarea somnambulică/ pe firul fragil dintre între vis și ape/ între moarte și veghe/ între memorie și asfixie." (Persistența flăcărilor). Un interstițiu straniu
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
-și răbdarea, ieșiră din rând și-o escaladară, agățându-se de ie, de salbe, de crețurile fotei, migrându-i libidinoși pe sâni și pe gât, înmuindu-i veșmintele cu saliva și snaga lor. Îi pătrundeau pe sub mânecile bufante și leșinau amețiți de mireasma de mosc a subțiorilor ei, unde pielea făcea pliuri calde și moi. Se târau pe sub pânza aspră a iei ca să găsească mameloanele ca niște dude, ridicate de răcoarea din sală, să le-îmbrățișeze și să le muște cu
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
până-n adâncul celor mai secrete gânduri, caste ca niște porumbițe și ațâțătoare precum șerpii cu solzi colorați: prezența lor e aidoma anumitor flori tropicale: un parfum foarte dulce care te învăluie cu simțământul unei plăceri imediate, pentru ca apoi să te amețească și în cele din urmă să te târască în tărâmul uitării complete, unde singura certitudine e doar dragostea.” (Brunoro, 2008: 91) Exotic și excitant, acest portret colectiv e reducționist și idealizant: Corto Maltese întâlnește „obiecte ale dorinței” și în alte
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
în 2009. Scrisesem un articol pentru The Guardian în care explorăm modalitatea prin care tehnicile de stand-up comedy ar putea fi folosite pentru a explica istoria artei moderne într-o manieră care mai degrabă să implice publicul decît să-l amețească. Părea că funcționează: spectatorii au ris puțin, mi s-au alăturat și, judecind după felul cum s-au descurcat la «examenul» de la final, au învățat destul de multe despre arta modernă.” Cine este Will Gompertz Will Gompertz este arts editor la
O lecție de istorie a artei moderne, semnată de cel mai bun profesor pe care nu l-ați avut () [Corola-journal/Journalistic/42202_a_43527]
-
drogai și tu, sau într-adevăr n-aveai ce căuta acolo. Ne-am retras deci, pentru că așa ceva nu era pentru noi. Am fost obligați să trecem pe la Bobby ca să aflăm unde puteam găsi un pat, dar el era deja destul de amețit de iarbă, noi n-aveam chef să-l vedem așa, iar el n-avea chef să strice totul pentru povestea aia. Ca și cum ar fi înțeles ce se petrecea, Andre veni să ne ia de acolo, pe un ton amabil, cu
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
vom ajunge în aeroport? Să-i propun să mergem la o cafea? Am plecat devreme și aș avea timp, până la îmbarcare mai am trei ore. Dar el ar avea timp? Gândurile continuă să-mi zboare nebune prin minte, aproape am amețit. Iată că am și ajuns. Coborâm. Mă ajută să dau jos bagajul și îmi spune că mai are trei ore până la decolare, n-aș vrea să mergem la o cafea să mai stăm de vorbă? Gândul meu țipă: Da, da
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă noi eram fericiți, de ce să supărăm clientul generos și să îl corectăm? Bine că ne înțelegeam. Noi nu predam româna. Iar lecția ne-o învățaserăm: străinului, restul nu i se dă niciodată în bancnote. Când nu pricepea ceva, englezul, amețit de viteza cu care i se vorbea, spunea OK și zâmbea. Noi înțelegeam că nu e nici o problemă: clientul cumpără orice. Îi încărcam sacoșa cu produsele cele mai scumpe, noi, fericiți că ne-am vândut marfa, iar englezul, bucuros de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dintr-odată respirația mi se oprește și ești în fața mea. Întâmplător, evident. Dintre toți oamenii care ar fi putut trece acum pe strada asta, s-a întâmplat să treci tu. Și nu spui nimic. Dar eu nu mai respir, și amețesc, și tot pământul se învârte cu mine. Îmi curg milioane de lacrimi odată, toate câte s-au adunat, îmi bate inima atât de tare, încât simt că o să-mi spargă pieptul, am o durere as cu țită în tot corpul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de când ne făcea vaccin, mă împinse înapoi pe salteaua foșnitoare. — E la spital. Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare ofilindu-se în soare pe piatra de pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vă bage careva În samă. Peste vre-o doi ani, da, o să-și aducă aminte că au nevoie de voturile voastre, să vedeți atunci, fraților, ce curte or să vă facă. Vai de capul vostru, dacă o să vă lăsați iar amețiți ! Că vă promiseră și data trecută cerul și pământul, lapte și miere și cu ce vă aleserăți ? Cu un nod În gât și nici pe-acela nu l puteți trimite În jos, că și apa a devenit un lux În
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]