866 matches
-
Emanuela era în extaz. Simțea cum se umezește. Nu mai trăise așa de intens acest moment decât atunci când s-au întâlnit într-o noapte la o petrecere în pijama mai multe fete și după câteva sticle golite de bere, bine amețite, au vizionat un film porno adus de una dintre ele și, excitată fiind, a început să se mângâie din instinct, fără să vrea. Acum nu aștepta decât momentul când Condurache o va ridica ca pe un fulg în brațe și
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
de școală generală: ”Ei nu sunt suspectați. Nu vei ști că un elev de școală vine să te omoare.” Metoda este cât se poate de simplă: copiilor li se dau fie tik, fie unga, heroină, apoi sunt trimiși pe străzi amețiți, bezmetici, numai buni de a se prostitua. Magadien o numește “cea mai proastă generație”, adică o generație de tâmpiți. Afacerile murdare ale adulților sunt rezolvate de către copii, “plătiți” ulterior cu droguri. III. FLAGELUL “TIK” ȘI COMUNITĂȚILE ÎNSTĂRITE. Tik afectează nu
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
mai devreme pe plajă. Acela, susținea însă, că nu putea recunoaște persoanele, ce-și făceau de lucru acolo pe plajă, fiind prea departe. Au ajuns la concluzia, că făcuseră greșeli multe și fata era posibil să se fi ridicat așa amețită cum era de la drog și să se fi îndepărtat singură. Nu erau însă siguri de acest lucru și trebuiau să afle adevărul, neapărat. Nicola era furios și îi zicea lui Marco: - Sunteți o gașcă de neisprăviți și tu ești cel
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
dar care îmi plăcură la nebunie: „Am fost și eu la rândul meu Răpit de moarte în turneu; Uitat de vise în coșmar, Rănit de zei ce n-au habar.” O durere atroce de ceafă mă făcu să închid ochii. Amețit, cădeam în golul propriului eu, un vortex uriaș care nu ducea nicăieri. Când durerea dispăru și reușii să deschid ochii, bătrânul dispăruse. Și noaptea fugise de pe locul ei, lăsând să se întrevadă un apus minunat de soare, așa cum prevăzusem atunci când
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
acum mă obosește. Să nu creadă că numai el are nevoie de schimbare, de variațiuni pe aceeași temă și în definitiv de-o compensare galonată, galopantă la nivel de simțuri în veșnică transformare și încărcată cu arome înverzite din nuanțe amețite. E drept... nici nu deschid bine recepția că o șleahtă de bărbați năvălesc peste mine să-mi întrețină tonusul ridicat cu conversații spumoase și îmi neglijez adesea atribuțiile de amfitrioană față de ceilalți invitați. Vecinul din colț, văduv, mă uimește cu
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
am dansat desculți? Ce vin bun aveau ăia acolo! Ce ospătărițe! - Mi-aduc aminte... a trecut ceva timp... Dar ce e de râs? - Ne-am cam matolit atunci... - Mai ales tu! Pe mine nu știu dacă ai să mă vezi amețit vreodată, sunt foarte rezistent; în curaj, da! Așa, și? - Te-am întrebat atunci dacă te-ai culca cu nevastă-mea. Tu, ca un bun prieten și creștin, ai spus că nu. - Normal! S-au terminat femeile? Măcar între prieteni să
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
Știu că de aceea a trebuit să muncim mai mult, să ne dorim mai mult, să luptăm, să gustăm și să reușim pentru ca să fim mai buni decât noi, mai buni decât alții. Nouă poveste se scrie într-o Românie cutremurată, amețită, în care trăim ceea ce reușim să înțelegem, o Românie în care indiferent de culoarea pielii se fură, e România în care se ascultă manele indiferent de culoarea pielii, în care lașitatea și aruncarea pisicii moarte în grădina vecinului sunt ridicate
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
te delectezi cu beneficiile acestei locuințe. Ne întâlnim pe terasă peste o oră. La naiba! Ce avea de pierdut? Poate așa va afla, ce era cu noaptea aia nebună. Baia fierbinte cu spumă și parfumuri o inviorase oarecum. Era inca amețită. Bachus nu era singurul vinovat. Îmbrăcă halatul fin de satin, strângând cordonul în jurul taliei. Îi era sete. Își turnă un pahar cu apă și ieși pe terasă.Vântul adia plăcut doar luna împrăștia puțin întunericul. Ce se întâmpla în viața
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
presus de asta nu înțelegeam anumite bizarerii din aspectul vânzătoarei, din toaleta sa, faptul că nega că m-ar fi contactat (și aici, în pofida protestelor mele inițiale, începeam să o cred), ca să nu mai vorbesc de acel fum. Contrariat, încă amețit, am făcut față unei noi zile de lucru, apoi, către orele serii, m-am retras din nou la clubul ”Pink”. Fata pe care o urmăream de obicei întârzia să apară. Acest lucru m-a iritat, dar nu voiam să mă
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
numim noi, fetele. Gabriellé se sperie de cutezanța sa de a discuta probleme așa de intime cu profesorul de matematică. "Poate vișinata a început să-și facă efectul sau o fi de vină căldura din cameră?" Se simțea un pic amețită și euforică. Bărbatul își sprijini podul palmei pe genunchiul dezgolit destul de mult al Gabrielléi, care se cufundase cu totul în moliciunea fotoliului. Acest gest o electrocută pe elevă, care se alertă: "Ce face profu' cu mine acum? Ce are de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
de gând să faci acum cu mine, profule?" Același lucru se întreba și Condurache. Să profite de starea de derută și de abandonare a fetei, sau să se retragă cu demnitatea sa de profesor aflat în fața unei eleve un pic amețită de alcool? Privirile Gabrielléi parcă îl îndemnau să o sărute, iar buzele lui abia așteptau s-o facă, lucru de la care nu se putu abține. Era prea mult timp de când nu se mai culcase cu o femeie, să mai aibă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Gabriellé era în extaz. Simțea cum se umezește. Nu mai trăise așa de intens acest moment decât atunci când s-au întâlnit într-o noapte la o petrecere în pijama mai multe fete și după câteva sticle golite de bere, bine amețite, au vizionat un film porno adus de una dintre ele și, excitată fiind, a început să se mângâie din instinct, fără să vrea. Acum nu aștepta decât momentul când Condurache o va ridica ca pe un fulg în brațe și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
de pe o zi pe alta, împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu îmi dădea pace și stresul începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam cam amețită. Eram într-o indispoziție totală. Pun sacoșele în cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Eram îmbrăcată într-un deux-piece clasic, cu taiorul strâns
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
Tatăl Nostru și privesc a treia deschidere. Aici se deschide un câmp. Nu știu care dintre cele două frumuseți: câmpul sau cerul îl sărută pe celălalt. Undeva se pierde totul. Formele dispar, pietrele dispar, iarba dispare, apa dispare. Rămâne cântecul... Mă trezesc. Amețită și însetată, fug să beau un pahar plin cu apă. Mintea-mi este încețoșată. Vreme de patru ore am înlemnit în gândurile ca niște noduri gordiene de nedesțelenit. Știu că în starea comatoasă repetată de... nu mai contează de câte ori, câmpul
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
nu a mai urmat, deoarece fata se trezi. Ema era bulversată și a mai durat puțin timp până să-și dea seama că tot ceea ce se întâmplase a fost doar o proiecție a inconștientului. Se ridică din pat, mai mult amețită, și privi ceasul: era puțin trecut de ora patru dimineața. Apoi, merse la baie, bău o gură de apă rece din ceașca ei preferată, care se afla pe noptiera de la capul patului și-și dădu seama că, dacă iubești pe
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din lumi hainite spre amețita și tainica-i minte. Iar șapte-i o clipă și-o strună prin vremi, tăcere de care te temi, o soartă pe care-o alegi, membrană a vieții întregi. În ochii cifrei șapte cartea-i lumina care nu minte, tăcerea
PENTRU NICHITA STĂNESCU DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349927_a_351256]
-
în spațiul real. Am poposit, sâmbătă, 20 aprilie 2013, la Centrul “Mihai Eminescu” (supranumit de localnici și Casa Roșie), despre care nu știam mai nimic. Însă m-am bucurat să aflu. Mai întâi, m-am bucurat că l-am nimerit, amețită cum sunt când vine vorba de orientare turistică. Dar ce l-am nimerit! Mai ceva ca orbul, Brăila. În fața Centrului, mă aștepta nimeni alta decât cea care îl conduce - Domnișoara Geta Modiga. Mă pusese Dorina în legătură cu ea, pe e-mail. Din
SUB SEMNUL DOMNULUI EMINESCU de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348035_a_349364]
-
aplecat către Monica și, cu gesturi destul de stângace, a luat-o în brațe, a sărutat-o pe frunte și a urcat-o pe umerii săi voinici... * Monica era în culmea fericirii. Privea lumea de sus cu ochii plini de curiozitate, amețită parcă de mulțimea care o observa și-i zâmbea prietenește. După foarte puțin timp, a strigat la frățiorul său: - Ești așa de mic. Mai mic decât mine, uiteeeee! Mami, este mai mic Dănuț... - Da, mami, dar el merge singur, pe
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
nebunie într-un moment al vieții : „Am fost și eu la rândul meu Răpit de moarte în turneu; Uitat de vise în coșmar, Rănit de zei ce n-au habar.” O durere atroce de ceafă îl făcu să închidă ochii. Amețit, cădea în golul propriului eu, un vortex uriaș care ducea spre un nicăieri dureros. Când durerea dispăru și reuși să deschidă ochii, bătrânul dispăruse. Și noaptea fugise de la locul ei, lăsând să se întrevadă un apus minunat de soare, așa cum
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
astfel un nou război...Cu scripeți țiganii coborau mii de bare de fier, ce fuseseră mândria ingineriei franceze doar cu câteva zile mai înainte. Ceea ce vremea nu a învins, a învins echipa de Herostrați moderni! Între timp, eu fiind puțin amețit, căci sărbătorisem cum se cuvine evenimentul dând slavă lui Bacchus, m-am așezat sub Turnul Eiffel, să ațipesc puțin. Visul era de fapt un coșmar! Se făcea că Președintele Lefer nu a probase dezafectarea Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
pe care îl urmăream cu relativ interes, apoi am adormit, încercând să nu mă mai gândesc la nimic. * ...Când m-am trezit, nu îmi mai aminteam ce făcusem în ultima zi, care se scursese de la întrevederea cu regizorul. Mă simțeam amețit, confuz și mă durea capul. Însă încă nu avusesem șocul cel mare. Am privit lângă mine și am zărit cadavrul însângerat al unei femei. Lângă trupul acesteia se afla un cuțit aruncat cam la un metru distanță, iar mâinile îmi
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a lui februarie. Când mi-am revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit un sunet ce părea straniu în liniștea de dinaintea apariției soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un vaier, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
ca și un membru al familiei. Erica deslipea fiecare plic cu nerăbdare citind apoi cu nesaț scrisoarea ce îi era adresată în vreme ce postașul sorbea cu plăcere paharul de vin la care era poftit. De fiecare dată, acesta din urmă, pleca amețit nu atît de tăria vinului cât de bucuria Ericăi. A urmat însă seceta. Poștașul nu mai avea ce aduce. Refuza paharul de vin atunci când aducea bruma de pensie; i se părea a fi acru. De această dată, nu numai că
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid îmi revin... Citesc. După puțină vreme, fără nicio ... Citește mai mult Februarie 27OlimpiadaAm ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid îmi revin... Citesc. După puțină vreme, fără nicio ... XI. FEBRUARIE 15, OMUL, O PROFESIE..., de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 657 din 18 octombrie 2012. Februarie 15. Omul, o profesie... Bună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]