203 matches
-
Și acum la masă! cum se pare că sunt singurele cuvinte pe care toți copiii le înțeleg la unison, începe din nou țopăiala și gălăgia bucuroasă a anunțatului eveniment și trecem cu tot alaiul neobișnuit la bucătărie, doamna Angela ca amfitrioană la brațul meu, 10 aprilie, e plecat la Hong Kong, va rămâne câteva zile, aș fi putut pleca și eu dar, ești cu mine, îi duc mai departe în gândul meu gândul ei nerostit, presupun că ar trebui să mă arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecător pe Edith Wharton În trecut, de cele mai multe ori În mașină, sosind sau plecând de la Lamb House Într-un nor de praf și gaze de eșapament, aprobă fără reținere planul, curioasă să o cunoască mai Îndeaproape pe celebra romancieră și amfitrioană internațională. Îndeaproape, Într-adevăr. Doamna Wharton o primi În apartamentul său de la Hotelul Buckland’s din Brook Street, Îmbrăcată Într-un neglijeu roz, cu o broderie elaborată, care Îi punea În evidență brațele goale, cu carnație frumoasă, și o bonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un adevărat „hit“ În 1879. Apariția Pieței Washington și a Portretului unei doamne, câțiva ani mai târziu, Îi consolidă statutul de vedetă În devenire a romanului literar din lumea anglofonă. Eseurile sale elegante, cosmopolitane, apăreau În cele mai prestigioase publicații. Amfitrioanele se Întreceau să Își asigure prezența sa la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spuse. Buna dispoziție Îi revenise, dar Henry găsi că această remarcă de neînțeles era cea mai deconcertantă din Întreaga conversație. A doua zi acceptă o invitație mai veche de a face o vizită prelungită prietenei sale, dna Bronson, la Veneția. Amfitrioana avută din New England ocupa Casa Alvisi de pe Grand Canal vizavi de Salute, iar ospitalitatea sa În locuința impozantă, oferită mai ales celebrităților din lumea literaturii și artelor plastice, era legendară. Pentru Henry Însă, vizita se dovedi a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier, și s-au oferit să Îmi pozeze. I-am pus la Încercare, dar erau fără speranță, țepeni ca niște scânduri. Jessie, micul meu model cockney, care lucrează seara ca barmaniță, reușește să fie mult mai convingătoare În pielea unei amfitrioane Întâmpinând un oaspete decât va fi vreodată doamna Harrington. Henry Își notă anecdota pentru a o utiliza ulterior ca miez pentru o povestire, dar, pentru moment, energiile sale erau concentrate În domeniul dramaturgiei. În aceeași lună În care Elizabeth Robins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În Anglia și tânjea nespus după Italia. Făcu aranjamentele necesare pentru a se Întâlni cu scriitorul francez Paul Bourget și cu tânăra lui soție americancă la Siena, după care urma să stea cu o altă prietenă, dna „Jack“ Gardner, cunoscută amfitrioană și susținătoare a artelor, În palatul său Închiriat de la Veneția. Era un avantaj categoric În a fi burlac, cu un cerc larg de prieteni Împreună cu care Îți puteai face asemenea planuri relativ din scurt, iar dezvoltarea rețelei de căi ferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajute Dumnezeu! Și făcu semn fetei, care veni lîngă noi. Comandă o Înghețată. El Încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al profesoarei, care Împrumută - nefiresc În situația În care ne aflam - ceva din autoritatea unei amfitrioane. Apoi zîmbi amical. - Vedeți dumneavoastră, continuă el, omul e ca un copac, crește el În soare dar rădăcinile Îi rămîn În pămînt. În realitate n-o să mă pot desprinde niciodată. Asta-i viata... Plec pentru Iudith, știți, fiica mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nastasia Filippovna, care într-adevăr se făcuse și mai palidă și parcă avea momente când încerca să-și stăpânească niște frisoane puternice. Toți fură cuprinși de îngrijorare și începură să se agite. N-ar fi bine s-o lăsăm pe amfitrioană să se odihnească? își dădu cu părerea Toțki, trăgând cu coada ochiului spre Ivan Feodorovici. Nu, domnilor! Chiar vă rog să rămâneți. Am mare nevoie de prezența dumneavoastră, mai ales astăzi, declară brusc Nastasia Filippovna, cu un ton insistent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe canapeaua de colo și pe cealaltă. Uite și două fotolii... ce-i cu ei, nu vor? Într-adevăr, câțiva se intimidaseră vizibil, bătuseră în retragere și se așezaseră în cealaltă cameră; alții însă rămăseseră și luară loc la invitația amfitrioanei, căutând totuși să fie cât mai departe de masă, prin colțuri; câțiva ar fi dorit încă s-o șteargă, în timp ce alții se înviorau nefiresc de repede de la o clipă la alta. Rogojin se așeză pe scaunul arătat, dar nu stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă o rumoare de voci, exclamații, unii chiar cerură șampanie, începură înghesuiala și agitația. Pentru o clipă mai că nu uitară de Nastasia Filippovna și că aceasta era amfitrioana seratei. Însă încetul cu încetul, aproape toți deodată, își amintiră că prințul i-a cerut mâna. Deci, lucrurile începură să pară de trei ori mai smintite și neobișnuite ca înainte. Profund uimit, Toțki strângea din umeri: mai că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-am întrebat zorit pe portar unde o puteam găsi pe doamna aceea cu surâs enigmatic, și dacă era lume multă. Aveam aerul unui invitat zăpăcit în mare întârziere și care era gata în fine să pătrundă în salonul unei amfitrioane celebre. Portarul mi-a arătat încruntat o scară lungă, dreaptă, suind pieptiș și la capătul căreia se zărea ceva fantomatic înotând într-o lumină albăstrie. Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fiica directorului sucursalei londoneze a Companiei de Frâne și Semnale Westinghouse și a unei olandeze anarhiste cu pasiuni filosofice. A studiat artele aplicate la Zürich, fiind pasionată de bijuterii și broderii, de circ și campionate de schi. După unele surse, amfitrioana de la Eranos ar fi fost și prima femeie care a escaladat Mont Blanc-ul. În 1920, prosperul său tată i-a cumpărat Casa Gabriella din Ascona împreună cu o parte a ținutului din jur. I-a oferit apoi și o importantă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unui conclav inițiatic de specialiști ai sacrului, care să se întâlnească aici o dată pe an și să conferențieze a rămas în continuare valabilă. Tematica sesiunilor - aleasă întotdeauna de Olga Froebe-Kapteyn - privilegia întâlnirea spirituală dintre Est și Vest. În noiembrie 1932, amfitrioana londoneză cu părinți olandezi îl vizita la Marburg pe însuși Rudolf Otto, pe atunci profesor de istoria religiilor, propunându-i să patroneze spiritual proiectul. Otto a acceptat pe loc, sugerând drept titlu al manifestărilor pe acela de "Eranos", termen care
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
tema "Yoga și Meditația în Occident și Orient". Invitații de onoare erau așezați în jurul unei imense Mese Rotunde de culoare verde, o adevărată mandală ipostaziată arhitectonic. Ea funcționa aici asemenea unei roți generatoare de creație, după cum își notase peste timp amfitrioana Eranos-ului. N-aș vrea să trec cu vederea nici prezența specială, cu totul privilegiată, la Ascona a lui Mircea Eliade. În Memorii, dar și în Jurnal, Eliade insistă repetat asupra acestui fapt de excepție din viața sa. Aici obișnuia să
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
vorbim de Greci, la care limbajul filozofic era Înțeles de cercuri relativ largi, dar este suficient să ne amintim de cenaclul doamnei Schopenhauer (mama filozofuluiă la Weimar, unde Goethe Îi Întâlnea, printre alții, pe tinerii „ambițioși” Schelling, Hegel și fiul amfitrioanei, discutând Împreună temele lor, arătând că domeniile mari ale gândirii și literaturii se pot Învecina și comunica cu excelente roade nu numai pentru autori, dar și pentru acel public care era astfel antrenat În problemele omului, ale naturii și ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
taclale cu scumpa noastră mamă, Lenuța, altă Doamnă de suflet. Dacă am fost vreodată fericită în viață, apoi asta a fost cu adevărat, abia ieri am realizat lucrul acesta, momentul când ne aflam cu toții la masă, în curtea de la Bârlad, amfitrioana fiind, desigur, coana Mia. Sau când veneați d.voastră la Cârțișoara, cu toți cei dragi, eram mult prea tânără ca să înțeleg atunci faptul acesta. Dar, iată mă văd tânără, frumoasă, cu un trupușor subțire și mlădiu, cu un șirag de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ceea ce a fost până acum o lege: alternarea hegemoniei. Asigurându-ne viitorul... „Sâmbătă cu prieteni“, 22 mai 1999, ora 16,34 38. Între ieri și mâine, Omul Mărturisit sau nu, firul roșu al emisiunii e evoluția. Și chiar dacă delicata noastră amfitrioană mi-a sugerat două alte cuvinte: om și viitor, nu pot rezista ispitei globalității, aceea oferită de evoluție, poate pentru a nu ameți pendulând Între ele. Căci evoluția cuprinde și omul și viitorul. Dar are și un trecut... Doar că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei. Coane Aurel, ești desigur dezamăgit. Dar numai asta apare iscodind Natura. Astăzi. Altceva ai vrut poate, dar altă dată. Dacă știi să Împrumuți... „Perpetuum duminical“, 29 august 1999, ora 17,17 2. Ciudățenii evolutive Dacă delicata mea prietenă 41, amfitrioana noastră, m’ar fi Întrebat doar dacă omul va evolua, i-aș fi spus că da. Și gata cu intervenția mea. A nuanțat Însă: biologic. Și, oricât m’aș strădui, nu-i pot răspunde decât dacă mai acceptăm ceva, alături
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reptilă, aceea dintr’un batracian, apoi, adică Înainte, un pește... și, tot așa, până la unicelularul heterotrof urmaș al coacervatului, el Însuși succesor al unui mineral, care Încheie cu biologia, revelând chimia. Dar nu Într’acolo găsesc răspunsul datorat delicatei noastre amfitrioane. Mă pot ajuta Însă legile evoluției extinse, aceea care acceptă - s’ar putea să mă contrazică pragmaticii mei colegi - că ceea ce am aflat de la evoluție, la nivelul biologic, e doar un caz particular al unei evoluții globale În care strategia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar, când nu voi mai putea lupta Îmi voi lăsa blănița. „Radiosfera“, 30 septembrie 1999, ora 10,52 45. (Efemera) enigmă Cum să dau buzna În această emisiune decât cu un pretext? Și l’am șterpelit pisicește chiar de la binevoitoarea amfitrioană. Enigma dinozaurilor? Mai precis a dispariției lor? Sunt o mulțime de teorii - dacă vreți o „dinozauromanie“, Între care a făcut vogă o zisă ciocnire a unui asteroid cu Terra care, prăfuind pentru ani de zile atmosfera, a blocat fotosinteza, condamnând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ideatic Îmi aduce aminte de faptul că limba ține totuși de esență, de spiritualitate... „Sâmbătă cu prieteni“, 16 octombrie 1999, ora 16,15 48. „Vitezomani“ „M’a pus dracu’ să mă gândesc la secolul vitezei“, sună În telefon vocea blondei amfitrioane, care continuă: „Ești În stare?“. Simt că-mi cade În cap cerul; al naibii de alunecos subiect; nu’s În stare, dar Încerc. Și mă reculeg: păi viteza e derivata Întâia a spațiului. Adică un soi de - grosier vorbind - raportare la timp
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cheamă biodiversitate, iar variantele pe care fiecare dintre cei trei le cunosc permit ca pe orice petec al Terrei să fie prezente toate trei „părțile contractante“ ale vieții pe termen lung. Aici Însă se implică problema ridicată de delicata noastră amfitrioană 52. Căci câtă vreme Natura a fost guvernată de ea Însăși, adică până ce ultimul ei produs n’a ajuns „civilizat“, ritmul dispariției și apariției de specii a păstrat un echilibru care a permis vieții biologice și supraviețuirea, și evoluția, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
celor din jur, neviu și viu, asupra noastră. Și, mai „apos“ - deși mai plăcut ar fi etilicul - decât dihotomica jumătate feminină a speciei, mă simt cu atâta mai expus. Motiv pentru care mă grăbesc să spăl putina. Lăsându-i delicatei amfitrioane, pe care feomelanina din păr o trădează ca negentropică - sămânță de vorbă pentru altă dată - să Închidă ușa. „Milenium“, 25 martie 2000, ora 15,27 52. Obligații Nici măcar În glumă, În Natură nu există proprietate, ci doar uzufruct; altminteri s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar dacă nu conștientizăm că nu suntem singuri. Nici măcar independenți... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 iulie 2000, ora 18,09 56. („“)Grabă Omul pare a sta pe loc În vreme ce Natura se grăbește. Dificilă problemă, și care miroase a competiție, a ridicat delicata amfitrioană. Și, mai ales, abordabilă din mai multe puncte de vedere, cu riscul de a compara caii cu măgarii În Încercarea de a „cronometra“ „concurenții“. Dar, pentru că ne vom aminti Îndată de evoluție, să-i supunem și criteriile, folosind de fiece
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
simplul motiv că e, tot cu mult, mai bătrână. Iar fițuica aproape că ne trage de mânecă... „Milenium“, 4 noiembrie 2000, ora 15,18 60. 3 E: efect-eveniment-efect Dacă m’ar Întreba cineva - a făcut-o deja atât de subtila amfitrioană - ce eveniment ar putea deveni germenele unei schimbări majore, demnă de Începutul unui nou Milenium Într’o istorie, umană, atât de lungă - doar 10 mii de ani - aș răspunde, sfidând banalul: nașterea unui prunc. Acel prunc se numea Wöhler și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]