725 matches
-
El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieții noastre, așa cum am face-o noi înșine dacă am fi în condiția lui.” (Despre îngeri - Andrei Pleșu). Poeta prinde „în tivul hainei unui vers” aducerile aminte când totul era „miere” și „muguri” și „amfore fine-n primăvară pictau cerul infinit” ... Astăzi „pașii gândurilor” rătăcesc orizontul și nu pot vedea decât cum „lacrima serii/ învață să moară/ în palmă” ... (Altă... față a așteptării). Maturitatea expresiei artistice își pune amprenta asupra versurilor cu rezonanță impresionistă. Pășind
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
descifrabilă și în poezie: „Pe socluri mari și verzi dorm lei regești Și prin alei se plimbă triști păunii Cadâne moi cu lungi și grele funii Târăsc prin ierburi leneșe calești. La geamuri vergi albastre străjuiesc Și prin odăi, din amfore rotunde Un fum verzui desbracă și ascunde Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.” Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un punct de cristalizare și, deopotrivă, ca o modalitate de disciplinare a discursului poetic de tip
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
în piept și aer fără geometriile halucinante pe care le avea până mai ieri. Parcă și mama s-a ridicat, are glasul mai puternic, mai plin. Of! Doamne ajută să se prelungească binele, că de rău mi s-a umplut amfora și a crăpat. O s-o lipesc eu cu scrisul, cu dialogurile cu tine, cu muzică și cu natura asta capricioasă a ființei pe care nu mai știu cum să o susțin să nu cadă cu tălpile spre cer arătându-i
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
liniștea firii. rugu-i înalt. mă aspiră. e doar o pedeapsă adusă de mintea-mi. întunericul destramă aurul vechi. raze, sfera m-absoarbe,-o absorb. alb primesc în inima vie. gheara aleargă pe trup. strânge, culege și pleacă. aurul vechi umple amfora-ntreagă... Referință Bibliografică: aur vechi / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 637, Anul II, 28 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AUR VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365802_a_367131]
-
forță Și darurile toate Ce dau tinereții Sens, sevă și lumina dimineții PIATRĂ SĂ FIU De muri-voi, nu vreau să fiu uitat Într-un colț de memorie, Nici în pământ îngropat Nici prefăcut în cenușă Ori păstrat într-o amforă de lut, Pe-un raft prăfuit și slut Piatră de râu să mă prefac Valurilor să le fiu pe plac Sirenele să-mi cânte lieduri de Verdi, Pescărușii să-mi recite Sonete de Shakespeare, Iar apele repezi să-mi spele
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
și platani din centrul orașului, în părculețul cu vechiul ceas al Brăilei. Dar cel mai mult îi place autoarei să vorbească despre Maica Domnului, despre Măicuța Dunăre: ,, O Dunăre ce dă un farmec aparte și nespus de plăcut, precum o amforă străveche de agată patinată vinețiu. ,, Deasemenea descrierea Bărăganului iubit pentru cumințenia și hărnicia lui, aducând sufletelor omenești rodul grâului, porumbului...cât și al altor plante. Autoarea, consideră grâul - monumentul vieții. Și pe bună dreaptate ! În toate minunățiile vieții, ea vede
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CERȘETORUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului La colțul străzii, stă un cerșetor, amforă-n frig, mimând un biet decor, își scutura de ierni omătu-n suflet, strângând în pungă chinul, fără urlet. L-au strâns în lanțuri noduri de cearceaf, scriind cu sânge dezvelit, un epigraf, pe ale străzii lespezi dulci, de cretă, iluzii
CERȘETORUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365207_a_366536]
-
colorează disperat când este mai simplu să privești alb negrul filelor pline goale dincolo de planul prim te așterni asimptotă între con și țeasta ta și scrii până când ajungi să expui peretelui expoziției haikuul fracțiunii de trăire dinainte de căderea picăturii în amfora fără aripi ești sau nu ești clipa te transferă conului din spatele chipului tău colorat de adormiți alb negru dansezi alb negru stagnezi alb negru reînveți mișcarea pupilelor printre inelele copacilor încă netăiați Anne Marie Bejliu, 10 februarie 2015 Referință Bibliografică
ALB NEGRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366458_a_367787]
-
noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de pătimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie ... Citește mai mult transcendentala capătul acestui șir de jinduirise află un scaunîn penumbra mesei se audeun clipocit nesfârșit de uimiriiar pe marginea patuluirefluxul aruncă speranțe
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
marginea patuluirefluxul aruncă speranțe deșartedin lucrurileatinse de eatâșnește un fiorsau poate fiecarepoeziese-ntrupeazăpentru noi -cei orbi.dor indoorpe-acest tărâmoamenii se hrănesc cu versuriși poartă hlamidefăurite din bancnote fluideaici este kitschsă fii bogatîn acest universluna este un soaretravestit și psihopatmi-e dor de amforele voastrestrăine de pătimi celesteși vreau să mai rămânîn huma picturilor rupestre!metapoezie... XXI. CARTEA CU PRIETENI XXXXVIII- TEO CABEL, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. TEO A TRECUT DE PORȚI Titlul cărții lui
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Cu ochii verzi-albaștri, Oceanida, Ca o icoană neagră, în firida, Cu fața aurie, de măslin, Si un regal, pe umeri - blond - de vin - Egreta mâinii ei, cu fibre lungi, Ținea săgeată viselor prelungi, Anselmus o privea, cum tot trăgea Din amfora-i în pârg, săgeți, în ea - Din turn, de jos, țâșneau că două vele Corăbii navigând spre taine grele, Și-aș fi privit-o mult, și după moarte, Dar ea fuma, din toamnă, mai departe - Și nu aveam nimic , nici
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
numește Restaurantul „Irina” și e clădit întru binele soartei drumeților, chiar alături de peroanele Autogării din Bacău! Glorie vinului Buchet de voluptăți, sursă de inspirații dezlănțuite, vinul e o sonatină de Chopin. Păstrat în corn de zimbru, în vechime, apoi în amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala cea mai risipită, și așa va fi, cât timp în lume va exista frumusețe, ochi să o vadă și inimi să i se dăruiască, dacă se soarbe
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de patimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie există două feluri de poezii: prima e cea care se devoră pe ea însăși până devine o stare o îndoială un suspin o iluminare iar
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
Trandafirule galben, Ești rază din nimbul solar, Ești miracol divin întrupat, Și nu vreau să te culeg, Ci frunte-aș vrea să-mi așez În căușul petalelor tale, Delicate, fragile, suave. Să-nchid ochii și să inspir Parfumul-misterul sublim. În amfora inimii aș aduna, Esența nemuririi. Aș căuta O picătură de rubin Strălucitoare, pe galben-auriu. Trandafirule galben, Nu vreau să te culeg, Vreau doar să-mi contopesc Inima, cu rubinul, auriul, Speranța și visul-sublimul. Referință Bibliografică: Trandafirul galben / Floarea Cărbune : Confluențe
TRANDAFIRUL GALBEN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351760_a_353089]
-
Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Să nu uit cuvintele (pe aripile nemuririi) înalțate în Iubire și Lumină m-am transformat în fluture cu haina de lut agățată într-o petală albastră amforă pentru drumeții însetați de roua dimineții. M-a pătruns verdele (de primăvară) printr-o fantă a inimii. Referință Bibliografică: Lut și aripi / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 900, Anul III, 18 iunie 2013. Drepturi de Autor
LUT ŞI ARIPI de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352023_a_353352]
-
mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri ude de meduze Răstignite peste maluri. Șapte șoapte-n șipci scobite Între rotunjimi pufoase, Amfore mustind ciobite, Durdulii și pântecoase. Șapte șoapte pe arcade Și coloane lungi, domoale, Arcuri, bolte, acolade Pe răsfrângerea lor moale. Șapte șoapte-nșurubate Pe mici șolduri ca de șarpe, Între coapsele curbate Sub triunghiul dulcei harpe. Referință Bibliografică: Șapte șoapte / Romeo
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
Cum ești, te-am apreciat. Nicicând n-am invidiat Alte trupuri străine. Rotunjimile tale Frumoase au rămas În pofida anilor Și a kilogramelor Suplimentare. " Trup de Afrodita" (Cea a lui Botticelli, Ieșind din spuma mării), Așa ți se spunea; Ca- o amforă erai Și ai rămas astfel În ochii celor care Mai au discernământ! Ascultă bine-acum Și nu mă supăra! Bagă bine la cap Că trebuie să fugim De zilnica ispită! Știu, nu exagerăm Cu mâncarea noi doi. Doar cu prăjiturile O
OSANALE ȘI DOJANĂ (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352526_a_353855]
-
și suita sa se deplasau acolo de Pessah, vrând cu acest prilej să arate tuturor triumful său, deoarece Baraba era foarte cunoscut și în cetatea sfântă a iudeilor. Însă Baraba rezistase chinurilor cumplite și nu spuse nici un cuvânt de o amforă plină cu monede de aur îngropată undeva într-o pivniță a unei case din Ierusalim. Le spusese romanilor orice îi ceruseră aceștia, însă acest lucru reuși să-l țină secret printr-un efort supraomenesc care în opinia lui contase mai
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
orice îi ceruseră aceștia, însă acest lucru reuși să-l țină secret printr-un efort supraomenesc care în opinia lui contase mai mult decât însăși viața sa fiindcă considera vasul de lut ca fiind de fapt ,,inima sa” iar acea amforă aducea ca formă cu o inimă de om și tocmai de aceea Baraba îi dăduse acest nume. Un vas plin cu monede de aur... Ceilalți din ceată care scăpaseră, își dădură seama că Baraba odată prins, va divulga sub chinuri
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
totuși nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mâinile tale -/ stele de mare -,/ fildeș solar/ fremătând cu mirare” („Obsesie”); „Inima -/ amforă plesnită/ în cenușa dimineții” („Relicvă”); „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii” („Între oglinzi”); „Lacrima de argint/ despică liniștea oglinzii,/ sărând ochiul întors al luntrașului.” („20 iulie”); „Decât crinul imperial/ nu-i mai prejos floarea scaiului,/ nici firul ierbii decât sabia de
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
din ele așchii de amintiri ca izvoarele din viul pământului care spală gâturi de mierle din pădurile noastre imaginare și chiar părul tău exotic vegetal ce trece ca valurile marine prin sângele meu tu cu mlădieri de infantă ca o amforă de argilă un fel de narcotic ucigător de năucitoare te lași privită printre canaturile ușilor de un băutor de vinuri siracuze care se îneacă în fluidul amforei căruia îi plânge toamna în priviri lângă vaza bolnavilor trandafiri care aiuresc murind
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
ca valurile marine prin sângele meu tu cu mlădieri de infantă ca o amforă de argilă un fel de narcotic ucigător de năucitoare te lași privită printre canaturile ușilor de un băutor de vinuri siracuze care se îneacă în fluidul amforei căruia îi plânge toamna în priviri lângă vaza bolnavilor trandafiri care aiuresc murind leneș la fereastra închisă uitați pe pervazul părăsit decurând de rândunelele ce-și făcuseră cuibul deasupra lui te rup din reverie așa despletită din somn plutim într-
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
în argou, din tinerețe, Balada motanului. Daniel Ioniță a știut ce să aleagă: poezii nu numai încântătoare, ci și traductibile: „Pe urmă ne vedeam din ce in ce mai des. / Eu stăteam la o margine-a orei,/ tu - la cealaltă,/ că două toarte de amfora.” etc. - „Later on we met more often./ I stood on one side of the hour,/ you on the other,/ like two handles of an amphora.” etc. Exact cum sperăm, din antologie nu lipsește Nicolae Labiș. Poemele sale Moartea căprioarei și
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului 8 Martie 2012 Tu ești bucuria și tristețea mea, arșița și izvorul din care se adapă ochii însetați de lumină. Dragostea și legământul ei, frumusețea întruchipată a cuvântului Om! Amfora plină de mir din fața altarului, Eva întâiului bărbat. Marie Născătoare de Dumnezeu, maica numelui vieții întru care sunt. Întâia mea respirație. Icoana cea vie și dătătoare de minuni, cu Pruncul mereu în brațe, icoană la care se închină sufletul meu
TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346584_a_347913]
-
visare ai cuvintelor pe buze uscate de setea iubirii până și apele morții sunt cântec voi ce-aveți îngropat aici ? un poem cu rădăcinile în cer iubirea păcatul pe care-l vom plăti contestând neantul tu zeul meu grec eu amfora ta dacă și totuși din când în când vom muri puțin așa din delicatețe iacta alea est Referință Bibliografică: din poezie nu se moare / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 792, Anul III, 02 martie 2013. Drepturi de
DIN POEZIE NU SE MOARE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345572_a_346901]