1,300 matches
-
mea din liceu, singura cărei îi destăinuiam din secretele și idiosincraziile eului meu, ce-l consideram eu însumi cel puțin ciudat sau, mai degrabă, bolnav sau chiar anormal, în bună măsură, aparte față de ceilalți copii, pe care-i studiam îndeaproape. Amica mea de clasă a fost singura căreia i-am vorbit despre "el", singura în fața căreia am avut curajul să mă destăinui. Și asta doar de câteva ori; de fiecare dată când ne aflam în momente de mare intimitate. Adică când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de răsuflarea lor ghiftuită și pestilențială. Mă îndrept cu pas alert către cușca cu pereții de plasă, puternic luminată, ce se ivește în toată enormitatea ei în depărtare, spre capătul de sud al plajei. Mama a rămas în urmă cu amicele ei, iar eu am luat-o înainte să întâmpin frontal mașina uriașă de netezit nisipul, ce se târa cu un zgomot asurzitor pe plajă. Nu mai văzusem o astfel de mașină și nici nu mi-am pus problema că plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în centrul orașului, aproape de Dunăre, fapt ce ar fi trebuit să-ți imprime o mare vioiciune, nu în felul de a fi așa cum o dovedeai, ci la improvizația atât de necesară în textul bătut în cuie al scripturii existențiale. Da, amice, cred că tu aveai creierul tare și deja format cu aptitudini de a fi elev de la naștere, pe când eu parcurgeam, precum Pământul, erele geologice până a deveni, e drept cam târziu, Homo-poesis. Dacă tu înveți și acum, se știe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru gospodine, aș demitiza pe purtătorii de măști la care merită să te uiți ca la o gânganie sau ca la o zdreanță oarecare. Scrisoarea trimisă prin poșta electronică primi răspuns. Dragă amice, eu am sesizat aceasta de la început, așa poet pentru gospodine cum sunt, dar îmi spuneam că nu avea sens să-mi dezvălui gândurile în fața unul labil psihic care erai, obsedat de Any Palade și îndrăgostit de personajele din viața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe umăr și din spate o voce reținută de a nu se dezlănțui în râs: Amice, ai căzut în cap din partitură. Ai intrat în simfonie, boule! Râsul general era mai rațional decât vorbele și Gustav își reveni la realitate. Se topise muzical de dragoste, încât circul timpului îl vrăjise cu numerele lui de magie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meu. Eu aș alege un marfar, spuse Gustav, pentru că e lung și pot să văd multe. După cum cred, ți s-ar potrivi Motorul! îi spunea Mihai Dinu, face drumuri scurte cum e și mintea ta. Atunci îi replică Gustav ție, amice, sigur ți-ar sta bine într-un marfar care transportă vite refuzate la export. Samaliot și Năsuc trăgeau la măsea din rezerva de viitor, cea din trecut și prezent fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie greu, nu trebuie să mă las! se autosugestiona Mihai Dinu. Peste câteva maldăre de timp, am să mă uit indiferent în urmă, căutând să-mi amintesc ce fac acum. Nu o să-mi aduc aminte... nu-mi mai aduc aminte, amice Gustav, de mingea de ping-pong care eram, aruncată în bazinul de păcură de un jucător neatent, nu mai țin minte cine contra cui mă lovea cu paleta, mi-aduc aminte fluidul în care zăceam așteptând mâna salvatoare. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de viață nu-l trăisem. Acum poți să râzi, deși scofâlcit, m-am reîntors la momentul de dinaintea căderii în apa neagră a bazinului. Și încerc să umplu acel timp netrăit cu văzutul, auzitul, gânditul. Eu sunt acum bazinul cu păcură, amice! C e stai, nerodule! Hai la nuntă! îl îmbrânci un trântor pe Moș Eveniment. Profesorul se privi: era un bondar în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav picioruș. Cealaltă mână, celălalt picioruș. Întregul corp de bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fost Vlad țepeș - Dracula - care i-a înfiorat pe mândrii insulari, ultimul român sosit în același regat este îngerul Daniela.“ Îngerul Daniela?! Preferam o poetă talentată, ale cărei versuri să ne emoționeze. Să luăm un exemplu: „La «Soclu’ sorții» / amica de( )mentă bea / ce( )ai: / celule decedate în fiece’ secundă / cu morțile mele / ce să-mbucur? // întrebă / în timp ce un pachet / cu perechi de palme pregăteam...“ (Figuri friabile) Jocurile de cuvinte - „de“ și „mentă“ care împreună dau „dementă“, „ce“ și „ai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au confundat, cred. Și cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la stăpîn. Amîndoi se pupă pe bot. Crezînd că și eu trebuie să fiu salvat, Rex se dă cu pupurile și la mine. Încet, amice. Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios: Deci, l-ai șmanglit! Cam așa ceva. Liniștea serii pune stăpînire și pe noi. Medităm profund de tot. Și Rex tot asta face. Deh, ca între înțelepți. Un ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu zâmbetul pe buze. Când a fost rostit și ultimul cuvânt, Despina - cu o mină sobră - a privit la medicii din echipă cu Întrebare În priviri... “Pacientul” era numai ochi și urechi. “Ei! Acum să aud ce ai de spus, amice. Vezi Însă să n-o dai cotită, pentru că la mijloc este scumpetea ta de fată, care - să nu zic vorbă mare - are stofă de chirurg, nu șagă! Bate un bărbat!” - l-a incitat gândul de veghe... Nicu a răspuns provocării
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
părinte, decât Într-o proporție infimă. Asta numai În cazul când nu vrei să-i siluiești sufletul, să te urmeze orbește” - l-a dădăcit gândul de veghe. “Pentru asemenea lecție, era bine să cauți și tu un moment mai potrivit, amice. Acum am fost silit să-mi dau toată silința să prind sensul prelegerii tale. Oricum, Îți mulțumesc pentru străduința ta” - a răspuns Gruia. În cele din urmă, a luat mâinile Mariei Într ale lui și, sărutându-i-le, a vorbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În starea ei de oboseală, o asemenea veste nu i-ar face bine. Ba mai mult i-aș crea o stare de tensiune nervoasă deosebită. Și, din câte am citit eu, aceasta se transmite prin lapte și copilului”... “Zâmbește-i, amice! Zâmbește-i! E singura soluție! Îți imaginezi tu ce se poate petrece În sufletul ei - ea care știe ce Înseamnă Securitatea? Cum să-i spui despre ce este vorba și să o lași În așteptare până mâine, la cine știe ce oră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câte se petreceau În jurul lui l-au copleșit. Venirea pe lume a copilului, bunăvoința profesorului și acea rafală de Crivăț pornită pe neașteptate. Trebuia să-și recapete echilibrul sufletesc. “Și asta se va produce abia mâine, după confruntarea cu securistul, amice. Acum cred că ar fi bine să-l lași pe profesor să-și vadă de treburi, iar tu să mergi În clinică, unde sunt destule de făcut. Până la prânz, e suficientă vreme” - l-a sfătuit gândul de veghe. “Întâmplarea face
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l. ― Acum trebuie să plec, scumpo. Când Îmi voi termina treburile, voi trece pe la voi, să vă văd... ― Te vom aștepta cu drag... Cu gândurile care Îl apăsau ca o piatră de moară, a ieșit. „De ce dai cale liberă fricii, amice? Nu te-am văzut niciodată atât de timorat. Adu-ți aminte cum i ai Înfruntat pe <bolșăviciă acolo... acasă” - l-a atenționat gândul de veghe. „Acolo erau alte circumstanțe. Întâi, inconștiența tinereții. Apoi, Îi aveam lângă mine pe toți sătenii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atac! Îți doresc mult noroc. Te aștept să-mi spui cum a decurs Întâlnirea. ― Voi veni negreșit. S-a Îmbrăcat În halat și se afla pe punctul de a pleca spre biroul secretarului de partid, unde era așteptat de securist. „Amice, ia sub braț un tratat de medicină... Nu, nu! Ia-l pe cel de Anatomie, cu bărbatul acela teribil! Tot numai mușchi Încordați, dar... dezbrăcat de piele. Acolo Îl așezi pe masa ipochimenului. Așa o să-i distragi atenția. O să i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un tratat de Anatomie, care prezintă corpul omenesc piesă cu piesă, dacă putem spune așa. ― Chiar tot ce are omul? Și chiar ce au gagicile? „Nu poți să spui <unde dai și unde crapăă, fiindcă trebușoara a fost gândită dinainte, amice!” - s-a autoapreciat gândul de veghe. ― Întocmai. Bucățică cu bucățică - a răspuns Gruia. ― Arată-mi și mie ceea ce mă interesează. Cam știi ce vrea să vadă și să știe un bărbat... Gruia s-a apucat să caute locul unde erau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-ai să-mi explici mie cum Împunge rața și că totul se petrece după carte... Ei, da’ să nu uităm pentru ce ne-am adunat... Gruia și-a ascuțit simțurile. Era ca o coardă Întinsă peste poate. „Așa da, amice!” - l-a lăudat gândul de veghe. ― Bănuiești pentru ce te-am chemat? Lăsăm la o parte discuțiile și atenționările din momentul când ai venit În Iași. Îți mai amintești cred că atunci ai avut norocul să ai sprijinul mai multor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îngăduința dumneavoastră, am să v-o prezint. ― Să auzim: Gruia a povestit sintetic acea Întâmplare dramatică și că cel operat de el acum două săptămâni - cu o afecțiune gravă - nu este altul decât soțul acelei țigănci cu „vătămătura” de atunci... „Amice, vezi bine că individul este ținut la curent cu tot ce se Întâmplă În clinică. Are pe cineva care amișună pe urmele tale. Trebuie să l descoperi, ca să te poți feri din calea lui...” - l-a atenționat gândul de veghe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În funcție de evoluția stării pacientului. Astăzi, după vizită, vom vedea cum se prezintă plaga post-operatorie de la nas. Securistul a făcut ochii mari, dar, Înainte de a Încerca vreo Întrebare, a privit spre doctorul Pas... Răspunsul acestuia, ghicit din priviri, a fost categoric: „Amice, păstrează-ți nedumeririle sau revolta pentru altădată. Acum trebuie să urmezi prescripțiile mele. Altă cale n-ai!” Securistul a Înghițit În sec și a tăcut pentru o clipă... Vizita era pe sfârșite. Până la urmă, riscând orice răspuns din partea medicului, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea doldora de scântei și promisiuni... Gruia a rămas fără glas. „De unde până unde știu aceste fete că sunt medic?” „Întreab-o, amice!” „Cum s-o Întreb așa, hodoronc-tronc?” „Te temi că Îți vei pierde din galoane? Nici pomeneală... Ai să afli lucruri noi și vei vedea cât de mică este de fapt lumea” - l-a sfătuit gândul de veghe. „Nu pot face
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Că individul este din nou pe cai. Ce fel de cai, nu vă voi putea spune. O fi fost lăudat pentru promptitudinea cu care și-a salvat șeful sau o fi având unul nou, care până În prezent acționează din umbră... „Amice, la un moment dat credeam că te-a lăsat În pană spiritul de observație. Dar... Slavă Domnului!” - l-a lăudat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu din somn. Și când? Tocmai când sunt mai ocupat” - i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Înțelege. Rusul, cu ochii holbați, care Îi jucau ca mărgelele, nu a răspuns. „Nu vrei să vorbești? Ai Înțeles ce te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de neînțeles. „Amice, așa ne Înțelegem ca turcu’ cu chistolu’. Ia-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctor, să nu mă vadă careva. Spunând acestea, brancardierul s-a dus la treburile lui. În timp ce Gruia se Îndrepta spre camera de gardă, care era „cabinetul” lui, gândul de veghe l a luat În primire: „Sper să nu te superi, amice, că <am tras cu urecheaă la cele spuse de nenea Mitru... Tare mă tem Însă că <fericireaă dălcăușului nu-i Întâmplătoare. A coborât din cer cu hârzobul și s-ar putea să curgă către profesor, către tine și mai știu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctorul Gruia. El n-o să mă refuze, fiindcă știe că”... Drept urmare, a bătut În ușa camerei de gardă, unde se retrăsese Gruia. ― Poftește! - a răspuns acesta. „Dacă ai dormit bine astă noapte, atunci acum vine cineva să-ți strice ziua, amice” - l-a atenționat gândul de veghe. „Adică?” - a Întrebat Gruia, așteptând ca cel care a bătut la ușă să intre... „Se vede treaba că, dacă profesorul n-a apucat să-ți spună că a fost chemat de căpitanul Vătrai să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]