207 matches
-
conducând mai înainte Expediția Discovery din Antarctica între anii 1901-1904. Expediția Terra Nova, numită astfel după nava de aprovizionare, a fost una privată, finanțată prin donații publice dar și de un grant oferit de guvern. A fost susținută și de Amiralitate, care a contribuit cu marinari experimentați, dar și de către Royal Geographical Society. Pe lângă încercarea polară, expediția a avut și un important rol științific, explorând Zona Victoria și Munții de Vest. S-a încercat fără succes debarcarea și explorarea Țării Eduard
Țara Eduard al VII-lea () [Corola-website/Science/326469_a_327798]
-
decomprimat în mod lent conform acelorlași tabele. În anul 1908 Haldane formulează primele reguli precise necesare asigurării unei urcări progresive a scafandrilor la presiunea atmosferică. Tabelele lui Haldane au fost publicate în același an de "Comitetul de scufundare profundă al Amiralității britanice" în revista "Journal of Hygiene" fondată de el în anul 1908. De atunci, modificate de mai multe ori tabelele, lui Haldane au fost adoptate de cele mai multe țări, principiile de bază fiind considerate valabile și în prezent. În anul 1911
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]
-
I împotriva Imperiului Otoman nu a făcut decât să confirme cele mai negre previziuni ale politicienilor britanici și să adâncească disgrația în care se afla Codrington. La început, criticile împotriva lui Codrington au fost precaute, din cauza uriașei popularități ale acestuia. Amiralitatea și-a permis să-și vexeze amiralul prin lucruri mărunte, așa cum a fost refuzul plății către ecipajele participante la luptă a cotei-părți din captura de război, în ciuda cererilor repetate ale lui Codrington. Între timp, Wellington a așteptat momentul potrivit din
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
participante la luptă a cotei-părți din captura de război, în ciuda cererilor repetate ale lui Codrington. Între timp, Wellington a așteptat momentul potrivit din punct de vedere politic pentru a-l îndepărta pe Codrington de la comanda din Mediterana. În iunie 1828, Amiralitatea a anunțat eliberarea de la comandă a lui Codrington (deși el a rămas comandant interimar până la venirea noului ocupant al postului în august). Deși regele i-a acordat lui Codrington Marea cruce de Bath, Amiralitatea nu i-a mai acordat nicio
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
comanda din Mediterana. În iunie 1828, Amiralitatea a anunțat eliberarea de la comandă a lui Codrington (deși el a rămas comandant interimar până la venirea noului ocupant al postului în august). Deși regele i-a acordat lui Codrington Marea cruce de Bath, Amiralitatea nu i-a mai acordat nicio comandă operațională și nu l-a promovat la gradul de amiral decât înainte de retragerea din marină în 1837. Codrington și-a petrecut ultimii ani din viață încercând să apere deciziile pe care le-a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Teritoriul Graham, o expediție franceză dirijată de către Jean-Baptiste Charcot mergând, la rândul ei, către Peninsula Antarctică. În sfârșit, savantul scoțian William Speirs Bruce a îndrumat o altă expediție către Marea Weddell.. Sub influența lui John Barrow, al doilea secretar al Amiralității, explorările polare au devenit o preocupare a Marinei Regale pe timp de pace după războaiele napoleoniene. Interesul naval s-a diminuat după dispariția din 1845 a expediției lui Franklin și a multora a dintre căutările zadarnice ce au urmat. După
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a expediției lui Franklin și a multora a dintre căutările zadarnice ce au urmat. După problemele întâmpinate în anii 1874-1876 în expediția către Polul Nord condusă de George Nares, și însuși declarația sa (a lui G. Nares) că Polul Nord este „impracticabil”, Amiralitatea a decis că alte expediții polare ar fi periculoase, costisitoare și inutile. Totuși, secretarul Societății Geografice Regale (și mai târziu președintele ei), Sir Clements Markham, era un fost navigator care făcuse parte din unul din echipajele de salvare trimise în
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
pe cont propriu, simpla încercare a ajunge mai departe decât s-a ajuns până atunci nu ar fi fost demnă de ajutorul său. Markham a sperat pentru o expediție condusă în totalitate de Marina Regală, dar a fost avertizat de către Amiralitate că „exigențele actuale ale Serviciului Naval [i-ar] împedica să mai împrumute alți ofițeri...”. Cu toate acestea, Amiralitatea a fost de acord să le acorde lui Scott și Charles Royds, iar mai târziu și lui Michael Barne și Reginald Skelton
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
fost demnă de ajutorul său. Markham a sperat pentru o expediție condusă în totalitate de Marina Regală, dar a fost avertizat de către Amiralitate că „exigențele actuale ale Serviciului Naval [i-ar] împedica să mai împrumute alți ofițeri...”. Cu toate acestea, Amiralitatea a fost de acord să le acorde lui Scott și Charles Royds, iar mai târziu și lui Michael Barne și Reginald Skelton dreptul de a se alătura expediției. Restul ofițerilor erau de la Marina Comercială, incluzând pe Albert Armitage, comandantul adjunct
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
incluzând pe Albert Armitage, comandantul adjunct, ce căpătase deja experiență de la Expediția Arctică a lui Jackson dintre anii 1894-1897, și Ernest Shackleton, desemnat al treilea ofițer ce se ocupă de depozitare și provizii, dar și de organizarea evenimentelor de recreație. Amiralitatea a oferit de asemenea 20 de subofițeri și marinari, restul echipajului fiind format din negustori, sau din civili angajați. Printre aceștia se numără și veteranii antarctici, incluzând pe Frank Wild, William Lashly, Thomas Crean (ce a intrat în expediție după
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de 140 metri au fost făcute, cu nava aflată tot la 32 km de apă. Pe 5 ianuarie 1904 nava de ajutor "Morning" s-a întors, de data aceasta cu încă o navă, "Terra Nova". Colbeck avea instrucțiuni clare de la Amiralitate că, dacă Discovery nu putea fi eliberată curând, ea va fi abandonată în gheață iar echipajul adus acasă cu două nave de ajutor. Acest ultimatum a provenit din dorința lui Markham de a salva banii cheltuiți pe misiunea de ajutor
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
va fi abandonată în gheață iar echipajul adus acasă cu două nave de ajutor. Acest ultimatum a provenit din dorința lui Markham de a salva banii cheltuiți pe misiunea de ajutor, deoarece nu erau alte surse de unde să atragă bani. Amiralitatea ar fi dat bani doar prin propriile sale reguli. Termenul limită a fost decis de cei trei căpitani ca fiind 25 februarie, devenind o cursă contra-cronometru pentru cele două vase să ajungă la Discovery, care era încă blocată la Hut
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
reîntoarcerea la șantierul naval Plymouth la 14 octombrie 1830, căpitanul King s-a retras din activitate. La 26 de ani, FitzRoy nutrea speranțe să comande o a doua expediție care să continue Studiul Americii de Sud, dar când a auzit că Lorzii Amiralității nu mai susțineau această a doua călătorie, s-a îngrijorat că nu va mai putea readuce acasă pe localnicii care învățaseră engleză în ideea de a deveni misionari. A ajuns la un acord cu proprietarul unui mic vas comercial pentru
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
care învățaseră engleză în ideea de a deveni misionari. A ajuns la un acord cu proprietarul unui mic vas comercial pentru a fi dus împreună cu alte cinci persoane în America de Sud, dar un unchi al său a aflat și a contactat Amiralitatea. La scurt timp după aceasta, FitzRoy a aflat că urmează să fie numit comandant al vasului HMS "Chanticleer" care urma să meargă în Țara de Foc, dar din cauza stării precare a vasului, el a fost înlocuit cu "Beagle". La 27
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
de Foc, dar din cauza stării precare a vasului, el a fost înlocuit cu "Beagle". La 27 iunie 1831, FitzRoy a fost numit comandant al expediției, fiind secondat de locotenenții John Clements Wickham și Bartholomew James Sulivan. Căpitanul Francis Beaufort, hidrograful Amiralității, a fost invitat să hotărască în ce măsură se poate continua studiul în această călătorie; el a discutat cu FitzRoy despre o călătorie pe mai mulți ani, inclusiv o continuare a ocolului Pământului pentru stabilirea distanțelor mediene. "Beagle" a fost reactivat la
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
s-a asigurat că există la bord 22 de cronometre marine, și cinci exemplare de "Sympiesometru", un fel de barometru fără mercur patentat de Alexander Adie și care îi plăcea lui FitzRoy pentru că dădea date precise, necesare la raportul pentru Amiralitate. A angajat un specialist în fabricarea de instrumente matematice pentru a îngriji cele 22 de cronometre ținute în cabina sa, și pe artistul/desenatorul Augustus Earle să călătorească drept simplu pasager. Cei trei localnici din Țara de Foc luați prizonieri
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
prietenul său Harry Chester să vină, dar nu a reușit. Nu era ceva obișnuit ca un naturalist să fie invitat în asemenea expediții ca pasager care să-și plătească propriile cheltuieli, și în august 1831 FitzRoy a scris în grabă Amiralității, probabil prietenului și superiorului său, căpitanul Beaufort, rugându-l să caute un domn, om de știință, bine educat, în acest scop. Invitațiile făcute de Beaufort prin intermediul prietenului său George Peacock de la Universitatea Cambridge pentru părintele Leonard Jenyns, vicar din Swaffham
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
geologic efectuată împreună cu Adam Sedgwick. Ca urmare, la întoarcerea acasă, Darwin a primit o scrisoare din partea lui Henslow în care era descris postul și în care se spunea Peacock a scris și că postul este la dispoziția sa și că „Amiralitatea nu este dispusă să plătească un salariu, dar îți vor acorda o numire oficială și toate necesitățile: dacă vei cere un salariu, înclin să cred că se va acorda”. În tot cazul, numirea nu a fost oficială. La început, tatăl
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a trimis înapoi lui Henslow la Cambridge. Alte câteva persoane de la bord, între care FitzRoy și alți ofițeri erau naturaliști amatori pricepuți, și i-au acordat lui Darwin un ajutor generos, alcătuind și ei colecții pentru Coroană, pe care apoi Amiralitatea le-a expus la British Museum. Darwin a efectuat călătorii îndelungate pe uscat cu tovarășii săi. În Patagonia, a mers pe continent cu un grup de gauchos, pe care i-a văzut folosind bolasul pentru a prinde „struți” (nandu), și
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a trebuit să stea la pat o lună. Este posibil ca el să fi contractat boala lui Chagas, ceea ce a condus apoi la probleme grave de sănătate după întoarcere, dar diagnosticul simptomelor sale este încă în dubiu. A aflat că Amiralitatea l-a mustrat pe FitzRoy pentru achiziția lui "Adventure". FitzRoy a suportat greu mustrarea, a vândut vasul și a anunțat că se vor întoarce să refacă studiile efectuate de "Adventure", după care a demisionat, îndoindu-se de sănătatea sa mintală
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
mișcându-se într-o hidoasă armonie” și „perfect relaxați”. Plecarea lui Beagle pe furtună a fost amânată după ce vasul a fost împins la țărm. După ce a fost readusă pe linia de plutire, drumul a continuat. Instrucțiunile primite de FitzRoy de la Amiralitate impuneau un studiu geologic detaliat asupra unui atol circular de corali pentru a cerceta formarea recifelor de corali, în special dacă aceștia se ridică de la fundul mării sau de pe vârfurile unor vulcani stinși, precum și efectele mareelor măsurate cu instrumente special
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
crucișătoare de linie I. A fost numit la comanda Escadrei a II-a de crucișătoare de linie la începutul Primului Război Mondial. A lupta sub comanda primului comandant al „Grand Fleet”, Șir John Jellicoe, până în mai 1916, când a fost transferat la Amiralitate că „Second Șea Lord”, (șef al personalului flotei). Calthorpe a fost transferat în decembrie 1916 de către Șir John Jellicoe la comanda Flotei de rezervă. În iulie 1917, a trecut la comanda Flotei Mării Mediterane. După încheierea războiului, Calthorpe a fost
Somerset Gough-Calthorpe () [Corola-website/Science/322740_a_324069]
-
majoră în a fi executată. Vasului grupului secundar va fi "Aurora", o navă recent folosită de Douglas Mawson în Expediția Antarctică Australiană. Pentru a conduce grupul, Shackleton l-a ales pe Aeneas Mackintosh, având o primă încercare de a convinge Amiralitatea să îi asigure un echipaj pentru nav. Mackintosh, ca Shackleton, era un un fost ofițer al Marinei Comerciale, care a luat parte în Expediția Nimrod, până când a trebuit să fie dat afară din cauza unui accident care i-a provocat pierderea
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
echipate cu aruncătoare de flăcări. Royal Navy avea să folosească 237 de vase de luptă și vase de debarcare. Debarcarea avea să fie sprijinită cu focul artileriei navale a șase distrugătoare dotate cu tunuri de 4 inci. Primul Lord al Amiralității Dudley Pound a încercat să evite punerea în pericol a unor vase importante, care să fie atacate de aviația germană. Royal Air Force trebuia să sprijine atacul cu 74 escadrile, dintre care 66 erau formate din avioane de vânătoare. Serviciile de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Anglia a fost implicată datorită Tratatului de la Dover, încheiat în secret de către regele Carol al II-lea al Angliei , și care a fost foarte nepopular în Parlamentul Englez. Comandanții supremi ale forțelor militare engleze și neerlandeze erau Înaltul Lord al Amiralității Iacob Stuart, duce de York, mai târziu rege sub numele Iacob al II-lea al Angliei, și amiralul-general Willem III de Orania, ginerele lui Iacob și de asemenea viitor rege al Angliei. Nici unul dintre ei nu a participat la luptă
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]