258 matches
-
peste brâu se încing betele denumite în Mehedinți brăcira. Brâul reprezintă o fâșie de țesătura de aproximativ 3 m., având între 0,20-0,30m se poartă îndoit pe lungime, servind și ca loc de păstrare a diverselor obiecte personale necesare(amnar, punguța cu tutun și iasca, briceag, pungă pentru bani, etc.). Inițial brâul a fost alb, dar s-a preferat culoarea roșie, care s-a perpetuat în cromatică brâului. Funcția brâului fiind pur utilitara, era confecționat din fir rezistent rezultat din
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU. BRĂCIRA-BRÂUL-PODOABĂ ŞI VALOARE PERENĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347986_a_349315]
-
Stihuri > Anotimp > SE APROPIE CRĂCIUNUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o cănuță
SE APROPIE CRĂCIUNUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376757_a_378086]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LICURICIUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului LICURICIUL Când în serile de vară Întunericul coboară, Licuriciul ia amnarul Și aprinde felinarul, Apoi pleacă la plimbare Prin lucerna dată-n floare, În lumina de feștilă Galbenă, rece, fragilă. Fără grabă, fin pășește Și atent în jur privește. Vede greieri cu chitare Între frunze de cicoare, Fluturi cu aripi pufoase
LICURICIUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379757_a_381086]
-
să pătrundă cât mai multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a strâns vreascuri de lumină, cenușa focului sacru (cel fără de fum și fără de scrum), și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori îi arde lui însuși sufletul, inima, degetele, ochii. Și cui i-ar fi de folos această lumină? Celor cinci urmași pământeni care se încălzesc în jurul focului său? Ce l-ar determina, îndeobște, pe un
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
la masă!” O binemeritată pauză în care bunicul împarte puiul, brânza și sparge ceapa presărând-o cu sare. Mâncăm cu poftă, bem apă și bunicul își răsucește o țigară din foi. Mă uit cu admirație cum dintr-o mișcare scapără amnarul lovit de cremene, bumbacul arde și meticulos bunicu-și aprinde țigara. Fumul albăstrui are un miros plăcut de tutun și mă gândesc, în sinea mea, că poate într-o bună zi am să fumez și eu. După prînz, băieții discută cu
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
tine totul, ridică-te și ia-o la fugă spre mine năuc! Îmi sunt aruncate toate opreliștile! Putem, în sfârșit, vorbi ... IX. ADINA DUMITRESCU - DIN SCÂNTEILE VIEȚII (VERSURI), de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. AMNAR UITAT Motto: „Ați terminat cu râsul?” Charles Kingsley - (Alton Locke) Era într-una din zilele acelea, cu ceața, de s-o tai cu cuțitul. Se auzeau voci nemulțumite de trafic ale obligaților să conducă, ale bătrânelor pieții și pantofii târșiți
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
eram în stradă, nici pe fereastră de eram în casă, automat îmi studiam conturul. Nimic nu-mi era mai aproape în aria vizuală. Nu rămâneam niciodată pe linia exteriorului meu, ci tot pătrundeam, de parcă tot căutam, ceva. Citește mai mult AMNAR UITATMotto:„Ați terminat cu râsul?”Charles Kingsley - (Alton Locke)Era într-una din zilele acelea,cu ceața, de s-o tai cu cuțitul.Se auzeau voci nemulțumite de traficale obligaților să conducă,ale bătrânelor pieții și pantofii târșițiai purtătorilor ce
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
ș.a. Numeroase traduceri ale versurilor sale au apărut în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă ș.a. SCRIERI: Bat gândurile, Chișinău, 1965; Mozaic, Chișinău, 1967; Cântecul tău, Djalil, Chișinău, 1968; Balada stropului de soare, Chișinău, 1969; Vin negru, Chișinău, 1969; Amnar și cremene, Chișinău, 1971; Înșiră-te mărgărite, Chișinău, 1972; Pământul patriei, Chișinău, 1974; Veveriță-Riță, Chișinău, 1974; Leagănul cel verde, Chișinău, 1976; Imnuri în inimi, Chișinău, 1977; Darul vieții, Chișinău, 1978; Cu tine, țară de mesteceni, Chișinău, 1979; Flori albe, flori
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
tăcerile din/ Tăcerea/ ce naște/ din/ cuvinte/ Cuvântul.” În Pelerin (2003) intervine o deschidere mai accentuată spre vis, fabulos și imaginar. Lumea este concepută ca un basm, iar viața e înțeleasă ca miracol ce își are originea în „scânteia din amnarul rămas în paradis”. În parabola proiectată de poemul Uitată e minunea, sensurile trimit la posibilitatea răscumpărării existenței prin artă, starea poetică fiind văzută ca un echivalent al stării paradisiace din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume a gândurilor
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
Micu, „Gândirea”, 632-633; Eugenia Vodă, „Pentru mine calvarul a început la 35 de ani și s-a terminat la 80” (interviu cu Grigore Popa), RL, 1990, 35; Grigore Popa (fișă biobibliografică), APF, 1993, 1-2; Mihai Șora, Drumeț cu iască și amnare, JL, 1996, 45-48; Horia Stanca, În amintirea lui Grigore Popa, JL, 1996, 45-48; Marin Diaconu, Superlativul vieții, JL, 1996, 45-48; Micu, Ist. lit., 220, 430; Dicț. scriit. rom., III, 805-806. I.O.
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
un rând de rufe puse la uscat, făcute zdrențe. Se instalară la câțiva kilometri de acolo, din prudență. Din când în când, Pavel cobora în satul gol, unde găsea câte o unealtă de dulgher, câte o cutie de cuie, un amnar vechi cu iască... Într-o zi văzu, întipărite în colbul gros al uliței, urme de roți. Recunoscu dârele lăsate de o mașină militară de teren. Trecură câteva luni, mașina nu mai apăru. Nu-i spuse nimic femeii. „Nevestei mele“, își
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
perete pâl pâie violent. Următorul curent de aer o stinge. Întunericul îi ia pe amândoi prin surprindere. După o clipă de uluire, Rufus își pune palmele pâlnie la gură și începe să strige: — Ia fă-te-ncoace, unul cu un amnar! Până una alta, ia obscuritatea ca pe o binecuvântare. Se lasă îmbrățișat de ea din toate părțile. Un zid între el și lumea înconjurătoare. Mai ales nu-l mai vede pe pisălogul ăsta enervant trimis pe capul lui. Savurează în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost numită „urechea lui Dionysios". Ghizii din Siracuza care conduc astăzi pe turiști în fostele cariere rup în dreptul intrării în conductă o foaie de hârtie tare și zgomotul se aude la capătul celălalt ca o vâjâitură; o scăpărătură de amnar pare o detunătură de pistol. Fenomenele de reflexie a sunetului au o deosebita importanta in spatiile mari destinate spectacolelor sau altor manifestări. Preocupările pentru realizarea unei bune audiții in edificiile publice datează din antichitate (amfiteatrul in forma de potcoavă de la
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
un om care-și încalcă legămintele. Știam ce gândește, știam ce simte. îl cunoșteam. Era o legătură mai presus de rupturi și ea a fost ruptă. în timp ce vorbea, se apleca spre câteva lumânări de pe podea și le aprindea cu un amnar. Apoi s-a înălțat încă o dată, dreaptă, cu razele galbene de pe podea luminând-o ei de jos în sus și proiectând umbre mari pe perete. Vultur-în-Zbor își aduse aminte: așa arătase zeița Axona. Atunci. Cu mult timp. înainte. Și amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își dă concertul cucuveaua, În timp ce scăpărând amnarul, Bunicul și-a aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
perlei și totul pare să se închidă ca un halou în jurul lor. El cade la podea. Ea se uită în jur. Sunt de toate acolo, tot ce le-ar trebui. Așa că, atotzămislitoarea se așază pe vine, aprinde focul cu un amnar și-l privește pe bărbat. Omul este livid, cu fața și părul curate și pure ca laptele. Poartă haine europene și e ud până la piele. I le scoate. Bărbatul pare neajutorat, își ridică brațele ca să-i dea jos cămașa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă) pentru că, din întîmplare, nașa avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care mi-au plăcut foarte mult. Pentru asta îi suportam pe mucoșii în scutece croite din imprimeuri, cu botoșei mânjiți, care țineau sa mă tragă de codițe și să mă necăjească în toate felurile. Cel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
flăcău, strigă zi de zi, către pisc, chemând, fărăîncetare: Ola Olariti? Olariti? Ola... Pe când, ea, nici că răspnde. Și, potrivit credinței mele, nici că va răspunde. Cu siguranță că nu. Fiindcă, dragostea, e ca un sclipăt. Ca o scăpărare, din amnarul tradiției, ori din bricheta modernă. A sclipit. Semn că a venit. Că ai găsit-o, ori, că te-a găsit. Dacă n-ai știut, momentan, cum să acționezi, pentru ca unul să vă lipiți de celălalt, așa cum clipele se lipesc una
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
apa cea mai rece, de te dureau dinții când beai. A întîlni un urs nu era ceva neobișnuit. Fugeam atunci și ne cățăram în primul copac pe care-l vedeam. Când ploaia ne uda chibriturile, aprindeam focul cu iască și amnar. Am încercat și altă metodă, să răsucim, îndelung și repede, o bucată de lemn uscat între două pietre, dar n-am reușit. Ora o apreciam exact chiar pe vreme noroasă. În "Poiana tufelor" jucam "poarca", un fel de hochei pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure, de zmeură sau de ciuperci pe care le puteam frige pe jar. Cu o seară înainte de ziua fatală, mi-am pus în buzunarul pantalonilor o cutie de chibrituri, un amnar și iască, după care mi-am așezat la îndemînă primii mei bocanci; niște bocanci grei, solizi, negri, cumpărați de tata în vederea saltului meu la oraș și pe care, până atunci, nu avusesem permisiunea să-i port, ca să-i am noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sunt în stânci unde-apar mai întâi zorii. Sus! Mai sus! Este o lege a destinului oricui și în toată viața nu-i altă lege să o nege. Scara sfântului Scărarul ne învață acest sens; muntele este imens dacă este ca amnarul. Scânteie de el furtuni, vânturile-și pierd ființa, muntele e cum credința, făcătoare de minuni. Cât e de înălțător sensul din frumos și drept; când aripile -s în piept, minunat e orice zbor. Din covoare de trifoi ciocârlia suie-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
acest acum Vârsta face și desface orice lanțuri înnodate; chiar de-aș avea tot ce-mi place viața-i tot pe jumătate. Șaisprezece ani câți am îmi iau pofta de mâncare, nu îmi fac niciun program, sunt o cremene-ntre amnare. Scapăr la orice mișcare, arzător i-acest acum! dragostea e și mai mare când e la-nceput de drum. Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum nedus și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]