261 matches
-
folosință. Totul în bordei și în stînă dovedea o îndelungată uzanță, mereu aceeași, repetată ani și ani, din timpuri biblice, de cînd era el, Dumitru Ciuraru, Ciobanul. De mult apăruseră țigările și chibriturile, dar Dumitru folosea tot punga de tutun, amnarul și iasca. Făcea țigări numai din tutun vărsat căci "măi copii, plăcut este să fumezi, dar eu simt așa o bucurie cînd mă apuc să rup foița, scot tutunul, îl așez așa lunguieț, sucesc țigara și apoi o lipesc frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e, spuse călugărul. Numai la Început e atât de Îngust. Înăuntru tunelul se lărgește și se poate Înainta În picioare. Pătrunseră În vizuină. Dintr-odată se văzură Într-o Încăpere În care puteau sta În picioare. Unul dintre ostași scăpără amnarul și, la lumina faclei, văzută că pereții erau par dosiți cu piatră de râu. Totul era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru prăjituri. Câte paisprezece feluri de pahare, farfurii, cuțite, cuțitașe, lingurițe, lopățele, cești și toate câte nici nu-ți mai trăznesc prin minte. Du pe acești oameni în pustietățile Călimanilor la noi și dă-le numai un ceaun, o custură, amnar și iască, baltag și tohoarcă, și lasă-i să se descurce. Să văd cum au să facă foc, cum să-și gătească masa, casa și culcușul. A face un foc sub streșina pădurii când stropește o leacă de ploaie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș.a. Numeroase traduceri ale versurilor sale au apărut în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă ș.a. SCRIERI: Bat gândurile, Chișinău, 1965; Mozaic, Chișinău, 1967; Cântecul tău, Djalil, Chișinău, 1968; Balada stropului de soare, Chișinău, 1969; Vin negru, Chișinău, 1969; Amnar și cremene, Chișinău, 1971; Înșiră-te mărgărite, Chișinău, 1972; Pământul patriei, Chișinău, 1974; Veveriță-Riță, Chișinău, 1974; Leagănul cel verde, Chișinău, 1976; Imnuri în inimi, Chișinău, 1977; Darul vieții, Chișinău, 1978; Cu tine, țară de mesteceni, Chișinău, 1979; Flori albe, flori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde și chinga cea roșie cu cuțit, amnar și cremene, în fine, căciula de oaie naltă {EminescuOpVII 212} și lasată asupra ochilor pătrunzători, iată tipul ce-l vedeai repetîndu-se, în feliurite variante, în toți acești copii ai munților. Întrebai pe unul din ei de Ioan, el îmi arătă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fuga lor fără ordine. Amețit, turburat, fugeam fără să știu unde, până ce prigonitorii ne pierdură urmele, până ce noi ne crezurăm destul de siguri pentru de-a sta și de-a răsufla. Ajungând într-un vârf de munte, începurăm a scăpăra din amnare, a clădi care-ncotro câte - un foc uriaș, pe lângă care se așezară toți. Toți erau morți de oboseală și cu toate astea trebuie ca cineva să vegheze. Unii își legau ranele - cele mai multe ușoare - alții, cum erau, se întindeau la pământ
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în odaie cu toată stima... La fel, „pastelul” comportă stilizări conforme noului univers imaginar, printr-o ostentativă transcriere în cod modernist: Drum dinam bandajat excepțional Casele se îmbrățișează în visul de var Tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar, Cât miresmele se împart ca afiș electoral. Sau lirica elegiacă - pentru a mai da un singur exemplu -, care găsește noi echivalențe vechii ambianțe romantico-simboliste, într-un text precum Profil tăiat în lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de etapa „constructivistă” a poetului („cerul se schimbă ca plăcile de gramofon”, “încalcă-mi inima ca o frontieră”, „arc voltaic surâsul și în gest amnar”, „devastează-mă ca pe o casă / de economie”, „ce rar album de timbre marea mediterană”), majoritatea versurilor din Plante și animale se înscriu într-un regim imaginar mai destins: supraaglomerarea metaforică din cărțile precedente (excepție face doar poemul Floare a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e, înainte de orice altceva, aceea de a surprinde momentul „când elanul se imprimă în arbore și-n slovă”, când „pasul șeț ca un arcuș pe struna potecii înfiorate” iar „un metal răspunde sub deget ca o coardă”. Tot așa, „din amnarul frunții scapără singurătatea clară”, „Fiecare pas încearcă rezonanța de marmoră a aerului”, „Mâna ca dintr-un pian, deșteaptă cântecul - surâsul / Și pasul se regăsește sprinten pe bolovanii zilei”, „o undă atinge antena spiritului în rugină” etc. etc. Iar, în prelungirea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
semn și focul în înțeles se-arată”, „Îți treci ca un descântec mâna prin evocare”, „cântecul e cheia pentru astrala ușă”... În Petre Schlemihl, poemul însuși devine factorul dinamizant, figurat printr-un echivalent deja cunoscut din alte asocieri. „Așa-i amnar poemul în cremenea din sânge”. Să notăm, în sfârșit, în volumul Patmos și alte șase poeme, conservarea aceleiași structuri, de pildă în poemul XI: „Orice voce aprinde o stea palidă /.../ Crinii loviți își răspund din loc în loc”; sau, într-unul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
invitând mai degrabă la un joc eliberator de convenții, nu fără o nuanță, voită sau nu, de umor și ironie. Iar când, în schița unor peisaje, drumul e un „dinam bandajat excepțional”, „tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se împart ca afiș electoral”, „orice pasăre șeț un afiș ceresc”, înțelegem că poeticul își anexează noi teritorii, avansând spectaculos în universul comun, al vieții imediate. La urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare obișnuite este, în asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tăcerile din/ Tăcerea/ ce naște/ din/ cuvinte/ Cuvântul.” În Pelerin (2003) intervine o deschidere mai accentuată spre vis, fabulos și imaginar. Lumea este concepută ca un basm, iar viața e înțeleasă ca miracol ce își are originea în „scânteia din amnarul rămas în paradis”. În parabola proiectată de poemul Uitată e minunea, sensurile trimit la posibilitatea răscumpărării existenței prin artă, starea poetică fiind văzută ca un echivalent al stării paradisiace din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume a gândurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
marilor lingviști indieni Panini și Bhartrhari (secolul al VII-lea d.Ch.) este continuată în sensul eternei întoarceri la tradiția vedică. Pornind de la fenomenul imperativ Sphota, Bhartrhari scrie în cartea sa "Vakyapadia": "46). În același fel cum lumina există (virtualmente) în amnar și este deci cauza unor alte lumini, tot așa și cuvântul există (virtualmente) în intelectul-gândire și este, deci, cauza diverselor cuvinte de transmis; 123). În felul acesta nu există nici o idee care să poată lua formă fără· cuvânt; orice cunoaștere
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
au niște tălpi care sunt legate în curele gingașe de piele. O cingătoare lată, asemenea de piele, ține scurta lor cămașă lipită de trup, care le servește și la păstrarea unui cuțitaș, și pentru atârnarea pungii cu bani și pentru amnar, iască și tutun, căci acestuia din urmă îi sunt foarte devotați“. Concert MAEL l La Teatrul Vechi „Din pământ și cer“: acesta este genericul sub care duminică, 24 aprilie, de la ora 14, cantautorul MAEL va susține un spectacol-concert de muzică
Agenda2005-17-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283600_a_284929]
-
prin vorbire, și parcă ai înainta printr-un coridor negru,/ printr-o noapte fără capăt. o cîrtiță ești, care bîjbîie sub pămînt,/ își sapă galeria cu îndîrjire./ ai sub unghii și între dinți acel negru umed, tăcut, etern. ești/ un amnar? ești pe dracu! poate doar el stăpînul satan să mai fie în stare/ să descurce ițele să facă lumină în acest univers nocturn de cuvinte aici” (cum (ibidem). Lipsit de lumina descifratoare a spiritului, poetul se deprinde a traduce, fără
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
-i. Caravane, Nu bănuiești ce urme vane Se sting încet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O unduire-i. Înainte Nu bănuiești ce joc te minte Cum piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
urcă în pod și pe tocător tăie cu briceagul câteva frunze de tutun în fâșii lungi și subțiri cât firul de păr și plăcându-i cum foșnesc frunzele aproape negre din pricina uscăciunii, își răsuci o țigară și o aprinse cu amnarul ascuns lângă o grindă, în praful podului și trase adânc fumul aspru și iute, care-i veni în gură ca o batjocură și făcându-i din limbă limbău. O văzu pe Anisia cum urca scara, câte-o treaptă. N-o să
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
însuși. întotdeauna însă a știut că performanța interpretativă se dobândește numai prin educație și experiență, grație cărora harul, acel embrion ce stă ascuns întocmai ca focul în cremene, surâde și, precum flacăra care izbucnește doar atunci când cremenea este lovită cu amnarul, iese la lumină prin instrucție și rutină. Și, slavă Domnului, a avut atât de la cine să deprindă intimitatea limbajului muzical cât și unde să-și ascută bagheta. Ștefan Niculescu și Constantin Bugeanu (la București), Hans Swarowski și Karl Osterreicher (la
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
din valorificarea acestui nărav, Caterina de Medici fiind primul om de stat care a introdus monopolul pe prelucrarea și vânzarea tutunului. Din Franța, fumatul se răspândește cu iuțeală în Anglia, Germania, Rusia, Turcia și, de aici, în toată Asia. De la amnar la narghilea Documente și relatări ale cronicarilor atestă că la sfârșitul veacului al XVI-lea, anumite categorii ale populației de pe teritoriul țării noastre învățaseră să fumeze. Sub ruinile cetății Suceava s-a descoperit o lulea de pământ din 1571, iar
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
narghileaua, cu tigaia plină de tubektin aromatic... Referitor la Banat, J.J. Ehrler constata (1774) că „românilor le place fumatul tutunului, lucru pentru care noaptea își întrerup de mai multe ori somnul“; ei purtau cu făloșenie la chimir „punga cu bani, amnarul, tutunul și iasca“. După ce a fost mirosit (prizat), ori mestecat, s-a fumat pipă și țigara de foi, un ofițer francez a inventat țigara, ceea ce înseamnă „ciocul berzei, cuvânt derivat din cigarar, a înveli, răsuci, înfășura“. „Omenirea-i o țigară
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
curmezișul coșului era zălarul, un lemn solid de care se atârna lanțul pentru ceaun sau țest. Prin coșul larg se arunca în bordei combustibilul, lemne de foc, vreascuri, sau coceni. Pe peretele lateral era o firidă în care stătea opaițul, amnarul cu cremenea și iasca de aprins focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat țoalele, sau, la cei mai săraci, doar niște maluri de pământ, lăsate la săpat, peste care se așterneau
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Chiar dacă sfîrșeala prelungă din Goya, sau fojgăiala agonică din Hieronymus Bosch nu și-au aflat, des, în cuvinte, un infern pe potrivă, bolgiile scrisului sînt încă suficient de încăpătoare. În ele scapără, din timp în timp, o flamă. Focul din amnar e numele pe care i-l dă Cicerone Theodorescu, titlu de volum-poem apărut în '46, sub oblăduirea Ministerului Artelor, după ce fusese citit, pe cînd se numea Vocile nopții, la Lovinescu la cenaclu (memoriei căruia se închină). Cu un portret de
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
care fuge de la datorie? Și totuși mie o să-mi fie milă de tine și dacă faci ce-ți cer eu, îți voi da găzduire." El trebuie să sape cîmpul, să taie lemne, și apoi să aducă din fundul fîntînii un amnar cu lumina albastră. Dar vrăjitoarea, vrînd să se debaraseze de soldat îl lasă să cadă în fundul fîntînii cu amnar cu tot, care este de fapt un gin care îl va ajuta. Ospitalitatea vrăjitoarei era interesată, ea avînd nevoie de ajutorul
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
eu, îți voi da găzduire." El trebuie să sape cîmpul, să taie lemne, și apoi să aducă din fundul fîntînii un amnar cu lumina albastră. Dar vrăjitoarea, vrînd să se debaraseze de soldat îl lasă să cadă în fundul fîntînii cu amnar cu tot, care este de fapt un gin care îl va ajuta. Ospitalitatea vrăjitoarei era interesată, ea avînd nevoie de ajutorul soldatului care va profita de consecințele pervertirii legilor de ospitalitate. Morala este desigur că ospitalitatea violată aduce pedeapsa asupra
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
să-l adun, în podul palmei și să vi-l arăt și să spun el este el, cum pot dacă trăiește cuvântul lor cât fulgerul arzând numai coaja de stejar, și chiar mai puțin decât fulgerul și decât scânteia unui amnar. Am auzit dar nu am înțeles, am fost de-un leat cu ei dar nu i-am priceput tot ce știu e că vorbeam o limbî tăcută, precum pielea de șarpe trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]