207 matches
-
de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este un memento adresat amnezicei societăți românești de azi. Amintiți-vă că am existat, amintiți-vă că am fost uciși! Acesta este mesajul expoziției }ăranii și comunismul, realizată de Fundația Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul e o boală care se ia ușor în lumea filmului, un bătrân amnezic care se dovedește un supraviețuitor al lagărelor din Al Doilea Război Mondial, o pasiune culinară, două relații, una în trecut, uitată, alta în prezent, prima stimulând-o pe a doua. Partea interesantă e că cea mai incitantă relație din film
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
pasiune culinară, două relații, una în trecut, uitată, alta în prezent, prima stimulând-o pe a doua. Partea interesantă e că cea mai incitantă relație din film nu e cea dintre femeie și soț/amant, ci dintre ea și bătrânul amnezic. Regizorul (care e și scenarist) reușește să schimbe tonul vizual al filmului de câteva ori, pentru a puncta nepotrivirea dintre dorință și realitate.
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
a fost ireproșabila. Vizitele mai frecvente că oricând ale unor înalți reprezentanți politici din Vest sunt parte a unei strategii de aducere a României spre Europa, si nu de îndepărtare a noastră de aceasta. Oricât ar juca dl Constantinescu rolul amnezicului, Occidentul ne-a dat toate garanțiile de securitate. Nu știu, de fapt, ce ar trebui să facă americanii pentru a ne consolida sentimentul de siguranță absolută. Să ne ocupe? Poate atunci ne-am simți mai liberi decât parem a ne
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
Oamenii de știință încearcă să studieze de ce muzicienii amnezici care își pierd toată memoria reușesc să își amintesc muzica. Răspunsul ar putea fi că amintirile muzicale se păstrează într-o parte specială a creierului. Când muzicianul britanic Clive Wearing s-a îmbolnăvit de amnezie acută, el uita totul la
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
este sigur este că într-o amnezie atât de severă rămâne o parte de memorie neatinsă, aceasta este cea muzicală”, adaugă medicul. O modalitate ca pacienții să se vindece ar putea fi terapia prin muzică utilizată nu doar pentru muzicieni amnezici, ci și pentru oamenii obișnuiți. În cazul menționat anterior, Clive poate cânta la pian, dar nu își amintește nimic altceva. În schimb, persoanele cu leziuni ale lobilor frontali, nu ar putea cânta dacă ar vedea o partitură pentru prima dată
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
vie a fumului de țigară toți își privesc cu poftă și sete venele (cu poftă și sete). relax dragilor: suntem o țară frumoasă în toată țipenia ei. în curând viața mea dar și ale voastre vor ajunge într-o câmpie amnezică proaspăt ninsă scrisă cu păsări lungi negre. o lună de ploaie pustie ascultă dominique: așa nu mai merge. ultima dată te-am văzut conducându-ți picioarele la gară (ca și cum eu n-aș fi fost demn de o asemenea gingășie) alunița
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
azi al României interzice - în mod justificat - orice formă de propagandă în favoarea fascismului, dar tolerează - în mod iresponsabil - manifestările pline de aplomb ale unor partide comuniste (ca și prezența la conducerea unor importante instituții a unor foști demnitari comuniști). Dacă amnezicii conducători de azi ar citi revista Memoria și dacă ceea ce ar citi ar ajunge la conștiința lor, poate că ar lua măsurile necesare pentru a face imposibilă repetarea în viitor a unor crime politice monstruoase de genul celor săvârșite după
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
Lăsînd asemenea biopsii deoparte, fac priză, în Mașinăria de uitare, două stiluri de poet. Unul îndopat cu langoare, celălalt jucat și oarecum cinic. Primul sare în partea recuperărilor tandre, a crochiurilor ceva mai îngăduitoare cu modelul, trase de-un plastician amnezic: ,mașinăria veche de iubit - unsă de atingeri, urnită de priviri", ori ,și calcă pe struguri, pe văi și prin ploi/ cu regate de cai alergînd peste noi". Natură nu moartă, cît tristă. Lăsată, adică, să se pătrundă în abur amărui
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
a beneficiat de o pensie "simbolică" de urmaș. A trait foarte greu și a reușit la început să vândă câteva piese de mobilier. Atunci a intervenit cu dârzenie nepoata ei, Elenă Nastase, simțind pradă. Ea i-a interzis mătușii, din ce in ce mai amnezica, să vândă ceva din fosta ei casă și, ca să fie sigură, a izolat-o de prieteni, de tot restul familiei, după directivele soțului, Marin Nastase. În 1984, Elenă Ciolan ajunsese în stare avansată de demență (senilitate); în 1989, i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
îndrăgostit de viața din Aum Shinrikyō. A renunțat la firmă și a plecat în Aum. O perioadă a fost printre preferatele lui Asahara, dar, din anumite motive, memoria i-a fost ștearsă prin șocuri electrice. Multă vreme a fost confuză, amnezică și și-a revenit cu puțin timp înainte de atacul cu sarin. Așa că și-a pierdut în totalitate amintirile din Aum. În capul ei există clar două perioade: înainte și după, dar nu poate urma pas cu pas perioada aceasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
primejdii. -Cum te numești? Zâmbi. -Cum vrei dumneata. -Cum așa? -Cum ai vrea să mă numesc? -Eu nu vreau nimic. Spune-mi adevăratul dumitale prenume. -Nu am așa ceva. Cel din cartea mea de identitate n-a servit niciodată. Mama era amnezică și-mi dădea de fiecare dată un nume diferit. Fratele meu și tata nu-mi spuneau niciodată pe nume. La școală, eram strigată pe numele de familie, pe care, din fericire, l-am schimbat. -De ce din fericire? -Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vorbit, pentru a ilustra opțiunea estetică (și nu numai) a poetului portughez, dar și propria sa viziune, despre poziția pictorului În celebra pânză a lui Velázquez LasMeninas. O magistrală demonstrație, făcând vizibil invizibilul, ascunsul, teritoriul Încă obscur, viețuind temporar În amnezică inerență. „Înțelegerea se produce abia când realizăm că privirii noastre i s-a răspuns, că ne-a fost returnată”, spunea Tabucchi. Reprezentarea depinde de autoreflecție și de relația pe care o stabilește cu „cealaltă față a psihicului”, cum afirmase Foucault
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în pădure, noaptea. Unde sunt eu? Weber ar fi putut spune povești. Cei afectați de automatism, cu trupurile mișcându-se inconștient. Cei cu metamorfopsie, chinuiți de portocale de mărimea unei mingi de plajă și de creioane de mărimea unor chibrituri. Amnezicii. Stăpânii unor amintiri vii, detaliate, care nu se întâmplaseră niciodată. Eu e o schiță grăbită, încropită la comun, care încearcă să găsească un editor mai naiv care s-o publice. — Nu știu, spune Weber. —Acuma să-mi spui tu... Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de iluzii s-au stins de mult În ochii lui. Se spune că a fost fericit cândva acest crai fără vârstă. O fanfară tristă Îi trece prin suflet. E vremea marilor ratări. Străbați un Ardeal muribund În soarele de toamnă. Amnezic, spulberi filă după filă Memoriile lui Hadrian. Dintr-o altă toamnă, Buliul din Gotoka devine hiperatent și te privește fix, gata să mestece boabe de piper. „Nu-i Anna Karenina, bătrâne, nu-i nici Război și pace. Se liniștește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fost În stare s-o vadă de aproape pe flight hostess și nici măcar să se uite la fetișcanele alea și acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou, salutîndu-și secretarele, anunțîndu-le că avea să le dicteze ceva și fumînd, iar odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a vieții lor într-o relație de creștere și educare a copiilor. La sfârșitul lecturii, sentimentul inițial de refuz al memoriei mi-a trecut. A rămas cel al datoriei morale de a ne asuma așa cum am fost și suntem. Ispita amnezică s-a prăbușit în fața evidenței istoriei regăsite. Ca să împlinim această datorie morală, traducerea românească a cărții devine urgentă și acut necesară. (Notă: Cartea a fost între timp tradusă și publicată în anul 2000 sub titlul:xe „Kligman, Gail” Politica duplicității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că a trecut de Für Elise, la mine așa fusese, Für Elise înainte de Ecoseze... - ea clapotă energic pe oasele palmei mele „solsolmibemol”, (cele patru note cu care începe „a cincea”) mi se păru prea mult, chiar dacă inima mea bătea liniștită, amnezică. Atoateștiutoare, din câteva fraze la poartă, din câțiva pași prin clădirea liniștită - o spețpoliclinică e o spețpoliclinică, nu? -, fetița, ținându-mă de mână, mă aduse în fața unei rusoaice vârstnice, rubiconde, în anticamera serviciului de electrocardiograme. Netocika mea îmi traduse repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
duritate. Celălalt bărbat - când supus, când disprețuitor - are un secret, este evident după peticul de cămașă pătat de sânge, pe care-l înghite pentru că n-are unde să-l ascundă. A omorât pe cineva? Cine a murit și de ce? E amnezic omul ori ascunde ceva? Ce e cu montajul isteric de imagini rememorate care nu se limpezesc decât cu timpul? La sfârșitul acestei nopți angoasante și eroul, și noi vom afla întreg adevărul. Iar rezultatul răsucește filmul și-l rearanjează. Acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
trase înapoi. Ideea că îl puteau considera drept un tip periculos era cu totul nouă. Părea să nu aibă absolut nici un raport de structură cu faptele. Gilbert Gosseyn, un non-A confirmat, a cărui memorie fusese distrusă de un accident amnezic, putea să se dovedească demn de Venus în urma jocurilor; dar el nu va fi decât unul din miile de câștigători analogi. Lui nu-i rămânea decât să dovedească că posedă o calitate unică de structură, care să-l diferențieze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se află Soledad și povara ei de păcate ale strămoșilor. Evadarea din acest infern este posibilă doar prin moartea celui care a dat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
umanizată de această lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons acordă visului patina de intertextualitate rafinată pe care Pratt o cultivă borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște și dragostea pentru Soledad Löckhaart) este prins în plasa de vrajă și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu se poate încheia decât cu scoaterea la lumină a celor două taine ce marchează destinul principatului. Ca într-o variantă a legendei lui Kaspar Hauser (acea legendă obsedantă pentru Georg Trakl în poemele sale), un tânăr din pădurea germană, amnezic, ascunde secretul de care depinde viitorul țării înseși. Căci fiul adoptiv al pădurarului este însuși prințul dispărut, Helmut, iar revenirea memoriei lui este primul semn că parcursul lui Molly este destinat să restaureze ordinea naturală, în contra răului ubicuu. Și tot
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
naratorul este unica voce ce poate transcrie istoria ce rămâne încă o potențialitate de coșmar. Față cu uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se luau, ca la păstrăvii din bazine, lapții ce aveau să fecundeze apoi icrele speciei; o industrie; peștii măcar nu știau asta. Triunghiul clinică-donator-femeie, de ce triunghi, patrulater, pentru că și pseudotatăl - tată crescător - era părtaș; un cvartet de surdo-muți, ba chiar amnezici; nu Își mai aminteau cum stătuseră cu adevărat lucrurile, cum stăteau. Și bătrînii atinși de Alzheimer mai aduceau vorba, fie și vag, despre ceea ce se petrecuse cîndva. Nici Thomas nu era tocmai zdravăn la minte, altfel nu s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]