1,053 matches
-
mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lichidă, venită să Îl pedepsească pe asasin potrivit precisei sale premoniții. Poate că era drept să se Întâmple așa, Închizând cercul fatalității care luase naștere cu o jumătate de secol În urmă. Apoi, o tresărire de mânie Îl smulse din amorțeala ce pusese stăpânire pe el. Bonatti ar fi triumfat, fie și În disperare, dacă planul său s-ar fi Îndeplinit oricum. Iar apa i-ar fi umplut plămânii trecând prin rânjetul de pe buze. Ar fi avut parte de acea moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de dușcă. Spre ușurarea sa, nimeni n-a aplaudat ideea, așa că, terminându-și highball-ul, și-a proptit bărbia În palmă și cotul pe masă - o poziție de dormit foarte delicată, greu observabilă, se liniștea el - și a alunecat Într-o amorțeală profundă... A fost trezit de o femeie ce se ținea de el, o femeie frumoasă, cu părul șaten, răvășit, și ochii de un albastru de cobalt. — Du-mă acasă! i-a strigat ea. — Hello! i-a răspuns, clipind, Amory. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iubită devine infidelă. Însă teama de a fi suspectat în realitate, poate chiar fără să fie vinovat, inhibă multe hotărâri privitoare la Sophie. Anna nu simte absolut nimic după acest șoc, doar Hans, cu iubirea lui, poate să străpungă această amorțeală, dar din păcate, el nu face acum decât să încalce jurămintele de fidelitate față de Anna. Viile din al nouăsprezecelea district vienez au pierit în depărtare, iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum amorțeala din ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo se răspândea un miros acrișor În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
inconștient pe nas cocaină din recipientul pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-am dat seama abia când l-am luat de la nas. Prizasem fără ca măcar să-mi dau seama ce fac și m-au trecut fiori reci pe spate. O amorțeală plăcută Îmi urca În sânge, răspândindu-se cât ai clipi În tot corpul. Am uitat imediat teroarea care mă copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică a chelneriței. Stătea aplecată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pic de gust, așa că poți să bei oricât de mult. Și era foarte bun. Cred că am golit amândoi peste zece sticle mari de sake. Știi, de la sake-ul japonez te Îmbeți Într-un mod cu totul special. Simțeam o amorțeală În tot corpul, dar nu numai fizică, ci și psihică. Și cum eram noi așa amețiți de aburii alcoolului, iată-l că Începe să vorbească de testul de fecale pe care-l făceam când eram mici. Test de fecale? Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu trebuia că păcatul să se consume neapărat. Dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. Nu știu la un moment dat toate gândurile astea care-ți întuneca privirea, te trimit într-o lume de amorțeala. Eram un tip amorțit. Am inceput sa scad din punct de vedere al randamentului pe plan sportiv și pe plan școlar. ?nvățam foarte puțin, credeam că sunt “Ombelico del Mondo” și credeam că trebuie să învăț 2-3 zile pentru a
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
trezit câteva raze fără astâmpăr strecurate în cameră printre perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-am ridicat dintre perne fericită că reușeam să-mi mișc membrele, fără să mai simt în ele plumbul și amorțeala de cu seară. Am deschis fereastra, lăsând să năvălească în cameră aerul rece cu miresme de toamnă târzie, împreună cu suratele razelor ce mă treziseră ceva mai devreme. Mi-am făcut o baie fierbinte cu săruri aromate, care mi-a îndepărtat
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
îndreptați De la viață nici nu știm ce vrem Esența, seva s-o bem însetați. Sufletul îl aninăm de-o stea Ca vântul să-i usuce umezeala, Iar inima s-o așezăm am vrea Pe-un nor să n-o cuprindă amorțeala. Nu vrem durere, vrem doar alinare Pentru un trup ce nimic nu e Oricât am vrea nu există scăpare Viața curge mult prea repede! Referință Bibliografică: CONSTATARE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie
CONSTATARE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363524_a_364853]
-
că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul, iar Tragodas își mai veni în fire. Încercând să se ridice, reuși în cele din urmă să iasă din amorțeală, își puse traista goală în dreptul pieptului drept pavăză și cuteză să se apropie, încetul cu încetul, de corturile din fața sa. Întunericul cuprinse, puțin câte puțin, câmpia, colinele și vâlcelele din jur. Se aprinseră și câteva focuri în tabăra perșilor, roșii
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
așa că, foarte repede oamenii devin volubili deși, în parte, nu se cunoscuseră până atunci. Pentru început flecăreala lipsită de orice profunzime, o chestiune devenită model de conversație de bon ton, apoi micile bârfe pe subiecte comune, iar când să înceapă amorțeala, gazda intră în problemă punând în discuție ce a văzut ea în ultima călătorie pe care o făcuse în Tailanda. V-am spus că se pricepe! Abordase cu o aparentă indiferență o destinație exotică pentru a le zgândări orgoliul convivilor
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
Această caldă zbatere de Vânt?! Ferice dar de cine îl aude, Să-i fie întru toate de-ajutor, Tu de El n-ai unde te ascunde, Ca soarele de dincolo de nor, Ci lasă-te cuprins și nu te teme, Din amorțeala somnului te scoală- Acest Poem pe care-l scriu devreme Te vindece de orice îndoială. Taci și ascultă-i freamătul, flămândul, Frate-al meu de lut și de cuvânt, Umbra Lui să-ți lumineze gândul, Acum, când se pogoară Duhul
DIN DUMINICA MARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367229_a_368558]
-
credincios pentru Dumnezeul său.( 4) Eroul lui Bruckner este un superrealist însă la el viața libertină înseamnă artă a sexului, obosire necontenită a trupului, sărutări pătimașe și dezveliri intime, nicidecum maladie sexuală. Când totul se încheie, se retrage într-o amorțeală puerilă, atunci se dorește apărat și ocrotit. În romanul superrealist personajul principal se confundă de multe ori cu autorul, întâlnim o relatare la persoana I, un dialog liber de orice graniță a limitelor regulilor bunului simț, cu descrieri amăgitoare, excesive
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
mișca capul. După o oră și-a revenit, dar o frică groaznică pusese stăpânire pe el, că nu îndrăznea să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile stăteau pe loc, și amorțeala îi dispăruse, și-a făcut curaj, rezimându-se cu pamele de pridvor, a privit în grădină, apoi strigat câinele. - Murgea!...Cîinele îl privea cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
obișnuit. Atunci când îl sâcâie, își zice-nsinea sa:„Iar le viniră dracii, n-am decât să aștept până mă lasă...” și, istovit de frisoanele durerii, se așeza unde putea ca să-și tragă răsuflarea. Nu mai era chip să facă vreo mișcare, amorțeala punea stăpânire pe el, și devenea ca un om paralizat pentru câteva zeci de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință, Andrei trecuse demult de anii tinereții, iar singurătatea și nevoile îi ruinaseră sănătatea. A mers la ogeac, a găsit pe
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Ce senzație curioasă! Halucinații, da, halucinații. Probabil, efectul întunericului prin care mergea de atât amar de timp! Nici o clipă nu se oprise din mers. Acum era mai anevoios. Am obosit cu siguranță, gândi. Dar vreau să ies de-aici! O amorțeală a picioarelor îngherănate îi mai domoli elanul înaintării, dar nu se opri. Fluidul magnetic îl absorbea spre înainte, mai puternic. Încercă să-și cerceteze membrele din față, dar nu le mai văzu, dispăruseră. Totuși, înainta. Dar cum? O scurtă privire
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
Mi se umplu ochii de alb, de iubire și foșnet, cum se scaldă izvoarele în behăitul meilor îmbătați de lumină, iarba-și unduie umbra pe spinarea munților,în creștet, gonește iarna furia soarelui cu așezarea-i blajină. Scuturați-vă fulgi amorțeala zămislirilor din nopțile oarbe, statui agățate pe gândurile copacilor ce-și adorm pruncii, lăsați-vă legănați de cântecul păsărilor ce viața v-o soarbe, numai,nu îndrăzniți s-adormiți pe veșnicia stâncii! Mi se umplu ochii de alb, de iubire
SCUTURAȚI-VĂ FULGI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348545_a_349874]
-
Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Se zbate versu-n inima-nserării Să cânte lumii-n picuri de lumină Presară taine peste flori de mină Când aștri se înfig în trupul zării. Nu lasă-n miezul slovei amorțeala Năluci de fum să-i tulbure popasul În pagini albe, când își află masul Și-un crin de foc își unduie petala Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
se confirmă vorbele marelui G. Călinescu: „Tot ce a avut de spus a spus până la 33 de ani. Viața lui se confundă cu opera“. Iar poezia lui se confundă cu trăirile noastre, ale tuturor. Timp de peste o oră, într-o amorțeală plăcută, poezia lui Eminescu, recitată de directorul Festivalului Internațional „Shakespeare“, a răsunat în liniștea sălii, sub lumina unui singur reflector. O stea. „La steaua care-a răsărit“. Recitalul, și în variantă audio Cu sprijinul Radio Oltenia Craiova, avându-l ca
OMAGIU LUCEAFARULUI POEZIEI RAMANESTI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362064_a_363393]
-
sau depășirea unor „limite” culturale, gnoseologice sau religioase autoimpuse. Starea de confort este asigurată de un serviciu bun, o viață a trupului normală (sănătate și împlinirea nevoilor fizice: hrană, apă, sexualitate etc.), precum și pseudo-cultivare a spiritului, aflat într-o teribilă amorțeală (dependența de televizor, de jocurile pe computer etc.). Orice ar putea strica acest echilibru este privit, din start, ca dăunător. De aceea, există tendința de a impune un program dinainte stabilit, de la care să nu se conceapă admiterea vreunei abateri
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
de mult pe o năpraznică ceață cu un convoi întreg de căruțe, era toamnă de-abinelea, miriștiile rămăseseră negre în urma noastră, porumbul dăduse și el în galben, undeva pe lângă noi se-auzeau învolburate apele Mureșului, șoșotul valurilor mă ținea într-o amorțeală dulce. În urma lor, nemții minaseră terenul, echipe germane și hortiste lucrau de zor la plantarea minelor, se săpau observatoare și convoaie de mașini urcau și coborau șoseaua ca niște șerpi uriași, le vedeam de departe cum își plimbau farurile ca
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
În urmă-i venea vântul pe coline... Zâmbea și râsu-i colora pădurea, Cu-n fel de ruj muiat adânc în sânge, Un roi de frunze vii plutea aiurea, Cu frunze moarte-n cer, părea că ninge... Și fremătând cuprinsă de-amorțeală, Pădurea își schimba ușor culoarea, Pășind pe iarb-acoperită -n poleială, Distinsa Toamnă își urma încet plimbarea. Doi greieri ce-și cărau pe drum chitara, Priveau cum îi acoperă frunzișul, Și suspinând după Crăiasa Vara, Își căutau prin vânt cu greu
TOAMNA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366257_a_367586]
-
și s-a așezat la marginea orașului Bicaz, într-o mică așezare de poveste, pe malul râului Bistrița. În joacă lui zglobie vântul închide ușa timpului și mă aducedin nou pe banca din parcul ce se trezește încet, încet din amorțeală, sub soarele de primăvară. Cineva se apropie și adună pânzele risipite în jurul meu. - Vântul..., îmi spune abia auzit. - Tu ești Ana? întreb mirată. Se așează visătoare lângă mine și îi invidiez fără să vreau ținuta distinsă de regină. Rup tăcerea
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
complex de frustrări, căci îți dai seama că ceea ce te promovează nu este individualizarea, ci comuniunea. Aici, este logic, nu mai poți„petrece”/„deveni”, decât dacă suferința - fie externă și/sau internă ori obiectivă și/sau subiectivă - te revigorează din amorțeală. Așa se explică motivul pentru care a apărut Mișcarea neopatristică ortodoxă contemporană (p. 29-83). Poate că de aici se simte și nevoia ca Ortodoxia să devină o voce și în mișcarea ecumenică, pentru a nu cădea în autoizolare. Contextualizarea politică
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]