976 matches
-
Articolele Autorului CLOPOT DE SEARĂ Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire, sorbind lumini sub scăpărări de stele, plecate salcii ,adapă mitul insipit,pură clipire, plecate destine ,plecate...iubirile mele. Sub pragul incolor se zbat cuvinte reci, grădini din anotimpuri amorțite-n nicăieri, lovind castele de nisipuri,gânduri seci, te-nconjură amiază sublimelor tăceri. Eternitatea ta ,e curcubeul peste ape, slujind cu rază vie ,esența dura a nemuririi, fără cuvinte întortocheate,rămân aproape, căi de legendă ,care dezleagă calea fericirii. Nemuritoare
CLOPOT DE SEARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1497037174.html [Corola-blog/BlogPost/378787_a_380116]
-
chiar vorbind unul cu celălat, totuși, niciodată nu au avut prilejul să se cunoască. » Amețesc. Pereții fântânii se învârt că un carusel. Iar eu mă izbesc de ei cu putere. E adevărat. Nu mai simt. Parcă mâinile mi-ar fi amorțite și încleștate cu putere într-un mod inseparabil, de sfoară. Nici loviturile nu reușesc să le despartă. Nu am puterea de a face povestea să se oprească. Nu mai pot nici să mă ridic singură la suprafață. Oare chiar voi
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1416748162.html [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
meu lipsit de fapte Orbecă în minciună și greșeală. Lăsarăm toate la părinți; În adaptatul lor destin la criză, Ducând atâtea neputinți Spre porțile planetei, fără viză. Un cântec vechi rămâne-n vii, O toamnă ruginește-ntr-un blestem, Brazda amorțită pe câmpii E un deșert de care eu mă tem. Căci guvernanții, șleahtă, după șleahtă, Vând țara azi, bucată cu bucată. 05-03-11 În loc de adio E viața clădită pe minciună Și nopțile sting cu nesomn; De-ar fi și-n falimente
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 by http://confluente.ro/Din_pribegie.html [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DEZAMĂGIRE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul
DEZAMĂGIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1493897433.html [Corola-blog/BlogPost/379448_a_380777]
-
Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte, Și frunzele m-acopăr rând pe rând, Ca gândurile când îmi vin în minte... Privește, toamnă, cum îmi amorțește, În suflet calda, marea mea iubire, Și plâng cu pomii care varsă frunze, Când viața toată intră-n adormire... Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Te uită, toamnă cum se veștejesc , Te uită, toamnă, cum mă plouă-n
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1476296393.html [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
pictat, cântec, de nimeni cântat, vers, pe hârtie, nescris, suflet, vibrând ca o strună, deși, de multă vreme, n-a fost de nimic atins. Imaginea unei lacrimi de plantă, lacrimă, plânsă la lumina Lunii, îi oferă atâta fericire, încât, sufletul amorțit de tristețe și singurătate, n-a rezistat, trezindu-se la viață. Este dornic să vadă, să afle, culoarea pădurii, cântul și zborul păsărilor ce fâlfăie aripi, să cunoască versul nescris al naturii. Dar, se resemnează, dându-și seama că, niciodată
MISTERUL UNEI LACRIMI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422744486.html [Corola-blog/BlogPost/376121_a_377450]
-
adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459667175.html [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache când pășesc simt ace în tălpi. visul desenează spini pe câmpul minciunilor. caut crucea pentru că de cerc mă despart brațele. degetele îmi amorțesc numai când nu pot să scriu... Referință Bibliografică: crucea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CRUCEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 by http://confluente.ro/Crucea_anne_marie_bejliu_1336931110.html [Corola-blog/BlogPost/358512_a_359841]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1456267684.html [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
am dăruit și recunoscut iubirea și că singura lacrima care se stoarce din mine e doar de bucurie că am simțit că exist.Și cercul se închide cu un nou răsărit.Picioarele mi se încălzesc și vor să miște trupul amorțit de mirare. Plec copleșită de greutatea ușurinței mele și cu un ultim salut cuprind copacul cu privirea.Se gudura și-și continuă emiterea ding-dong-ului etern. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/ Referință Bibliografica: VOCEA LINIȘTII / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VOCEA LINIŞTII de DALELINA JOHN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vocea_linistii_dalelina_john_1349083847.html [Corola-blog/BlogPost/359065_a_360394]
-
casa celor care i-au dăruit, spune tradiția. În ziua Moșilor de vară, femeile trebuie să respecte sărbătoarea și să nu se ocupe de treburile casnice. În tradiția populară se spune că femeile care nu respectă interdicția riscă să le amorțească mâinile și nu vor mai putea munci cu spor. Creștinii care-și venerează morții, și respectă anumite tradiții în gospodăriile lor, vor fi sănătoși și se vor bucura de spor în munca lor pe tot parcursul anului. Florile de tei
MOȘII DE VARĂ. Ce NU trebuie să faci în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101069_a_102361]
-
câte una, fiecare persoană aflată în acel moment pe autostradă. Los Angeles-ul lui Chazelle este și un oraș al dorințelor arzătoare invizibile - un L.A. plin de dughene în care se cântă jazz, de camere de așteptare pentru audiții care-ți amorțesc inima, de apartamente micuțe și de cafenele din studiouri unde faima și aspirațiile intră în coliziune. De asemenea, acesta este orașul în care petrecerile, planetariile și chiar spațiile de parcare pot să iasă din tipar și să devină un spațiu
,,La La Land” unul dintre marii favoriți la Oscaruri, aduce magia în cinematografele noastre by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105893_a_107185]
-
în palatul său astral. Am rugat icoane vechi și credeam că le-am convins Să ne lase în plăsmuiri, sufletu-i torențial, Dar destinul joacă strâmb iară noi nu ne-am deprins Și hrănește lung nevroza unui spirit ancestral. Vuiet amorțit în vis cu tăceri de gând ascuns Este vorba lui rămasă-n viitor ca și-n trecut. Voi turna făptura lui într-un lăcrimat răspuns Și voi sparge forma veche a statuilor de lut. 17.12.12 Referință Bibliografică: ETERNUL
ETERNUL PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Eternul_paunescu_stelian_platon_1355847743.html [Corola-blog/BlogPost/341426_a_342755]
-
doar di Gheorghi, Vasâli șî Paraschiv am avut parti! Da’ io, șî știi, o sî-ț spui tot domn Mirșicâ pânî ne-om mai cunoaști! Istrate râdea destul de plin de el și se lăsa cotropit de căldura aceea ciudată care îi amorțea orice urmă de raționament logic, ceea ce el, de altfel, nici nu-și propusese. O altă bătaie discretă în ușă anunță că masa îi aștepta. Invitatul se spălă pe mâini și pe față cu apă turnată de Vergi dintr-o cană
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403973799.html [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
și fără nicio vorbă, de el. Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf, neclintite, stăteau crucile. Toate trei. Mereu - trei. Nu de mult tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1422201854.html [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
sufocare, parcă l-ar fi strâns cineva de gât. Într-o clipită i-a străfulgerat ideea salvatoare: aruncă oaia neagră lupului flămând! Dar era prea târziu. Coasa ce sângera în ultimele raze de soare, se agita fioros, căpătând proporții cosmice, amorțindu-i voința și mișcările. Țipetele mulțimii se amplificau și ele, transformându-se într-o niagară furtunoasă. Într-un suprem efort de voință, inginerul Casapu a încercat să strige: acum, Ilie, dă-i cu ghioaga! Dar din gura lui nu se
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1437620628.html [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
ca disperatele: nu, Ionelu nostru, nu, că faci pușcărie pentru un nemernic! Calm, Mărășteanu i-a pus coporâia coasei în ceafă, fixându-l pe Tache cu capul în pământ, ca pe un vierme în insectar. Lui Casapu iar i-a amorțit limba-n gură după întrebarea lui Ilie, întrebare care îi anesteziase și creierul. --Acum, să stăm de vorbă, Tache! De ce, mă, ne-ai dat foc la casă? --De prost, Ioane, de prost! Mi-a luat băutura mințile. --Mintee! a strigat
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1437620628.html [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii-n gură-i cad de somn. Într-o poieniță strâmtă, jos în vale după deal, Iată, au zărit hotarul, au scăpat de boreal! Caii se opresc din trudă, nu mai vor sa tragă-n ham; Cât or sta să
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Printesa_primaverii_george_safir_1330592154.html [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
cerem să ne fie o clipă de mister. Și vine, vara , toamnă și ierni sub așternuturi și primăvară nu-e s-aline mugur nou, ne drămuim iubirea prin ternele ținuturi albite de dorința venită din ecou. E var-acum, iubito, pădurea-i amorțită sub valul de căldură ce urcă tropical, și-aștept un glas de mierlă să-mi fluiere romanța cu aripi de lumină venită din astral.. La ceasul, când amiaza își toropește glasul sub vămile albastre arzând cu dor sub frunți, te-
VIS DE VARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_vara_leonid_iacob_1344446038.html [Corola-blog/BlogPost/340864_a_342193]
-
de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de zece zile de cînd primise telegrama cea grozavă. Parcă era alt om. Cel din Năsăud amorțise, făcînd loc unui somnambul ce-și zicea mereu, ca o încurajare și o mîngîiere: Îmi voi face datoria"... Nu îndrăznea, poate nici nu era în stare, să-și dea seama ce s-a petrecut în sufletul său. Nici prin gînd
Frica de a gîndi by Ion Simuț [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
miresei sale când s-ar fi întors acasă împodobit cu o cruce, și nu știa că luarea Griviței nu înseamnă luarea Plevnei, și că va sta de strajă multe nopți reci și lungi de-a rândul și că-i vor amorți de frig picioarele-n șanțuri, înainte de căderea Plevnei; cu urechea tot așa de ațintită asculta înfricoșatele împușcături, care pocneau mereu din redută și nici nu se apropiau, nici nu se depărtau. Știa tot așa de bine ca și regele, că
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
și se precipitată spre ușă, să deschidă cât mai repede. Știa că la ora aceea nu putea fi decât Radu. În grabă s-a lovit cu piciorul de birou și simți o săgetare care o străfulgeră prin mușchii până-n călcâie, amorțindu-i talpa pe loc. Îi venea să țipe de durere, dar nu dorea s-o audă și logodnicul ei. Ajunsă în dreptul ușii, îi răspunse celui ce suna de zor: - Imediat Radu. Când deschise spre surprinderea sa era un tânăr necunoscut
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1429852037.html [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
așa cum în mine acum nu mai încape aripa îngerului furios că am călcat pe umbra copacului din care aripile lui s-au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între creștetul mâinile și tălpile amorțite de vârste s-a ridicat din pasăre plictisit a strigat un cuvânt pe care nici acum nu-l înțeleg de nerăbdare a devenit rod oval jumătate gând jumătate mișcare între statică și sfera de soare a necunoscutului trăit până la cădere
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1413059533.html [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
eu nevoie de ea, cum vine iute ea și se întinde, scoală-te, masă, pune-te masă. Și se sprijină cu mîinile și picioarele pe pămînt și e masa cea mai ascultătoare din lume. E drept, din cînd în cînd amorțește. Și-atunci, delicat și cu adîncă supunere, își scuză neputința și-mi cere voie să se întoarcă de pe-o parte pe alta, să-și schimbe mîinile. Și dacă, în clipa aceea, eu stau cu prietenii mei, doisprezece și beau
Poezii by Mihail Gălățanu [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Când dureri se-nchid în mine, muguri sterpi se-ascund de ploi Florile-și omoară pruncii și rămân copacii goi. Firul ierbii nu-ndrăznește să mai nască-n rădăcini, Amorțit de-atâta iarnă, amputat de-atâtea vini... Norii nu vor să mai plouă peste verde și ne uită Primăverile albastre... și nici cerul nu ascultă Cum mai cerne câte-o umbră dintr-un gând de busuioc, Ce-a uitat să
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Un_vis_de_tine_violetta_petre_1366194723.html [Corola-blog/BlogPost/345862_a_347191]