601 matches
-
ci mai ales fizice. De altfel, trupul este cel afectat Întotdeauna, nu numai În cazul drogurilor. Imaginați-vă o stare de excitare care te ține cu pupilele dilatate timp de treizeci de ore! N-ai cum să nu fii epuizat, amorțit. Musca-țețe... bărbatul Îi găsise numele acesta. Zicea că Îi sugera bâzâitul aripilor acestei insecte. Eu, firește, nu am văzut niciodată o muscă-țețe. Mie și-a lăsat fetița la părinții ei și a venit la Tokio. Imediat ce s-au Întâlnit, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când te gândești la ele, când ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși ca un vagabond dispare atunci când deja ai ajuns În stadiul acela. Spaima că te-ai putea trezi cu fața umflată și asimetrică, cu mâinile și picioarele amorțite, că ți-ai putea pierde simțurile și nu ți-ai da nici măcar seama că nu mai ești lucid, toată spaima aceasta dispare În momentul În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
persoane care-l ajută În treaba asta. Exact așa procedează și evreii. După ce termină de vorbit, Yazaki mai trase pe nas o linie de cocaină. M-am aplecat peste masă să trag și eu pe nas. Îmi simțeam vârfurile degetelor amorțite și pudra uscată și dulce mi se lipea de gât. — Va să zică Keiko ți-a povestit vrute și nevrute, nu-i așa? De obicei e foarte reținută și vorbește puțin. Tot nu-mi vine să cred că ți-a spus și despre Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu exista vreo altă misiune mai potrivită pentru mine. Dacă mi-ar fi cerut acest lucru Într-o discuție față În față, poate c-aș fi refuzat, chiar dacă era vorba de un ordin din partea lui Keiko Kataoka. Cu toate simțurile amorțite după ce prizasem o linie de cocaină destul de lungă, ascultam vocea aceea revărsându-se din receptorul mic al telefonului și Îmi suna foarte abstract. În lipsa oricărui detaliu al prezenței ei fizice, fie el miros, fie privire, această voce devenise Întruchiparea obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să se consume neapărat. Dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. Nu știu la un moment dat toate gândurile astea care-ți întuneca privirea, te trimit într-o lume de amorțeala. Eram un tip amorțit. Am inceput sa scad din punct de vedere al randamentului pe plan sportiv și pe plan școlar. ?nvățam foarte puțin, credeam că sunt “Ombelico del Mondo” și credeam că trebuie să învăț 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
cailor își lasăUrmele pe bolta cerească.În car se prind stelele!Acul ceasului se roteșteCătre stânga dând timpul înapoi.Dansez pe re-major cu soarele!...Razele lui îmi piaptănă părul,Luna mi-l prinde în agrafă,... IV. CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. • Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
de care, fiecare în parte și toți la un loc, nu s-au desprins niciodată. Regăsim în fiecare protagonist adânc înrădăcinat și în ciuda timpului păstrat cu sfințenie, sentimentul de dragoste față de glia străbună, de neam și de țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge și a ieși la suprafață într-un abur ușor melancolic pe
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta a încălzit... sufletul meu amorțit ce a reprimit... dorul tău cel rătăcit ... Citește mai mult Suflet trezitpoezie []Poezia de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-12-04 | |Suflet trezitAm atins cândva dragosteadar a zburat cu inima mea...acum stau zgribulitîntr-un colț de suflet...Aștept din nou chemarea
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
încă o incarnează / doresc s-o liniștească o dată cu liniștitele-i vene. / Tsunami, suspin al apei/ al urgenței și dezolării / primul vis înaintea dezordinii / călătorie tulburată. / Mai târziu pe străduțe și pasaje / în casele dărâmate, sub pietre / și graiuri o călătorie amorțită: / fuziunea intimă cu noaptea, odihnă, / transparența intactă / a unei ape cu pești mai reci / mâna pe care nu izbutim s-o trezim”. Numind și descriind un lucru sau o stare, te familiarizezi cu ea în așa fel încât, când într-
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
mie-mi crește-n gând iar vânt este frig nu-i ger e graba zilelor din ierni venind să acopere tăcerea cu ninsori din bolți de cânt din păduri se-aude vestea că un greier s-a trezit beat și amorțit de viață și-acum cântă-n dimineți și în înserări tăcute o poveste-n care surzi el și ea se-ndreaptă-n grabă fiecare-n vârf de munți când pe punți pășește mândră ea, iubirea, cerul saltă cântecul să i-
O POVESTE ŞADE-N PRISPĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368307_a_369636]
-
sluji frumoasa Primăvară, iar valurile acestui cântec se revărsau în văzduh, până departe în hăurile cerului, ecoul preluându-le cu multiple reverberații, până hăt departe, în Țara Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui Ghiocel, slujitorii Iernii au început represaliile, acoperind din nou câmpiile înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
slujitorii Iernii. După ce o izgonim, vom reveni să vă aducem pe pământ în uralele celor eliberați. Primăvara rămase contrariată: - Cum, căpitane, mă părăsești? Așa mă păziți voi? - N-aveți încredere în sfatul meu, prințesă? Priviți în jos nămeții spulberați, copacii amorțiți și râurile înghețate! Priviți sălbaticii lățoși ce suflă-n disperare! Nu vă aduc aminte de turbații cei din turn? Nu vreți să vă ferim de primejdiile ce ni se arată în cale? - Așa-i, iubita mea! interveni și Mărțișor. Căpitanul
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
de la un partid la altul - după cum bate vântul șanselor de propășire personală. Totuși o ordine trebuie să existe peste tot, niște legi la care căznesc „ai noștrii” tot înceracă s-o fundamenteze, mai există simțul civic, la noi e tare amorțit dacă nu căzut cu totul la pământ. De multe ori nu neapărat autoritățile și legile trebuie să-(l)se)impună, trebuie să ni-l autoimpunem, există o măsură în toate, inclusiv a bunului simț, o rușine, un respect elementar, o
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
de păsări grațioase și se ridică în zbor, îndreptându-se spre lacul Mangalia, lac cu apă mică, cu hrană și cu adăpostul oferit de pâlcurile de stuf. Aici, ele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți de apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte, Și frunzele m-acopăr rând pe rând, Ca gândurile când îmi vin în minte... Privește, toamnă, cum îmi amorțește, În suflet calda, marea mea iubire
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
pururea în stare- E-atâta Poezie-n ochii lui! Plânge un copil...de bună seamă Nici lacrima nu știe ce îl doare! Tu nu-l auzi, Marie, cum te cheamă? Plânge un Copil...el plânge oare? FĂRĂ Fără vânt pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină, Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu
POEME DE SUFLET de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350451_a_351780]
-
găsesc printre oameni colțul în care piatra cruce prinde în dans unghiurile tuturor zidurilor înălțând unică poartă magicianul culorilor aruncă apă clipă de clipă peste aripile tale să fie povestea inimii de acum să fie taina atât de profundă încât amorțită de pasul repezit de sacadatul ritm al stepului să nu îi surprind codurile generoase cheile lor din esențe de viață printre furtuni și însoriri te ascund... 18 iulie 2014 Referință Bibliografică: te ascund / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
școală... Sunt om, ca voi, prieteni Și gândul vă-nțelege, Cel care mă întreabă- Perfecțiunea ce-i? Desăvârșite Unul, Cel mai presus de lege, În lumea asta plină, Preaplină de atei... Fără... 4 Aprilie 2011, spre seară... Fără vânt pădurea amorțită este, Fără cântec naiul orb e și pustiu, Nu-i Copilărie fără de poveste, Nu e nici devreme dacă nu-i târziu... Rod fără de floare nu e în Grădină Ce-i grădina oare fără grădinar? Fără tine pruncul nenăscut suspină, Nu
DESĂVÂRŞIT E UNUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348173_a_349502]
-
parte dintre cei prezenți nu mi-au fost străini cu desăvârșire. L-am cunoscut anul trecut pe domnul Aurel Dîncșoreanu, reprezentantul Consiliului Local al Orașului Geoagiu, o adevărată enciclopedie vie, care a reușit să trezească în fiecare participant al festivalului, amorțitele semințe ale originilor noastre daco-romane și dorința de a cunoaște mai amănunțit istoria unor locuri bogate în amprentele vechilor civilizații, așa cum este Geoagiu-Băi, dar și împrejurimile sale. Anul acesta, cu aceeași proaspătă dorință de a împărtăși tainele descoperite în studiile
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
legământ. Înțelesul de pierdere, chemarea, jindul, așteptarea, neîmplinirea, și, de cele mai multe ori, dezamăgirea, sunt principalele simțăminte cu care se confruntă poeta, chiar și atunci când lucrurile par să meargă în sens pozitiv. Dar rămâne ceva, ca o durere surdă ori numai amorțită care, uneori poate lua o formă acută, ceea ce nu poate genera decât neliniște, angoasă, teamă. E mai curând tonul elegiac împrumutat fiecărui text, ceea ce dă o notă dominant bacoviană. Chiar și bucuria este tristă, fericirea temătoare, împlinirea - ciuntită de neliniște
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
peste tine scârțâind pe-ale ei șine timpul greu și-atât de rece care vine. Zice clopotul din limbă sumețindu-se spre noi: - Toți vă zbateți în noroi, numai dorul se mai plimbă printre voi. Și din ceruri mai cad stele amorțite, fără glas... răstignirile-au rămas să colinde vise grele câte-un ceas. Ne pornim apoi din vreme către cerul din nadir trecem prin al vieții fir, că sunt glasuri să ne cheme în zefir. Dar cât sunt sub calda rază
ÎNCĂ MAI CRED de LEONID IACOB în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365344_a_366673]
-
are gradul său de inconștiență. L-a întâlnit pe Comănescu mai devreme decât se aștepta. Venea pe potecă, cu arma ținută neglijent pe umăr, bălăngănind în cealaltă mână o sticlă de vin golită ceva mai mult de jumătate, având simțurile amorțite, trăind doar momentul euforic. I-a fost ușor să-l descotorosească de sticla care în acele clipe nu putea fi decât cel mai de preț lucru pentru Comănescu curmându-i momentul euforic : - Comănescule, ai belit-o ! Sticla asta, de acum
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
vreun loc și pentru ea. Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa, cum găsit-am alte flori, culese de tine, păstrând amintirile, întrebându-mă, oare, cât mai am de trăit și dacă, emoțiile despre tine, o să dispară, neștiind
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
ce îmi luminează inima. Mi-e sufletul turcoaz bătând azuriu înspre axioma fericirii. Dospește la foc nevăzut plămada lepădării de sine în misterioasa înălțare în firesc. Mărturisesc că uneori, în mijlocul nopții, parcă mă urmăresc fiarele pământului. Parcă păzesc, parcă pândesc, amorțite prezențe mute cu iz de imprevizibilă mișcare. Un șarpe cu cap de pupăză mi s-a arătat în vis, acum vreo lună. Îl țineai la piept ocrotitor, separator pentru pasiunea îmbrățișării. De atunci, cam pe la trei, mă tot trezesc. O
INSOMNIILE TOAMNEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366429_a_367758]
-
dau afară, spune-mi, dacă am fost suficient de explicită. -Am înțeles, te voi ajuta, cât pot. -Nu mai înțeles, nu tu mă vei ajuta pe mine, eu te voi ajuta să-ți pui în ordine compartimentul ăsta ruginit și amorțit, eu vă voi pune la treabă, mă voi muta aici în acest birou, tu vei lucra alături de ceilalți în biroul comun. Voi sta cu ochii pe voi. Sonia, nu te juca! Ultimele cuvinte ale Olgăi au sunat ca un avertisment
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]