395 matches
-
va bucura de succesul binemeritat nu numai în rândul specialiștilor, dar și al tuturor celor interesați de găsirea unor soluții pentru stoparea acestor acțiuni disperate al căror efect este teama și insecuritatea. TEODOR FRUNZETI Introducere Motto "Terorismul este cea mai amorală formă de violență organizată. Este, deci, un război. Un război al cărui teatru de acțiuni este planeta. Adică un război împotriva ordinii actuale a lumii. Un război mondial? E drept, un război care nu are cel puțin la nivelul cunoașterii
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
izolării și desființării acestui fenomen numit TERORISM. * Gabriel Oprea, Radu Timofte, Constantin Onișor. România integrare și securitate. Anexa nr. 8 ANSAMBLUL MĂSURILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR ÎN DOMENIUL CONTRACARĂRII TERORISMULUI Anexa nr. 9 UNELE DEFINIȚII REPREZENTATIVE ALE TERORISMULUI Terorismul este cea mai amorală formă de violență organizată. (Wiljinson, 1973). Terorismul internațional este violența motivată politic și social. (Bite, 1975). Amenințarea cu violență, actele individuale de violență sau campaniile de violență concepute în primul rând pentru a inspira teamă, pentru a teroriza, pot fi
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
noștri foarte îndepărtați. Îl numim aici instinctul maximizării profitului. Fiecare ființă vie caută să obțină cât mai multe cu cât mai puțin efort. În natură, cu excepția oamenilor, toate celelalte forme de viață nu intră sub incidența interpretării morale, natura fiind amorală. Dar oamenii trebuie să își reprime și acest instinct. Vorbind de imitație și tradiție, Vianu arată că orice activitate omenească ascultă de legea minimului de efort. De asemenea, Freud arată că orice civiliza(ie trebuie construit( pe coerci(ie (( pe
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
României în tranziția spre postcomunism, ca de altfel ale tuturor celorlalte țări aflate pe aceeași cale, au fost (Schöpflin, 1993): reforma constituțională și a instituțiilor politice, dezvoltarea societății civile, deblocarea mobilității sociale (descurajarea recompensei meritocratice, condamnarea diferențierii sociale ca fiind amorale toți trebuiau să fie egali , impunerea unei societăți egalitare, depășirea problemelor instituționale (ineficiență, birocrație, încredere scăzută în instituții), importanța dimensiunii personale în politică care a dus la un nivel scăzut de respect pentru lege, la fragmentarea partidelor politice și la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Eseurile", li se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun, a evita ce este dăunător; procedând astfel, o dată cu Charron, libertinii barocului creează laicitatea. Charron își scrie pe ușa locuinței: Nu știu". Această inscripție semnifica: * certitudinile se obțin greu, cu prudență
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a apartenenței la grup și a loialității față de acesta. O asemenea raportare exclusivă la grupul familial, care plasează solicitările familiei deasupra limitelor impuse de lege, de norma etică sau de interesul public, a fost denumită de antropologul britanic Banfield „familism amoral” (1958). Prin apelul la acest tip de structură socială comunitară, el a fost capabil să explice incapacitatea unor colectivități rurale din sudul Italiei de a ieși dintr-o anumită stare de subdezvoltare economică. Apariția și persistența mafiei în sudul Italiei
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar putea utiliza imboldurile și procesele regresive, amorale ale id-ului inconștient, pentru a produce idei creative prin intermediul „regresiei în slujba ego-ului” (Bellak, 1958; Kris, 1952). Chiar dacă credința că creativitatea este un mijloc de îndeplinire a nevoilor inconștiente sau de rezolvare a conflictelor psihologice a persistat la unii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de glorie! în tradiția filosofică și teologică, Sfântul Bonaventura trece drept doctorul serafic, Duns Scot - doctorul subtil, William of Occam - doctorul invincibil iar Roger Bacon doctorul admirabil ... S-ar putea spune despre Amaury din Bène că excelează, cu panteismul său amoral, ca doctor hedonist, că îndemnul la „reluarea individuală” - o idee a lui Ravachol de mai târziu - face din Willem Cornelisz din Anvers un remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
păstrează de la el un fel de confesiune plină de detalii privitoare la doctrina Spiritului Liber. Descoperim aici, între altele, teza unui panteism radical și a unei exploatări extreme a consecințelor acestei opțiuni metafizice: o ființă într-o lume mai mult amorală decât imorală - al cărei comportament, gândire și acțiune funcționează dincolo de bine și de rău. Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș din Cehia de azi - pune bazele unui solipsism ontologic, ale unui nihilism integral și ale unei temporalități scrise sub
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
În care sunt concentrate valorile morale. Eul moral, ca nucleu al personalității, prelucrează atât pulsiunile Inconștientului, cât și aspirațiile Supra-Eului, elaborând din acestea atitudini, sentimente, acțiuni și conduite morale. În mod egal Însă, pot fi elaborate și manifestări imorale sau amorale, cu caracter ostil, fie pentru persoană, fie pentru ceilalți, așa cum ar fi de exemplu actele de violență, ura, răzbunarea etc. Trebuie subliniat faptul că actele morale au un substrat psihologic profund, destul de greu de descifrat. Sursa lor se află atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Adevărului și Frumosului. A fi și a face ceva contrar legilor morale. Ceea ce faci contrar legilor morale este rușinos, degradant, periculos și inuman. Aceste acțiuni apar ca negative, ca antimorale, abia după săvârșirea lor. Vinovăția este consecința actelor imorale sau amorale. Dar nu numai actul este, prin consecința lui, imoral. Imorală poate fi și este și intenția sau gândul care pregătește actul. Imoral poate fi și sfatul sau Îndemnul altuia adresat unei persoane de a comite un fapt negativ, imoral. Vinovăția
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de a le transmite persoanelor aflate În stare de dificultate Încredere, speranță, sentimente de securitate și protecție În raport cu situațiile dificile În care se află acestea, fă Aptitudinea de a putea lucra degajat Într-un mediu ostil, deosebit de dificil, imprevizibil, amoral, cu persoane modificate psihic, moral, comportamental, material, religios etc, gă Aptitudinea de a putea lucra În cadrul unei echipe de asistență și ocrotire socială interdisciplinară, În care va avea de Îndeplinit un rol precis În cooperare cu alții, conștient că activitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
superioare rapoarte false. Dar primul secretar intervine salutar, la momentul oportun, pentru împiedicarea nelegiuirii puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
a sociopatiei să punem o „cauză pihiatrică”, „medicalizând” niște manifestări nepsihiatrice, în sens clinico-medical. Este foarte adevărat că există și cauze psihiatrice care pot duce la structuri sociopatice ale personalității și conduite deviante, așa cum sunt ele întâlnite în cazul sociopaților amorali sau al constituțiilor perverse, dar acestea se vor înscrie tot în sfera devianței, chiar dacă pot beneficia și de un tratament psihiatric coroborat cu măsurile de resocializare sau de socioterapie. Trebuie evitată mentalitatea de „a vedea peste tot nebuni”, spune H.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de determinism și constituția acestora: a) criminalii de factură net patologică sunt cei la care se decelează stări psihotice grave, epilepsie, psihoze halucinatorii, deliruri cronice sistematizate, psihoze anxioase cu raptusuri impulsive, stări toxice; b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială și amoralismul, precum și o imaginație exuberantă; în această grupă de criminali intră personalitățile anormale: amorali, perverși, dezechilibrați, impulsivi; personalitățile de tip „degenerat
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială și amoralismul, precum și o imaginație exuberantă; în această grupă de criminali intră personalitățile anormale: amorali, perverși, dezechilibrați, impulsivi; personalitățile de tip „degenerat” în sens lombrosian, în cazul cărora accentul se pune pe ereditate și tulburările de caracter și intelect; c) criminalii ocazionali sunt persoanele care comit în mod cu totul ocazional crime, cu caracter pasional
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
legea care protejează viața socială: cerșitorie, debili mintal, imbecili, demențe, ASC, vagabondaj, psihopați, psihastenici, melancolici, epileptici, schizofrenici, PGP; b) crime și delicte contra persoanei: - crime capitale: homicid involuntar - alcoolici, epileptici, maniacali, schizofrenici; homicid cu premeditare - paranoici, ipohondrici, delirant-halucinatori; paricid - psihopați amorali perverși, debili mintal, PGP; otrăvitori - psihopați, isterici; infanticizi - psihopați sadici, melancolici anxioși; - lovituri și răniri - paranoici, alcoolici, epileptici, PGP, demențe organice. - atentate la moravuri: exhibiționism - PGP, demențe senile, maniaci; violatori - schizofrenici, epileptici, psihopați, impulsivi sadici; necrofilie - imbecili, masochiști. c) crime
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
următoarele specii morbide: apetitul depravat, antipatia, setea excesivă, teroarea, panica, satiriasisul, furia uterină, hidrofobia. Ordinul III, este rezervat delirului, ca tulburare a judecății si în care intră următoarele specii morbide: demența, melancolia, demonomania, mania. Ordinul IV, este cel al nebuniei amorale cu speciile sale: amnezia și insomnia. În același an, K. Linné în lucrarea sa Genera morborum (1763) menționează trei clase de boit psihice și anume: 1) Boli ideale, reprezentate prin: delir, transport, demență, manie, demonomanie și melancolie. 2) Boli imaginative
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
despre „normalii discordanți”, Suner și Pascalis despre „dezechilibrații simpli” și „dezechilibrații complecși”, Leonhardt introduce conceptul de „personalități accentuate”, iar Gruhle distinge „personalitățile conflictuale”. Față de cele de mai sus se impun câteva criterii de referință, capabile de a delimita cadrul „personalităților amorale” sau al psihopaților. Acestea sunt următoarele : a) Existența unor ciudățenii, bizarerii, excentricități psihice la indivizi care se manifestă asocial sau antisocial, prin comportamente care au repercusiuni în special asupra relațiilor interumane. b) Dificultățile de adaptare-integrare, de comunicare cu lumea, îi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o incompatibilitate funciară la mijloc și, din această cauză, pasiunea dintre inclementul Andrei Patriciu și frivola Grazia-Maria nu poate să dureze. Două schițe psihologice se observă aici: una este aceea a gelosului metodic, alta este aceea a femeii inconștiente, grațios amorale. A iubi înseamnă pentru Grazia-Maria a exista. Plăcerea prozatorului de a specula în jurul unei teme dificile (manifestările erosului) se vede numaidecât. După generația lui G. Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, P. rămâne istoricul literar cel mai temeinic pe care
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu despre Theodor
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această perioadă: „Omul a evoluat de la condiția simplă de sălbatic amoral la starea civilizată a cărei ultimă realizare este englezul victorian, trăind într-o societate industrială și o democrație politică, crezând în imperiu și aparținând bisericii anglicane”. Acest evoluționism a trecut la începutul secolului nostru, în științele sociale, printr-o criză
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]