501 matches
-
cu stare, avea trei docare și patru cai ș-o livadă de nuci lîngă poligonu de tragere cum te duci spre Domnești țamintirile se impun acum cît În golul rămas sînt Încă vii urmele cum Îți simți Încă dureros piciorul amputat pînă cînd se va acoperi totul forme noi vor crește În locul celor vechi proteza va Înlocui definitiv organul și vom uita de parcă nici n-am fi existat În felul acesta vom trăi Într-o perfectă amnezie o viață scurtată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Baár Andor a născocit „al optulea sacrament“, dar a avut grijă să nu aibă prea mult de-a face cu el. A auzit o poveste și i-a dat un titlu. Titlurile erau specialitatea lui. În noaptea când i-au amputat ambele picioare, Igor Gherasimov l-a pus pe medic să jure că data viitoare nu-l va mai supune la asemenea chinuri. Nu numai pe el, dar nici pe prietenii lui, dacă vor ajunge vreodată într-o situație atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu ochiul și, în toiul nopții, când Igor Gherasimov tocmai agăța a patra tăbliță cu numele străzii, i-a luminat fața puternic cu un bliț. Igor s-a aruncat din vârful scării după el și după câteva săptămâni i se amputau ambele picioare de la coapse. Tânărul Hárász Árpád n-a făcut decât două greșeli. Prima a fost că i-a adus filmul lui Engelhard ca să-l developeze, care i-a comunicat disperat trista veste, smulgându-și cămașa de pe el. Că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
specificități aparținând altor culturi și zone de civilizație nu au dat “buzna” năpustindu-se și întronându-se ca atare ci preluarea acestora s-a făcut cu cap, acomodând și adaptând prin inserție organică, tălmăcită într-un limbaj propriu elementele străine, “amputându-le” exprimările de formă și conținut radicale care deranjează și supără ochiul, face respingător mesajul decolorându-l și înstrăinănu-i destinația, minimalizându-i expresia, pecetea măiestriei artistice. Chiar dacă, probitatea și structura produsului de consum și de însușire estetică este adesea și
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
a unor adevăruri ce depășesc posibilitățile noastre de cunoaștere. Poetul, ca orice creator, este un institutor, un ctitor pentru care lumea aceasta nu reprezintă un dat. Pe coordonata poeziei oamenii comunică la un alt nivel, a cărui neglijare le-ar amputa o parte din ființă. Cenaclurile, revistele de literatură, festivalurile și concursurile de gen reprezintă mărturii ale dorinței de comunicare, dar și ocazii de afirmare. Acestea sunt oarecum niște contexte „oficiale”. În schimb, cele mai importante mărturii ale rolului pe care
MIRACOLUL POEZIEI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367217_a_368546]
-
XX a fost timpul când diavolul și-a jucat marea sa carte: Ateismul, marxismul, bolșevismul, dându-și atestatul în definirea nimicirii, când ura s-a întețit în aproapele, s-a intensificat în dușman, s-a cuibărit în prieten; schimonosind frumosul, amputând mădularele binelui, paralizând hegemonia dreptății, profanând cununa adevărului, când Statul ateu a răsturnat valorile, virtuțiile, ordinea, omul, Națiunea promovând ignoranța, mojicia, bădărănismul, mârlănia crasă, hoția, corupția, lichelismul, parvenitismul, cameleonismul, bigotismul, demagogia, șarlatanismul, erezia, sectele, violența, calomnia, teroarea, înșelarea, tortura, manipularea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Creștinismul și porfira Ortodoxiei. Cele cinci guri ale Istrului Rezistenței, ce se revarsă în Iubire, sunt: Cuviosul, Eroul, Martirul, Mărturisitorul și Sfântul. Rezistența prin Religie cere așadar: Recursul divin al Memoriei la Ortodoxie. Pierderea memoriei, alterarea, compromisul, indiferența sau uitarea, amputează Istoria, încremenește Biserica, contorsionează omul, ține în robie comunitatea. Profanarea creștinismului, prin flagelul manipulării, al corupției, al imoralității, al egocentrismului, al politicianismului venal, al ateismului pervers, a complotismului mercenar, a evlaviosului ecumenism a condus la detronarea Națiunii și instaurarea dictaturii
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
De mâine Or să vină zăpezile... Mama Tăișul blasfemiator al mândriei Poate spinteca și pierde cuvântul Din mintea nostră, Din gură noastră Din inimă Dar nu poate nimici nici cu bomba atomică Prezenta de a fi Mama. Când ți se amputează o mană sau un picior Încă le mai simți cum te dor Mama este apa pe care o bei Lumină care te pătrunde și ochii cu care Citești chiar locul în care se înfăptuiește Păcatul tău (A uita cuvântul a
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
obscure?... Mai are nevoie de doctrine, când totul se vinde și se cumpără cu aceleași prețuri înșelătoare prin acel 99% de după virgulă?... Sau, chiar: Mai vrea ea cu adevărat libertate și egalitate de vreme ce de multă vreme acestora li s-a amputat componenta de „solidaritate”?! Dar Statul de Drept?!... Se poate el, oare, constitui, sau consolida, în urma unor alegeri strâmbe? Poate funcționa având relații internaționale strâmbe? Poate avea conducători impuși strâmb, sau susținuți strâmb, sau fiind ei însuși strâmbi în materie de
STATUL DE DREPT AL FISCALITĂŢII ŞI FISCALIZĂRII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364870_a_366199]
-
din viață, când ai vrut să fii poate pictor, poate regizor, sau când ai fost tată, iubit ori o simplă aventură. Dar și când îți dai seama că aparent bizara întâmplare cu pisica cea mult iubită, pentru care ți-ai amputat întreaga viață este doar o cumplită metaforă despre o iubire inutilă. La final ai tentația să te gândești că nu cadavrul măcelărit al pisicii stă sub privirile tale ci însăși viața ta, pe care ar fi trebuită să o înnobilezi
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
genom limitat. Destinul nostru face vrând-nevrând o cotitură când emigrăm, dar asta nu implică neapărat schimbarea „stării noastre de agregare” intime, aceea de români. Nu ne transformăm în „neromâni” sau „antiromâni” atunci când ne adaptăm vieții în altă țară. Nu ne amputăm nimic, ci mai degrabă creștem, asemeni unor copaci altoiți. Continuăm să facem parte din frumosul popor vegetal, cel inventat de Ana Blandiana în portetul nostru poetic, strecurat ca prin minune prin cenzura comunistă. „De unde altfel liniștea În care așteptăm desfrunzirea
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
la număr de-a lungul mandatului nu steagurile, ci voturile, iată doar o mică parte dintre personajele cvasiprezente zilele trecute în piesă bulevardieră intitulată simplu „Stația România” - una dintre multele drame, de fapt, ale unui popor, căruia i se tot amputează pe zi ce trece demnitatea și certitudinile - , niște bolnavi deloc închipuiți însă cu lecția foarte bine învățată la școala molierescă a Harpagon-ului carpato-danubiano-pontic de tip securisto-penal. Societatea românească, dacă a ajuns la stadiul dezastrului moral și economic în care
PREŞEDINTE CU REPETIŢIE?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351426_a_352755]
-
care își balansa funcționarea „etică și estetică” pentru a paradigmă istorică care nu exista decât în mințille celor „aerieni”, creatori oportuniști (de voie de nevoie, ce mai contează?) și din „birourile” „înțesate” de „gânditori și guriști” ai cugetelor și vorbelor amputate de adevărul și vigoarea vorbelor inspirate (de)dintr-o realitate înconjurătoare frenetică, contradictorie, apăsătoare, de multe ori violentă. Centrala de propagandă a partidului unic și filialele sale din teritoriu căzneau zilnic să fabrice pe bandă rulantă modele, pentru a acoperi
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
sa. După scurt timp de la finalizarea studiilor mult visate, Ioan -tânăr învățător, va face o școală militară de ofițeri de rezervă și va primi însărcinări militare, din fatidicul an 1940 până în 1944, când destinul său se confundă cu destinul României amputate de „Ințelegerea” dintre Reichul brun și Imperiul roșu. Scriitorul nu eludează subiecte dificile din episodul retragerii armatei române din Basarabia, când la pierderile materiale și umane (dezertările) s-au mai adăugat (vezi cazul Hâncești) și pactizarea unor comunități de romni
AUTOR MIHAI PASTRAGUS de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/345713_a_347042]
-
triști, cât de frumoși! Țară bună dar câinită Până-n măduvă de plozi, Cum de te-ai lăsat ciuntită De nebuni și de nerozi? Țară vitregă și dragă, Trupul ți l-au descarnat, Țară ruptă și beteagă, Brațul drept ți-au amputat... Țară-n țară fără țară Te târăști și tu abia, Rănile nu îți cruțară, Ți-au smuls Basarabia... Referință Bibliografică: Țară-n țară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 865, Anul III, 14 mai 2013. Drepturi de Autor
ŢARĂ-N ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354880_a_356209]
-
funcționa drept adevărații și singurii noștri intelectuali activi, chiar împotriva interesului național. Ceilalți, resemnându-se cu sofismul că, așa cum aceste ființe umane sunt niște inexistențe, și postromânismul este în sine o inexistență, dar ne doare, cum pe marii mutilați membrele amputate eroic la cele două Războaie, de Întregire și Reîntregire. Numai de mușcătura megaintelectualilor momentului trebuie să stai cu frică! Fiindcă lotul variabil de megaintelectuali are, spre deosebire de nechezoli, tot atâta influență asupra oamenilor de stat și filantropilor ca și celelalte vipuri
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
a fi creionat conștiința ca pe o Penelopă tristă și îndurerată care coase așteptarea pe pânza eternă , fără speranță, a înfrângerii umane . Prin Hegel, speranța perfecțiunii umane a iluminismului ducea, inevitabil, către filosofia contemporană filosofului ; prin Nietzsche această speranță era amputată , iar nihilismul lui anunța ca „mal du siecle”al culturii timpului său . Evoluția „conștiinței de sine” din”Fenomenologia spiritului” a fost identificat arbitrar cu o „gândire asupra morții”, de către Jean Hyppolite în”Etudes sur Marx et Hegel”, Paris, 1965, p.
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
a fi creionat conștiința ca pe o Penelopă tristă și îndurerată care coase așteptarea pe pânza eternă , fără speranță, a înfrângerii umane . Prin Hegel, speranța perfecțiunii umane a iluminismului ducea, inevitabil, către filosofia contemporană filosofului ; prin Nietzsche această speranță era amputată , iar nihilismul lui anunța ca „mal du siecle”al culturii timpului său . Evoluția „conștiinței de sine” din”Fenomenologia spiritului” a fost identificat arbitrar cu o „gândire asupra morții”, de către Jean Hyppolite în”Etudes sur Marx et Hegel”, Paris, 1965, p.
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
ciclului pe care-l analizăm acum, unele, cum este de pildă „Arca”, păstrează deopotrivă termenul concret și pe cel moral al unei comparații; în timp ce altele, cum este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparații implicite și amputând pe cel moral, devin de fapt niște alegorii( T.Vianu- Ion Barbu...) Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detașează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o respingere a orcărei porniri de intervenție subiectivă a poetului...Barbu este mai
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
care ea, Diva, fusese o vreme convinsă că merita să moară, dacă nu, să ucidă. Degerase sigur, dar nu mai era în stare să gândească, să-i pese că ... după ,,salvare” urma spitalul, unde un chirurg bețiv avea să-i amputeze degetele de la mâini și, poate, și de la picioare. Picioarele Divei, pentru care plătea consecventă rata de asigurare. Nu tușea încă, nu făcuse febră, strănuta doar și era tot mai convinsă că întâmplarea aceea nu ținea de ea ca persoană, doar
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Am învățat acum să-ți număr pașii E multă vreme de când ai plecat. Aștept ca să revii cât mai devreme În timpul meu ce-acum e amputat. Plecarea ta, motiv de supărare Dar nici când vii nu sunt prea bucuros. Fiindcă eu știu că uneori mai doare Purtarea lor ce nu-i deloc frumos. Când vine timp sau vremea de plecare Îmi obosește deseori chiar gândul. Și
URMA PAȘILOR TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370634_a_371963]
-
Acasa > Poezie > Amprente > STOP! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Voi "politicienilor" ascultați! Nu călcați și pe ultimile flori din sufletele noastre Nu ne mai amputați gura și cuvântul, cu minciunile voastre Nu mai vrem să ne puneți ecranele voastre drept ochi Spunem, Nu, implantului de difuzoare și a-lor voastre voci In urechile și creierele noastre Vrem mâini pentru noi, nu aplauze și steaguri colorate
STOP! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369770_a_371099]
-
dar și la horă: cuminte, așezat, înțelept, sfătos, credincios, generos, dar vigilent la vorbele și acțiunile celorlalți. Bătrânelul meu fusese internat cu mai multe probleme de sănătate, dar acum îl chinuia cel mai mult piciorul stâng la care îi fusese amputat degetul mic și nu era bine deloc. Nenorocirea mare era că se preconiza amputarea piciorului stâng până la genunchi pentru a scăpa de infecție și de durere. Există o vorbă populară că adevăratele prietenii între oameni se fac în condiții mai
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
să renunțe așa tam-¬nesam la mâna-i venerată. „Mai bine mor odată cu ea. La ce-i bună viața fără onoare?" mai mormăi el în timp ce traversa îngândurat holul de trecere din fața caselor de bilete. Mâna pe care voiau s-o amputeze îi adusese noroc. Avea în sfârșit o întâlnire decisivă, după o sumedenie de alte întâlniri ratate. Își găsise în cele din urmă jumătatea. Acceptase. Azi venea cu bagaje cu tot să i se alăture pentru toată viața. „Iar doctorii voiau
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
cine-știe ce conflict fusese, având în vedere firea cam rebelă a nași-sii?! Mira nu a-nțeles niciodată. Mai mult a contrariat-o atitudinea Nanei față de tată-său. Ajuns octogenar, cu o flebită descoperită prea târziu, omului i-au fost amputate ambele picioare. După lunile de convalescență, cei trei copii ai lui, două fete, ambele nefamiliste, pe atunci, precum și un băiat la casa lui, l-au dus de la spital direct la azil. Toți i-au înțeles. Acolo beneficia de casă și
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]