194 matches
-
de tineret, de obiceiul de țăran de a-l lua pe după umeri, de a-l Înghionti În burtă, ca un boxer, și de a-i spune, de exemplu: „Vino Încoace, Salman Rushdie ce ești, unde te ascunzi?“. Și după ce Îl amușina scurt și strâmba ostentativ din nas: „Când ți-ai schimbat ultima oară cămașa? La funeraliile lui Ben Gurion?“. Apoi: „Foarte bine. Dă-i drumul. Dacă nu se poate altfel, toarnă-ne o conferință despre sectele ascetice creștine, dar Înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu dungă la spate, de genul celor pe care Îi uitase de mult, iar vederea lor Îi trezi furnicături ușoare În abdomen. Intră În bucătărie și inspectă conținutul frigiderului și al cutiei cu pâine, apoi se Întoarse În dormitor și amușină lenjeria care era și ea făcută din mătase și Împăturită la dungă pe rafturi. Pentru o clipă Fima se imagină În rolul unui detectiv meticulos și neobosit, care cercetează locul crimei centimetru cu centimetru, căutând un singur indiciu, infim, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
masa cu mîncăruri. Dublu Perkins Îi spuse: — Marfă a-ntîia, Vincennes. Noi doi avem aceleași gusturi. Un țărănoi slăbănog, Într-o cămașă de cowboy neagră, cu picățele roz. Cu tot cu cizme, bătea spre doi metri. Avea niște palme uriașe. — Perkins, partenerii tăi amușină la hidranții de incendiu. — S-ar putea ca lui Spade să nu-i placă să vorbești cu mine pe tonul ăsta. Mai ales cînd ții În buzunar plicul ăla baban. Lee Vachss și Abe Teitlebaum Îi urmăreau din priviri. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
puștoaică. Ora 7 seara. Mai avea ceva timp de omorît pînă la Întîlnirea cu Dudley. Biroul era numai bun pentru omorîrea timpului: avizierul brigăzii de Moravuri. Echipa 4 se ocupa de afacerea porno: Kifka, Henderson, Vincennes, Stathis. Patru oameni care amușină după reviste porno și care au aflat un zero barat. Nimeni prin partea locului, dar putea să treacă și a doua zi pe-acolo și, oricum, probabil că nu era nimic. Se duse la Omucideri și sună la Abe’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Vincennes Îl prezenta pe Patchet drept distribuitor pe piață al materialelor porno pe care plănuia să le distribuie Cathcart. Dar cine le-a produs? De la Hudgens la Patchett și Bracken: afaceristul s-a Îngrozit cînd Vincennes a Început să amușine prea aproape de Fleur-de-Lis. Lynn i-a spus lui Jack că Patchett și Hudgens urmau să facă o afacere Împreună, iar acum Lynn nega. Încă o minciună. Avea nevoie de Încă un grafic doar pentru reprezentarea minciunilor și nu avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i amuzant, Hughes, Îi spuse ea. CÎnd mai trecură doi-trei șoferi prin Încăpere, o jucă și pentru ei. Unul dintre ei țipă ascuțit. Hughes se ridică, se duse la oglindă și o repetă pentru sine. Se Întoarse destul de impasibil. Am amușinat o adiere din propriul meu mormînt, spuse el luînd cărțile. Mickey se Întoarse de Îndată Înăuntru. — Ai idee ce-i acolo? o Întrebară. Își freca mîinile Înghețate. — CÎteva bușituri deasupra căii Marylebone, după R. Și D. Cei de la Stația 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-i zîmbi. Femeia zîmbi la rîndul ei, dar zîmbetul ei era nesigur, se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa ce să creadă: era În același timp contrariată și jenată. CÎinele călca În urma ei și amușina tocurile pantofilor lui Helen. Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și pună cercelul la loc, cu mîinile pe maxilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atins. — Asta Într-adevăr o să-i facă să ne aresteze. — Nu-ți face griji. Am un plan. Se Întoarse la dulap, mai răvăși niște lucruri și scoase clondirul din care băuseră ceai În Bryanston Square. Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător, spuse Helen În timp ce-și Încheia nasturii la palton. — Dar uiți, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat al mesei, suficient de aproape de Rod ca să-l poată linge, nările de rasă pură ale asistentului meu Guy freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott la Polul Sud. Tipic pentru un britanic prostovan, pufnește Rod. Sacrificiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
repede cărțile pe raft, fără să le deschid, în spatele Hortensiei și-al lui Camil. Deosebirile nu se-opreau aici. Maria citea Eco și Dan Brown, eu Gibson și Rudy Rucker. Aptitudinile mele polițienești se dovedeau limitate. Nu mă vedeam deloc amușinând pe lângă butoaiele cu vin și sânge ale abației din Melk, așa cum nu reușeam să mă plimb nici pe culoarele Vaticanului, în căutarea pergamentului secret despre Cina cea de Taină. Iubeam în schimb poveștile dure și reci cu planete îndepărtate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încrucișate tehnică de supraviețuire, violențele verbale rutinate altă tehnică de supraviețuire, de la copilandri care am cumpărat și bere, răceala spre dimineață puști fără casă, am băut bine mai înainte, am fumat, cîți bani ai strîns de la călători? cățeaua mai jos, amușinăm de aseară la zeama scursă din cașuri, spinarea arcuită de mangustă vreo deformare rahitică, acceleratul Timișoara Iași de pe alt traseu, prin Oradea ori prin Buziaș, cafea, nepotul înăltuț, banii numărați cîte unul, mai dă-mi o cafea și dă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tata la bilet, debilul la calorifer, mestecă, trece înapoi pe bancă, sîntem din Piatra-Neamț, am venit aici la neamuri, la mătușă-mea, mutați-vă de aici! alt calorifer înspre piața gării, am crezut că e cald, dar e rece! cîinele amușină peste tot, ia-l în brațe, pe ușă țiganul, ce v-au făcut copiii ăștia de i-ați mutat! alienata Parkinson cu omul de bine, am zis rău? nimic, n-am nevoie de nimic! mă scuzi doamnă, da? cîinele, Steluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
acolo peste cratița cu fiertura și laolaltă cu ei și pe văru' Laur. Și uite-l și p-ăsta strecurându-se cu o cârpă pe sub pântecul mutei, după cratiță, și ușor, vere, să nu-i opărești. E gata, vere. Laur amușină peste cratiță, inhalând mireasma aburului cu ochii Închiși. E numai bună. Hai să mâncăm până nu se bălăcesc ăștia În ea. Și n-are nici farfurii pe-aici... Zici că ești la Motănica, vere, e ca la mama acasă aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și când ca să mângâie scăfârlia mea colțuroasă. Ce ai? mă-ntreba mâna ei. Unde te-ai dus? Ce-o mai fi și-n capul tău ăsta mare? Nu lăsa gândurile să-ți mănânce puța, și eu că uite-l cum amușină și cotrobăiește brotacul. Terminase colțul de pâine și răscolea iarăși prin haine și apoi l-am văzut căznindu-se să-și bage pe cap șorțul ăla negru pe care-l purta Andrei pe sub pantalonii de lucru. Felul cum mă uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ziduri, așteptând preț de câteva secunde să iasă lumea pe la ferestre, și-am văzut luminile stingându-se la două ferestre și pe urmă am auzit ceva căzând pe pietrele caldarâmului și rostogolindu-se la vale. Șurubelnița lui Carol, da, Pepino amușina după ea pe jos În patru labe ca un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui din mijloc. I-o Înfipsese probabil până-n prăsele, căci nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vacarmul de trageri de noapte. Nu le prisosea sticla de vermut adusă de mine, dar pe masă mai aveau două sticle de lichior, și cozonac, și un carton de fursecuri, și farfurii cu zgârciuri și oase de antricoate prin care amușinau de zor pisicile. Revoluția le-a găsit cu de toate pe masă și au cu ce să-ntâmpine Crăciunul ăsta și bineînțeles că Laur le-a lăsat ceva bani. - Mai bine de fata asta că n-aude. Oh, Îți vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să facem rost, pentru că le refoloseau și ei. Ne știau de-acum, ne Înregistraseră mutrele hămesite de scormonitori prin cutiile În care-și arunca omul paharul după ce bea, și nu prea ne mai lăsau să ne apropiem. Ne cocoțam și amușinam pe brânci pe toate coastele falezelor pe unde le vedeam risipite, luam apoi plaja din nou de la cap, puricând-o metru cu metru până să apară cei care strângeau gunoaiele, dar grosul celor optzeci-o sută de pahare zilnice Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara, în liniștea încremenită ce domnește asupra satului întreg, mi se pare că le aud pașii furișați, amușinând în preajma mea. Nu pot să-mi înfrânez frica, oricât m-aș strădui. Probabil că sunt doar niște fantasme. Am aceeași spaimă ca atunci când eram copil, la Sulmona. Fugeam de-acasă și mă ascundeam printre tufe, la poalele muntelui Morrone, așteptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de contingent, ceea ce s-a întâmplat. Cu festivalul, în primul rând, cu muzica și muzicile adiacente, dar și cu noi înșine, la urma urmelor. Muzica nu ar mai exista dacă nu am exista și noi, cei care doar o consumăm, amușinând în preajma producătorilor și distribuitorilor. Să încercăm să sistematizăm câteva impresii, evident subiective, nu avem apanajul unicului adevăr, integral nici atât. Una peste alta e bine. Este bine că există acest Festival și Concurs Internațional „Enescu“, care adună mulți străluciți interpreți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
concert sau altul. Drept care, într-o societate (ne)ândestulată ce aleargă după profit și cariera, numai rap-ul și maneaua se ocupă de suferințe, de necazuri și iubiri ce nu găsesc debușeu „artistic“ la nivel mai elevat - până când cineva nu amușina și pe-aici banii... Iar dacă totul se reduce la bani, ce avem de ales pentru inimile noastre sfârtecate? Câte ceva s-ar mai găsi. Un disc așteptat ani și ani: Eagles - The Long Road Ouț Of Eden; un bluesman ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ori când la izvorul acestei ființe, care de azi înainte mă va hrăni cu apa ei vie. Iar în ziua în care izvorul ăsta va seca, eu am să-mi scot din buzunar harta și o să mă orientez. Rapid. O să amușin ca un câine în călduri, o să adulmec urmele lăsate de o altă făptură, o să merg cu răbdare pe urmele astea până o să ajung în fața noii făpturi. În fața unui nou izvor tămăduitor. Și am să beau și din izvorul ăsta până când
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
locul și timpul în care te naști, determinant pentru devenirea ta. - Teribile conflicte cognitive rezolvate prin scris. Ceea ce pe el l-a determinat să se miște spre un ideal, idealul eroului sfânt, pe alții îi lasă indiferenți. Încă din copilărie, amușina urmele sfinților. Le citea vecinelor din Viețile sfinților cu un patos care smulgea de la auditoriu bocete și țipete. Ba chiar hotărâse, copil fiind, să o șteargă spre port cu gândul Athosului, să ia urma sfântului Ioan, însă un căpitan l-
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mâncarea scoasă de tine și au năvălit spre scările ucigașe ale pivniței. - Conștiința este ceea ce desparte animalul de umanitate. În orbirea ei contagioasă, omenirea pierde ce are ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde ceea ce-l separa de alte ființe. Soția doctorului e singura ființă care are milă față de bietele făpturi urgisite. Solidaritatea cu semenii ei aflați în mare impas o ridică deasupra orbirii. Ea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe care epoca le recomanda femeilor, nici în slăbiciunile care treceau drept o scuză a sexului zis pe bună dreptate slab, și dacă nu avea o concepție cu totul medicală despre plăcere, așa cum era înclinat să creadă partenerul ei (îi amușina părul ca un câine ca să identifice antisepticul cu care se spăla), Nastia nu inversa mai puțin ordinea priorităților. Sexul mai întâi, dragostea venea pe urmă, dacă venea. Și apoi, beția se prepară tehnic, chiar așa! Nu aștepți nici să-ți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi porunci șeful de gară. Plouat, câinele se întoarse ca să împingă ușa cu botul, apoi veni să se așeze dinaintea șefului de gară, privindu-l drept în ochi. "Hai, nu mai fă mutra asta, mergem!" Câinele se duse atunci să amușine cizmele locotenentului și, mulțumit de rezultat, dădu prietenos din coadă: dar noi ne cunoaștem! În timpul acesta, discuția fusese reluată la fel de pasionat. Câinele mai așteptă puțin, apoi veni să-și sprijine laba pe genunchiul șefului de gară. "Trebuie să mergem, zise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]