1,230 matches
-
întreabă tata. Nu ți-a zis unchiu’ că ăsta-i cel mai bun... — Vreau unul cu suspensor! Ei bine, treaba asta o face pe mama să se umfle de râs. — Pentru lucrușorul ăla pricăjit? mă întreabă ea cu un zâmbet amuzat. Da, mamă, închipuie-ți: pentru lucrușorul ăla pricăjit. Bărbatul potent al familiei - realizat în afaceri, tiranic la el acasă - era fratele cel mai mare al tatii, Hymie, singurul dintre toți unchii și toate mătușile mele care se născuse de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
garnisit cu trese, era șeful poliției, și știa chiar și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă distrez, nu să mă gândesc mai departe de-atât. Răspunsul ei avea o doză de certitudine fără Înconjur. Lauren se opri din Înotat și se Întoarse, ca să fie cu fața către mine. Așa cum stătea acolo În apă, păru deopotrivă amuzată și hotărâtă când Îmi spuse: Așadar, scopul meu precis, și nu am nici un dubiu În legătură cu el, deoarece este complet lipsit de ambiguitate, este ca Între Ziua Muncii și Ziua Eroilor 1 să fac sex neapărat cu cinci bărbați. Cinci aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să-și scoată țigara din gură. M-am transformat În Kimora Lee Simmons. Cu look-ul ăsta, pot să agăț mai mulți puști. În cazul ăsta, merită efortul, i-am răspuns, amuzată. Camera asta de toaletă este cel mai mișto loc din tot magazinul. Te rog, am putea să nu ne mai Întoarcem acolo Înăuntru? Chiar mă distrez aici, prostindu-mă cu machiajul, spuse Lauren. O ador pe Phoebe, dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil de morocănos? Întrebă Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a fost imposibil să rămân furioasă pe el la nivelul cerut de situație. Ia uită-te la el, cât de minunat arăta, așa cum stătea acolo ghemuit lângă mine, somnoros. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dar și aceasta are năut. Înseamnă că măiestria dumneavoastră de-a o prepara a înnobilat-o răspunde Mihai simplu, ridicînd privirea, înfruntînd-o pe-a femeii. Maria Săteanu scapără un surîs în colțul gurii. Atent la ei doi, Săteanu rîde încet, amuzat. Halal răspuns! Draga mea, pentru frumoasa caracterizare ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția, printr-un gest scurt, aproape autoritar, îl oprește: Nu. Vă voi ține companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac un serviciu spunîndu-ți. Prea e frumoasă vocea dumneavoastră, doamnă, chiar mascată de creionul ori țigara dintre dinți, ca să cred că o faceți doar din caritate. Oricum, mulțumesc! O întrebare: cine sînteți! La celălalt capăt al firului, femeia rîde încet, amuzată: De ce ții neapărat? Dacă aveți dreptate, va trebui să vă aduc flori. Ce flori preferați? Aș dori să spun că-mi plac sînzienele, feblețea ta: Iubire cu miros de sînziene rostește femeia titlul piesei de la televizor, scrisă de Mihai. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumoasă inflexiune, din care se ghicește conturul delicat al buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un pumn lui Mihai, apoi, amintindu-și de telefon, devine ferm: Vă rog să mă iertați! Sînt Vlad, de la "Valea Brîndușelor"... Vlaaaad!... exclamă femeia. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gînd. Așa a vrut Dumnezeu să fii, chicotește ea -, dar nu te las să fii și prost: n-avem nici un viitor împreună, crede-mă! Și dacă te rog să ne dăm un timp mai lung de gîndire? Mihai... rîde Maria amuzată iar începi?! Trebuie să-ți interzic chiar și să-mi mai vorbești ești ca un vrăjitor! încearcă ea un rîs domol. Sunt sigură că nu pot rezista vorbelor tale; sunt prea..., ori mie tocmai așa ceva mi-a lipsit... Ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei părinți și-ar fi slăbit pentru o clipă vigilența. - Dar nu are mai mult de cincisprezece ani! protestă unul dintre ei. - La cinșpe ani ascunde cel mai mare foc Între picioare, fu de părere cel mai vîrstnic dintre ei, amuzat. Mai tîrziu, timpul face ca rugul acela să se stingă Încet-Încet, inevitabil. Cel de-al treilea răspunse probabil ceva hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l asculte pe vreunul dintre interlocutorii ei, l-ar fi privit drept În față - văzîndu-l -, cu toate că era evident că se afla departe de locul pînă unde bătea lumina focului. Iar cîteodată, cînd ea izbucnea pe neașteptate În rîs, fericită și amuzată, Oberlus avea senzația că rîsul acela Îi era dedicat mai ales lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și să-i declar război, zîmbi amuzat. În fond și la urma urmei, dacă tot o să mă preschimb În Regele Insulei Hood, s-ar cuveni, ca Rege, să știu să scriu. - Aveți idee ce anume fac spaniolii cu cei care pretind să se Încoroneze regi ai oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Poate că am s-o fac, spuse el. Într-o zi, cînd am să mă socotesc suficient de puternic, o să pun un afiș pe plajă: „Acesta este regatul lui Oberlus. Nimic nu contează aici În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare și roșu, cu o iguană enormă În centru... Atunci voi avea steagul meu, insula mea și supușii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dezlege Încet. În cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-o tu... Ce așteptai? Să te transformi În Ulise? - Ce știi tu despre Ulise? - Ce știe toată lumea: că era un nebun care a plecat Într-un război de care Îl durea fix În cot, lăsînd singură o femeie minunată - zîmbi, amuzată. Ce-i mai rău este că ea nu a plecat cu primul care i-a ieșit În cale și a rămas pe loc, petrecîndu-și ani de zile așteptîndu-l. - Tu nu l-ai fi așteptat? - Bineînțeles că nu, răspunse ea rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate să cadă În ispită. Îl privi amuzată: - Tu nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Signor Balbo își exprimă încîntarea de a vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși, o mascaradă de bîlci. Se joacă de-a subversiunea, s-au supărat pe stat pentru că n-au răbdare să crească în grad ca toată lumea și să primească soldele la timpul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o explicație. Ați spus așa: Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității. Și apoi, ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din fabulație, înțeleg prin asta imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne înțelegem, domnule Mihail. Singurul, pentru că vreau să vă atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doriți. Ridică din umeri oarecum distrata. Bine-nțeles, i-am spus că ultima parte nu depinde de mine. Vahíne Auté și Vahíne Tipanié sunt foarte frumoase. Și tu ești foarte frumoasă, remarcă Tapú Tetuanúi. Haide, fii serios! îl contrazise ea amuzata. Am aproape douăzeci și cinci de ani, iar pentru cineva obișnuit să facă dragoste cu Maiana, trebuie să par un fel de hoașca bătrână. Eu nu m-am obișnuit niciodată să fac dragoste cu Maiana, răspunse băiatul cu toată sinceritatea. Niciodată. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce se scarpină, comic, pe sprânceană, nega hotărât: — În nici un caz! recunoscu. — Îți lipsește mult - foarte mult! -, ca să poți să te consideri navigator, comenta Miti Matái, ușor amuzat. Dar de undeva trebuie să începem... Chiar nu-ți vine nici o idee? — Nu. —Bănuiam... Făcu o nouă pauză. Mara’ amú s-a oprit de vreo patru ore și, puțin după aceea, valurile au încetat să mai vină dinspre sud-est. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vorbit. — Nu se mai află aici, a spus el cu o voce de-a dreptul magistrală. Mi-l amintesc. Dizenterie, deshidratare... Suspect de septicemie. Un lucru destul de obișnuit la albi, așa cum cred că știți. S-a uitat la ei ușor amuzat, poate chiar disprețuitor, și-a zis Margaret, aproape sigură că nu greșește, cu atât mai mult cu cât zâmbea subțire. M-a Întrebat dacă poate să plece. știți, noi nu ținem aici pacienții Împotriva voinței lor. Acum trăim Într-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație profesorul Alexe să fie politicos și să converseze, chiar nici o obligație, ce naiba! De altfel nici ea nu avea chef să scoată vreo vorbă. Singura întrebare ce-i ședea pe buze era legată de prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]