362 matches
-
Andromeda, cunoscută și ca Messier 31, M31 sau NGC 224 (în textele mai vechi denumită „Marea nebuloasă Andromeda”) este o galaxie spirală care se află la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină depărtare de Pământ. Andromeda este cea mai mare galaxie din Grupul Local, constituit din galaxia Andromeda, Calea Lactee, galaxia Triangulum și alte 30 de galaxii mai mici. Deși este cea mai mare (ca întindere), s-ar putea ca galaxia Andromeda să
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
de 100 de ori energia totală produsă în toată lumea [într-un anumit an] ar fi necesară pentru o călătorie (până la Alpha Centauri)". Distanțele astronomice sunt adesea măsurate în timpul necesar unei raze de lumină pentru a călători între două puncte (vezi an-lumină). Lumina călătorește prin vidul cosmic cu aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă sau 186.000 de mile pe secundă. Distanța de la Pământ la Lună este de doar 1,3 secunde-lumină. Cu tehnologiile actuale de propulsie a unei nave spațiale
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
Pământul, o nava spațială fără pilot va parcurge aceste distanțe din sistemul solar în de la câteva luni până la puțin mai mult de un deceniu. Cea mai apropiată stea cunoscută de Soare este Proxima Centauri, care se află la 4,23 ani-lumină distanță. Cu toate acestea, pot exista sisteme nedescoperite ale unor stele de tipul pitică cenușie. Cea mai rapidă nava spațială creată de oameni, Voyager 1, a călătorit a 1/600 parte dintr-un an-lumină în 30 de ani și în
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
care se află la 4,23 ani-lumină distanță. Cu toate acestea, pot exista sisteme nedescoperite ale unor stele de tipul pitică cenușie. Cea mai rapidă nava spațială creată de oameni, Voyager 1, a călătorit a 1/600 parte dintr-un an-lumină în 30 de ani și în prezent a atins 1/18.000 din viteza luminii. În acest ritm, o călătorie spre Proxima Centauri ar dura 72.000 de ani. Desigur, misiunea Voyager 1 nu a fost concepută special pentru a
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
problematică - chiar dacă o sondă ar putea ajunge la cea mai apropiată stea, capacitatea sa de a comunica înapoi pe Pământ ar fi dificilă având în vedere distanța extremă. Există 59 de sisteme stelare cunoscute într-un interval de 20 de ani-lumină față de soare, care conțin 81 de stele vizibile. Următoarele obiective ar putea fi considerate prioritare pentru misiunile interstelare: Tehnologia existentă este capabilă de a găsi sisteme planetare în aceste sisteme stelare, crescând astfel potențialul lor de explorare. (Vezi articolul Exoplanetă
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
unei distribuții 3D a materiei într-o anume parte a cerului. Aceste observații sunt utilizate pentru a măsura proprietățile structurii pe scară largă a universului. Marele Zid, un mare supercluster de galaxii cu o lățime de peste 500 de milioane de ani-lumină, dă un exemplu dramatic de structură pe scară largă pe care o pot detecta studiile deplasării spre roșu. Primul studiu al deplasării spre roșu a fost CfA Redshift Survey, inițiat în 1977 și a cărui primă perioadă de colectare de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Această listă conține toate stelele cunoscute și pe cele pitice cenușii aflate la o distanță de până în 5 parseci (16,3 ani-lumină) de Sistemul Solar, listate în funcție de distanță. În afară de sistemul solar, există încă 51 de sisteme stelare în această rază. Stelele de mai jos, vizibile cu ochiul liber, au magnitudinea colorată în albastru deschis. Clasele spectrale ale stelelor și ale piticilor cenușii
Lista celor mai apropiate stele () [Corola-website/Science/299333_a_300662]
-
de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă se afla la 2,6 milioane ani-lumină și a ajuns la magnitudinea 6, dar s-a stins la magnitudinea 16 în februarie 1890.
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
de 0.77, este pe locul 22 pe lista celor mai luminoase stele. Acrux este o stea binara, compusă din două supergigante fierbinți albastre, α1 Cru (magnitudinea 1.4) și α2 Cru (magnitudine 1.9). La o distanță de 320 ani-lumină de noi, ele sunt 25 000 și 16 000 de ori mai luminoase decât Soarele și au o perioadă de revoluție de 1 500 de ani, fiind situate la o distanță de 420 UA una față de cealaltă. α1 Cru este
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
B. Distanța care separă pe Sirius A de companioana sa variază între 8,1 și 31,5 UA. Sirius este luminoasă, atât datorită luminozității sale intrinseci, cât și proximității față de Pământ. La o distanță de 2,6 parseci (8,6 ani-lumină), determinată de satelitul astronomic Hipparcos, sistemul Sirius este unul dintre vecinii apropiați ai Pământului; pentru observatorii emisferei nordice aflați între 30 și 73 grade latitudine (inclusiv aproape pentru toți din Europa și America de Nord), acesta este cel mai apropiat sistem care
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
condiții excelente de vizibilitate. În 1994 au avut loc un periastron și perechea a început să se miște aparte, ceea ce face ca ele să fie separate mai ușor de un telescop. La o distanță de 2,6 parseci (8,6 ani-lumină), sistemul Sirius conține două din cele opt stele din apropierea Sistemului Solar și este al cincelea cel mai apropiat sistem stelar. Această proximitate este motivul principal pentru luminozitatea acesteia, ca și cu alte stele apropiate cum ar fi Alpha Centauri care
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Procyon, care se află la o distanță de 1,61 parseci (5,24 al). Nava spațială "Voyager 2", lansată în 1977 pentrua a studia cei patru giganți gazoși din Sistemul Solar, se așteptat să treacă de Sirius la 4,3 ani-lumină (1,3 pc) în aproximativ 296.000 ani. Sirius este un sistem binar format de stele din două pitici albe ce se orbitează reciproc, cu o separare a aproximativ 20 de unități astronomice (aproximativ distanța dintre Soare și Uranus), precum și
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
poate fi un membru din propusul Super-roi Sirius, împreună cu alte stele împrăștiate, cum ar fi Beta Aurigae, Alpha Coronae Borealis, Beta Crateris, Beta Eridani și Beta Serpentis. Acesta este unul din cele trei grupuri mari situate în limitele a 500 ani-lumină (150 pc) de la Soare. Celelalte două sunt Hiade și Pleiadele, fiecare dintre aceste grupuri fiind formate din sute de stele. Sirius constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv, de Procyon. Cel
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
M17 sau , cunoscută și sub numele de Nebuloasa Omega, este o nebuloasă de emisie situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
M17 sau , cunoscută și sub numele de Nebuloasa Omega, este o nebuloasă de emisie situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
o nebuloasă de emisie situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
ni le oferă observatorii de astăzi ai cerului. Ei indică pericolele produse de creșterea cantității de radiații nocive căzute pe planetă din Soare, "găuri negre" și din alte surse de antimaterie, aflate la distanțe cosmice, măsurate în multe sute de ani-lumină. Mai aproape de noi, exploziile solare, eclipsele de Lună și de Soare, meteoriții care pot lovi planeta rămân destul de amenințătoare pentru Pământ. Toate lasă impresia că lărgirea cunoașterii mediului în care se mișcă Pământul duce la înțelegerea superioară a vulnerabilității existenței
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cuantice provenite din acea inițială explozie sunt vestigii care depun și astăzi mărturie că universul a avut o origine. Totul sună bine și frumos, pînă cînd afli că explozia a fost odată de mult, în urmă cu 14 miliarde de ani-lumină. Prin urmare, noi receptăm o radiație a cărei sursă a dispărut de mult, și întrebarea firească este: cum poate o radiație să se perpetueze dacă nu mai are o sursă care s-o alimenteze? De unde provin undele reziduale ale originii
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
plutind într-un etern periplu. Și atunci, de unde vin ele? Răspunsul fizicienilor ne cere tocmai efortul de înțelegere de care vorbeam la început. Prima variantă e că undele abia acum au ajuns la noi după o călătorie de 14 miliarde ani-lumină. Altă variantă e aceea că, dacă universul e ca un balon care se dilată sub impusul exploziei originare, atunci radiația inițială e ca un val de particule care se lovește de marginile universului și apoi se întoarce. O radiație prin
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
(α Sct / α Scuti) este steaua cea mai strălucitoare din constelația Scutul lui Sobieski. Este o gigantă portocalie de tip spectral K2III și de magnitudine aparentă 3,85. Se găsește la circa 174 de ani-lumină de Terra. Magnitudinea sa absolută este egală cu 0,21. Cel mai bun timp de observare, pe cerul de seară, se încadrează în lunile decembrie-mai; din ambele emisfere terestre, perioada de vizibilitate rămâne aproximativ aceeași, datorită poziției stelei, nu departe
Alpha Scuti () [Corola-website/Science/333347_a_334676]
-
că are atmosferă și există o posibilitate destul de mare să aibă oxigen și apă sub formă de gheață. Gliese 581g - este o exoplanetă care orbitează în jurul Gliese 581, o stea pitică roșie. Se află la o distanță de 20.5 ani-lumină de Pământ și este de trei ori mai mare decât planeta noastră, însă doar jumătate din suprafața ei este luminată de stea, cealaltă fiind mereu în întuneric.
Oamenii vor să colonizeze universul. Vezi ce planete sunt locuibile () [Corola-journal/Journalistic/68204_a_69529]
-
am simțit cum dintr-odată mi se strânge stomacul. Totul era atât de dureros de familiar: standurile de ziare, spălătoria, magazinul cu băuturi, restaurantul indian cu mâncare la pachet. Pe de-o parte, mă simțeam de parc-aș fi lipsit ani-lumină, iar pe de altă parte mă simțeam de parcă n-aș fi plecat niciodată. Am început să merg către apartamentul meu. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, genunchii mi se înmuiaseră și-mi cam tremurau. Eram surprinsă. Și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
impurități. Un alt exemplu de ignoranță a mea: când fiul meu cel mare (14 ani) m-a învățat despre stele, spunând că acelea pe care le vedem strălucind sunt deja moarte și că trebuia să așteptăm milioane și milioane de ani-lumină până când această confirmare vizuală ne va parveni. Cum vezi, nu ai greșit prea mult când mi-ai spus că aveam un spirit prea geometric și totuși, Domnul fie lăudat, am o fantezie sigură. Îți spun toate acestea ca să știi cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
esență a muzicii, sentimente în stare pură, esențe tari care nu există în realitate. Ceea ce se numea muzică în viață fusese numai umbra adevăratei muzici. M-am trezit într-un lac de sudoare, inima îmi bătea cu putere, călătorisem departe, ani-lumină mă despărțeau acum parcă de locul în care trăia René. Deși eram în continuare soția lui, eu mă încăpățânam să trăiesc mai departe în așa-zisa adevărata viață de pe pământ. Prietenul lui Boni (Herlin), Puckson, mi-a telefonat îngrijorat. Boni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a-i mări ochii - căci dacă Jonas mușcă momeala și vine la meci, după aceea mergem cu toții la gelaterie, iar dacă sunt trandafiri, vor Înflori. Valentina se gândi, pierdută. Până acum planetele au rămas la distanțe de sute de ani-lumină de pământ. Diametrul galaxiei noastre e de aproximativ o sută de ani lumină. Un an lumină Înseamnă ceva mai puțin decât zece mii de miliarde de kilometri. Ne-ar trebui cel puțin o sută de mii de ani doar ca să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]