174 matches
-
substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin foc în laboratorul Maestrului, la începutul călătoriei, ei se purifică acum prin lacrimi. Li se predică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru că iubesc viața la fel de mult pe cât o urăsc, vorba Apostolului Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Nu sunt un înger pe pământ, ci o ființă normală totuși, care în evoluția dramatică și uneori controversată, n-am devenit un anahoret, rupt de oameni și instituții, ci mam integrat în societate, transformat într-un avatar necesar. Nu am fost bogat pentru că am avut foarte mulți bani, ci pentru că am făcut fericiți pe semenii din preajmă, prin sinceritatea și mărinimia de a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Taloș (3), la care voi mai avea prilejul să fac trimiteri. Iată pasajul la care mă refer : „Ar fi posibil ca legendele solomoniene orientale să se fi întâlnit pe teren românesc cu unele legende locale despre urmașii acelei «tagme de anahoreți... celibatari» ai dacilor, despre care Strabon și Josephus Flavius scriu că se abțineau de la plăcerile lumești și pe care poporul îi considera «călători prin nori» ?” (3, p. 49). Ulterior, într-un studiu devenit notoriu, Traian Herseni a detaliat problema, ajungând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această mouă mlădiță a vieții spirituale, erau puține. Dar la gurile Dunării, apostulul Andrei își făcuse cu sârg datoria, aruncase cu spor acea sămânță rodnică și binefăcătoare, încât, poporul român avea să se ‘’nască’’ creștin, ba mi mult, un tânăr anahoret avea să ajungă tocmai în țara francilor, să cunoască îndeaproape pe Carol cel Mare și să aibă o contribuție deosebită în dezvoltarea învățământului și culturii în acea parte a lumii, după cum au făcut-o, mai târziu și chiar în zilele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai rămăsese de trăit. Asta, desigur, Grigore nu putea înțelege prea bine, așa cum nici răposata Elvira nu voise să accepte și să înțeleagă. Era adevărat că avusese mult de suferit, dar asta nu însemna, totuși, să ducă o viață de anahoret, izolându-se de oameni și închizându-se în sine. Nu i-ar fi folosit la nimic și nu era în felul său de-a fi. După ce revenise de la băile Herculane, oarecum refăcut trupește și chiar sufletește pentru că, iată, regimul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiilor întunericului, la începutul secolului l al erei noastre. Legat de această perioadă istorică, s-a descoperit cea mai veche scriere în aramaică a vechilor iudei găsită în peștera Araq el-Emir unde este scris cuvîntul Tobie, presupus a fi un anahoret probabil din prima parte a secolului ll î.e.n. rudă a lui Onias care a fost mare rabin între 183-177 î.e.n. sau un alt personaj singuratic. Iason, fratele lui Onias, care rîvnea la această funcție, cere sprijinul regelui Siriei în schimbul unei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
rămasă fără soț și fără copii, atacată de pirați, părăsită pe o insulă pustie, îngrijind doi pui de căprioară, femeia reușește să supraviețuiască în sălbăticie deplină, departe de orice formă de civilizație, decide chiar să împrumute suferința și tânguirea unui anahoret, îmblânzind animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un semn ce nu trebuie subevaluat. Este ca și cum parabola vieții consacrate, ale cărei origini îndepărtate sunt tocmai fecioarele consacrate ale primelor secole și anahoreții și eremiții din diferitele pustiuri ale creștinătății, ar fi pe punctul de a-și închide cercul ei. Dacă de la Sf. Pahomie încoace - excepție făcând neîntreruptele întoarceri la lavra eremitică și fenomenul beghinelor din nordul Europei - s-a insistat pe viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în posesia orașului, care o oferea spre folosință fraților după bunul lor plac. Ei au fost susținuți în mod deosebit de domnul Simone de Langton, arhidiacon de Canterbury, de domnul Henry de Sandwich și nobila contesă care ducea o viață de anahoret la Hakyngton. Ea i-a ajutat în toate, ca o mamă pe propriii fii, atrăgând față de ei în mod ingenios stima principilor și prelaților, asupra cărora avea o mare influență. 22. Domnul Ioan Iwyn a oferit fraților ospitalitate la Londra
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și stelele, iar marele univers participă, cînd confesiunea atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această vale a plîngerii sentimentale. Conachi nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija lui cea mai mare. Deși vorbește de firea Îngerească, ochiul caută lacom bucuriile pămîntești ale iubirii. Senzualitatea lui funciară corupe conceptele spiritului. Poziția lui Conachi față de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
natură un nou iatac (cronotopul său): un loc tainic, ocrotit, Într-o vale dosnică, sub un copac mare... Aici se desfășoară ceremonia jurămîntului, aici se primește făgăduința, aici, În fine, se petrece „fericirea cea mare”. Voind (afectînd) să fie un anahoret, Conachi rămîne un seducător. Figura ascezei voluntare este, În esență, o figură a seducției. Figura ascezei antrenează și un peisaj liric care, la Conachi, se deschide spre marele univers. Din direcția, e drept, a decorativului grandios. 15. În afara cîtorva fetișuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mănăstirile de sare ale deltei Nilului. Cum Archebius se afla în Thenesus, temporar, pentru alegerea unui nou episcop, s-a oferit să-i ia cu el, pe Cassian și Gherman, spre Panephysis. În drum, ei au vizitat pe toți marii anahoreți care trăiau în regiune. Aproape de Panephysis, Cassian și Gherman s-au reîntâlnit cu vechiul lor prieten, Avva Pinufius, starețul fugar, devenindu-le astfel gazdă. Călătoria lor a continuat la centrul monahal Diolcos, unde au avut posibilitatea să întâlnească un anahoret
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
anahoreți care trăiau în regiune. Aproape de Panephysis, Cassian și Gherman s-au reîntâlnit cu vechiul lor prieten, Avva Pinufius, starețul fugar, devenindu-le astfel gazdă. Călătoria lor a continuat la centrul monahal Diolcos, unde au avut posibilitatea să întâlnească un anahoret renumit în regiune pentru detașarea sa de posesia oricărui bun material, pe Archebius. Deoarece Cassian și-a manifestat dorința de a-i imita nevoințele, Archebius le-a lăsat coliba sa cu tot ce era în ea, ,,născocind o minciună caritabilă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
altă colibă. Acesta este prezentat ca un model de statornicie, având în vedere cei peste 50 de ani de viață călugărească în același loc. Tot aici, Cassian și Gherman au vizitat pe Avva Piamun și pe Avva Avraam doi mari anahoreți cu vastă experiență ascetică. Cei doi prieteni au fost foarte impresionați de aceștia și de modul cum au decurs dialogurile cu ei, însă în toată perioada petrecută în Egipt au fost marcați de promisiunea făcută sub jurământ de a se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-a, este aceasta. Știm că înainte de a pleca din Betleem spre Egipt, Cassian și Gherman au făcut un angajament în fața conducătorilor duhovnicești de acolo, cum că se vor întoarce. Dar dorința de a trăi mai departe în pustia Egiptului, printre anahoreții de acolo, a făcut pe aceștia să nu se mai întoarcă, călcând astfel acest angajament. Acesta este motivul tristeții copleșitoare, dezvăluită Părintelui Iosif, a cărui hotărâre o vor primi cu deplină supunere. De fapt trebuie precizat că cei doi prieteni
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și ca ,,o cetate evanghelică în mijlocul muntelui înalt”. Cele trei categorii de monahi întâlniți în Egipt, sunt: 1) cenobiții sau chinovialii, cei mai numeroși din Egipt, care trăiau în comunitate și erau conduși de înțelepciunea unui bătrân; 2) pustnicii sau anahoreții, care erau formați în mănăstiri și ajungând la un mare grad de desăvârșire, alegeau retragerea în singurătățile pustiului; 3) sarabaiții erau categoria a cărei imitare trebuia evitată pe toate căile. În această Convorbire este descrisă fiecare categorie sau gen monahal
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
directă la viața practică ancorată în contextul monahal, Cassian utilizează mai multe substantive ce caracterizează aspectele particulare, cum ar fi: disciplină, viață, mod de viețuire, lucru, angajament, discernământ, experiență, rod, învățătură, desăvârșire și virtute. O viață practică este necesară atât anahoreților cât și chinoviților. Calea contemplației utilizează ca forme de cunoaștere cunoașterea duhovnicească sau adevărată și constă în ,,contemplarea celor dumnezeiești și în cunoașterea înțelesurilor celor mai sfinte” (Convorbiri duhovnicești XIV, 1). La Cassian avem credința că, asemenea Bibliei, întreaga creație
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că ,,scopul omului este fericirea”. Fericirea are o orientare eshatologică în teologia monahală a lui Cassian. Temele majore prezente în scrierile sale sunt legate de fericire precum: curăția inimii, curăția vieții și a inimii, castitatea, singurătatea și liniștea îngerească a anahoretului”. Acest fel de fericire poate începe din viața aceasta pământească, însă ajunge la împlinire doar în cer. La Cassian se estompează uneori granița dintre fericirea cerească a vieții viitoare și fericirea contemplativă posibil de atins în această viață. Contemplația din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de ordinea și de ordinele societății. Iată sursa autorității lor de vîrf asupra comunității, o autoritate percepută într-o oarecare măsură ca trans lumească, fiindcă nu derivă de la nici o instanță instituțională, laică sau religioasă. în societățile liberale moderne, itinerantul sau anahoretul nu mai are relieful din trecut. El poate fi admirat sau considerat bizar, dar nu mai e un personaj exemplar pentru comunitate. Societățile liberale moderne au un alt mod, neintenționat, dar perceptibil pentru toată lumea, de a sugera o realitate care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
săracele izvoare literare ale Antichității și mai cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
va mai face decât în lirica târzie, din ultima parte a vieții. Volumul următor, Pașii profetului, își găsește unitatea într-o întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică, moment celebrat și de drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
al II-lea al Bavariei, prietenul și admiratorul lui Wagner, se află printre marii prinți melancolici. Melancolia este plasată sub semnul suferinței ca metaforă a creației. În Evul Mediu i se atribuia melancoliei o valoare negativă, ca acedia. Era maladia anahoreților, eremiților supuși ordaliei tentațiilor, dar și exigențelor unui timp al contemplării, al monotoniei, al claustrării, în acord cu regulamentul monastic. Figura exemplară a luptei cu demonul melancoliei, cu acedia este Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert (Tentațiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]