174 matches
-
divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
inextricabile" mai curând decât "devoratoare": vinul, de bună calitate și băut cu știință, femeile"... La polul opus, criticul literar de azi, Theodor Codreanu, un filosof al culturii sui-generis, văzut de departe, ar duce mai curând existența, dacă nu chiar de anahoret, oricum, profund cumpătată, cu aplicație dovedită pentru studiu și reflectare. Dar ce "reflectează" la Huși un profesor de liceu, oricât de mare a devenit, în răstimp, faima lui de critic literar și de scriitor? Pentru îngrămădiții din cele câteva "mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că bărbatul pare mai generos decât femeia. Nu prin paharul oferit unui prieten, ci prin „pâinea“ oferită altuia: bărbierului. Rușine mie! De zgârcit ce sunt, n’am găsit altă soluție de supraviețuire În tranziție decât să-mi las barbă ca anahoreții. Sau ca Scaraoțchi; e vina lui, dacă-i fierbe’n smoală și pe bărbieri... Și așa, mă jur pe barba mea că n’am nici o vină pentru subiect; În schimb, „vinovatul“, prietenul Aurel Brumă, nu-și riscă barba pentru cele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
milioane ca pe vremea când ați inventat postul, mai precis alternarea lui, de patru ori pe an, cu fruptul. În Natură nu există decât un regim constant, cu câte puțin din fiecare În fiece moment. Adică cumpătare. Iar dacă vreun anahoret vrea să postească, o poate face foarte bine și sănătos: lăsându-se, ca de fumat, de orice se cheamă frupt, creându-și astfel o „constelație“ enzimatică la fel de stabilă/constantă, chiar dacă diferită de a aceluia care respectă mai departe Natura. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
respectă mai departe Natura. Dar mai e ceva: Natura iubește diversitatea, nu unicitatea. Îl iubește mai mult pe cumpătatul care face apel mereu la o diversitate enzimatică: protează, lipază, amilază, dublate prin animal și vegetal - ca să fiu simplist - decât pe anahoretul care transformă acest 6 În 3, renunțând la animal. Și-l iubește și mai puțin pe acela care nici măcar nu e consecvent, și-l alternează pe 6 cu 3... deh! la coasă merge slana, nu urzicile... Se poate și aici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceasta constă: în descoperirea gândurilor în fața duhovnicului sau fratelui de credință, ca să nu te îndreptățești singur în ceea ce faci și mai apoi să te găsească cel rău în această stare și să-ți aducă moartea. Când zicem monah, pustnic sau anahoret, să nu ne închipuim că ei nu mai au nici un fel de relații cu comunitatea din care s-au desprins. Cum ne-am putea închipui un pisc dacă n-ar fi sprijinit pe un masiv muntos puternic? Așa și stâlpii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cezarea și Epifan din Salamina resta‑ bilesc și recâștigă cultul icoanei în primul rând cel al lui Cristos, al Fecioarei, al apostolilor și al arhanghelului Mihail. S‑ar părea că primele icoane au re‑ prezentat totuși portretele celor mai faimoși anahoreți care își alegeau ca loc de ședere, înălțimea stâncilor pentru o viață izolată ascetică și contemplativă. Deci, în primul rând se evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Cezarea și Epifan din Salamina resta‑ bilesc și recâștigă cultul icoanei în primul rând cel al lui Cristos, al Fecioarei, al apostolilor și al arhanghelului Mihail. S‑ar părea că primele icoane au re‑ prezentat totuși portretele celor mai faimoși anahoreți care își alegeau ca loc de ședere, înălțimea stâncilor pentru o viață izolată ascetică și contemplativă. Deci, în primul rând se evidențiază reprezentarea sfinților surprinși prin simbolistici în postura lor de oameni consacrați Domnului printr‑o accentuată desprindere de viața
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de ordinea și de ordinele societății. Iată sursa autorității lor de vîrf asupra comunității, o autoritate percepută într-o oarecare măsură ca trans lumească, fiindcă nu derivă de la nici o instanță instituțională, laică sau religioasă. în societățile liberale moderne, itinerantul sau anahoretul nu mai are relieful din trecut. El poate fi admirat sau considerat bizar, dar nu mai e un personaj exemplar pentru comunitate. Societățile liberale moderne au un alt mod, neintenționat, dar perceptibil pentru toată lumea, de a sugera o realitate care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Oamenii bisericii nu au nici un fel de autoritate, autoritatea fiind deținută de oamenii de știință. Nu se mai realizează diferență între religie și știință, problemele de ordin religios fiind secundare. Omul de știință este descris ca fiind un pustnic (un anahoret) al cunoașterii. Viața lui trebuie să se desfășoare dincolo de problemele cotidiene; el trebuie să fie un judecător drept și să nu dea înapoi din fata greutăților. Trebuie "să nu pună preț pe varietate, nici pe greutăți, nici pe strălucirea lucrurilor; să
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sută de ani) dublată de izolarea lor față de lume fac din acești conducători "tăcuți" modele pentru oricine dorește să studieze știința. Fastul prin care se impun atunci când ies în public dispare atunci când rămân în spațiul cercetărilor. Prins între manipulator și anahoret, omul de știință modern descris de Bacon este prototipul omului de știință contemporan. Împăcarea cu natura apare ca un leit motif în opera lui Bacon. In Aforismul III din partea I a Noului Organon el precizează: "Natura nu este învinsă decât
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul credinței comune, iar teologia o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fiilor întunericului, la începutul secolului l al erei noastre. Legat de această perioadă istorică, s-a descoperit cea mai veche scriere în aramaică a vechilor iudei găsită în peștera Araq el-Emir unde este scris cuvîntul Tobie, presupus a fi un anahoret probabil din prima parte a secolului ll î.e.n. rudă a lui Onias care a fost mare rabin între 183-177 î.e.n. sau un alt personaj singuratic. Iason, fratele lui Onias, care rîvnea la această funcție, cere sprijinul regelui Siriei în schimbul unei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de ordinea și de ordinele societății. Iată sursa autorității lor de vîrf asupra comunității, o autoritate percepută într-o oarecare măsură ca trans lumească, fiindcă nu derivă de la nici o instanță instituțională, laică sau religioasă. în societățile liberale moderne, itinerantul sau anahoretul nu mai are relieful din trecut. El poate fi admirat sau considerat bizar, dar nu mai e un personaj exemplar pentru comunitate. Societățile liberale moderne au un alt mod, neintenționat, dar perceptibil pentru toată lumea, de a sugera o realitate care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
A.B.Care credeți că este soarta criticii de direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de "Cuvântul", care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul nu se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
teritoriul aceleiași comune, spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu a ridicat biserică din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani. Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă. După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea, în 1859 boierul Aga Ioniță Botez a construit clopotnița și a restaurat biserica, înzestrând-o cu mai
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
bază "hesychia" și "hesychazo" apar încă în secolul al IV-lea la Părinții Bisericii (la Ioan Chrysostomul și la Capadocieni). Termenul mai apare la Evagrie Ponticul (345-399), un scriitor care aparține tradiției deșertului, deși această tradiție folosea de obicei termenul "anahoret" pentru practicantul retragerii. De asemenea, termenul "isihast" mai era folosit în secolul al VI-lea în Palestina, în "Viețile" lui Chiril din Scithopolis, cu referire la sfinți care proveneau din Capadocia. În perioada Împăratului Iustinian (secolul al VI-lea) termenii
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
retragerii. De asemenea, termenul "isihast" mai era folosit în secolul al VI-lea în Palestina, în "Viețile" lui Chiril din Scithopolis, cu referire la sfinți care proveneau din Capadocia. În perioada Împăratului Iustinian (secolul al VI-lea) termenii "isihast" și "anahoret" devin sinonimi. Astfel, sunt folosiți sistematic de către Sf. Ioan Sinaitul (523-603). Se pare că termenul semnifică în mod particular integrarea repetării continue a rugăciunii lui Iisus în practica de asceză mentală, folosită încă de Părinții pustiei din Egipt. Din secolul
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Ierusalim apoi merg în Anatolia unde cunosc comunitățile monahale înființate de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur. În jurul anului 385 iau drumul Nilului, pe urmele vestiților pustnici Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților și anahoreților din deșertul egiptean. După șapte ani, se întorc la Bethleem. Aici, cei doi timp de mai mulți ani, consemnează un adevărat tezaur scripturar relatând experiența pustnicilor Egiptului. Tot aici se pare că au descoperit și experiența rugăciunii perpetue pe care
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
dat însă poruncă să fie dărâmate toate sanctuarele păgâne și s-a dedicat operelor de binefacere. Chiar și Avenir s-a lăsat până la urmă convins de învățătura predicată de Varlaam, s-a convertit și și-a petrecut restul vieții ca anahoret în deșert. După un timp, Ioasaf a renunțat la coroană, preferând la rândul său să ducă o viață de pustnic. În manuscrisele medievale, această narațiune este deseori întreruptă de dialoguri și pilde. De exemplu, legenda conține o parabolă despre nimicnicia
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
B. Opere polemice: C. Opere exegetice: D. Opere morale și ascetice: E. Opere omiletice: F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește ("1649") de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta mănăstirii Neamț). Ediții
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și "isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite "kathisme". Alți călugări atoniți
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
a pictat "Venus și Iubire", portretul lui Lenbach, și "Sfântă Ecaterina". S-a întors la Romă, unde a rămas în perioada 1862-1866 și și-a dat liber fanteziei și a gustul sau pentru liberatea cromaticii în "Portretul doamnei Böcklin", "Un anahoret în pustie" (1863), "O taverna română" și "Vila de pe țărmul mării" ( 1864). În 1866 merge la Basel pentru a termina frescele sale de galerie și să picteze o serie de portrete, "Magdalena cu Cristos" (1868), Anacreon's Muse (1869) precum și
Arnold Böcklin () [Corola-website/Science/334527_a_335856]