1,799 matches
-
I, 1981, 496 p., II, 1983) preocupările pentru „rolul funcțional al fiecărei specii folclorice“, cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea folclorului român. Ovidiu Bârlea colaborează la: „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul muzeului etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”.
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
casa de adăpost Omu și la cabana Mălăiești. Tatăl, bătrânul Ion Stănilă, a fost vânător vestit, în special de urși. El a fost scalpat de un urs rănit la o vânătoare, dar nu a renunțat la vânătoare și în toate analele Brașovului este evidențiat că de-a lungul vieții sale ar fi împușcat peste 27 de urși. purta părul lung și umbla mai tot timpul în opinci, având obiceiul de a vorbi încet, fiind obișnuit așa de când mergea la vânătoare cu
Ioan Stănilă () [Corola-website/Science/317357_a_318686]
-
20.750.000 de exemplare. "Editura ARLUS-Cartea Rusă" a funcționat până în 1968. Majoritatea titlurilor publicate au fost broșuri propagandistice. Planul editorial al editurii Cartea Rusă avea următoarele obiective: ARLUS a publicat și o serie de periodice: „Veac Nou“, „Caietele ARLUS“, „Analele Româno-Sovietice”. Revista săptămânală "Veac nou", oficios al asociației, a fost înființată în 10 decembrie 1944, cu scopul expres de a fi „canalul de emisie” a mesajelor propagandistice și pentru a coordona „programul cultural” de transformare a presei românești într-un
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
de exploatarea nemiloasă a muncitorilor englezi, el a început să scrie un raport care a fost publicat în 1845 sub numele de "Condiția clasei muncitoare în Anglia în 1844". În același an, Engels a început să contribuie la jurnalele numite "Analele Franco-Germane", care au fost editate și publicate de Karl Marx în Paris. După ce s-au întâlnit pentru prima oară, au descoperit că au o viziune similară asupra capitalismului și au decis să conlucreze mai strâns. După ce Marx a fost deportat
Friedrich Engels () [Corola-website/Science/298418_a_299747]
-
fondator al Societății Scriitorilor "C.Negri", Galați, membru fondator al Ordinului Cavalerilor Danubieni, Membru al Uniunii Scriitorilor din România etc. A fost, de asemenea, membru în colectivul de redacție al mai multor reviste de specialitate și cultură, cum ar fi: Analele Universității "Dunărea de jos", Galați și ale celor ale Universității Danubius, Galați, al revistelor „Porto-Franco”, ”Antares”, „Dunărea de Jos”, Galați, „Limba română” din Chișinău etc. De-a lungul bogatei sale activități, obține numeroase premii literare. Dintre acestea enumerăm: 1980, premiul
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
Scoția atribuite la Harald Fairhair în Heimskringla. Profeția Berchán plasează moartea lui Donald la Dunnottar, dar pare să fie atribuit și la Gael. Alte surse susțin că a murit la Forres, iar moartea acestuia este datată în anul 900, în Analele Ulster și Cronica Scotorum, unde el este numit rege al Abei, mai degrabă decât regele Picților. A fost îngropat la Iona. Protrivit Cronicilor Regilor din Alba, Donald a fost urmat la tron de către vărul său, Constantin al II-lea al
Donald al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331040_a_332369]
-
slavă și cu cea română (voloscaia), ceea ce înseamnă că în rândurile cumanilor se aflau și români, de vreme ce țările locuite de români au fost ocupate pe atunci de către cumani. Dimitrie Cantemir nu folosește numai izvoare narative, ci alături de cronici, memorii și anale, el se adresează și documentelor (colecția de diplome a regilor Ungariei) și chiar inscripțiilor romane găsite în Moldova de jos, precum și monedelor antice. Este interesant că Dimitrie Cantemir folosește poezii populare ca izvor al istoriei: astfel, colindele cu "ler, aler
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
6. 9 a autorurismelor S-Class a fost construită cu ajutorul propriei linii de producție de către Daimler - Benz în Suttgart, Germania și a avut ca sursă de inspirație versiunea de șasiu cu apatament lung a autoturimelor W116. Modelul este cunoscut, în analele companiei, sub numele de “6. 9”, pentru a se diferenția de modelul 450 SEL simplu. Versiunea de 6. 9 a fost prezentată pentru prima dată presei în domeniu la Salonul Auto de la Geneva, în 1974, și a fost produsă între
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
japoneze au învins succesiv armatele coreene folosind combinații între muschete, sulițe și săbii. Deși muschetele japoneze erau superioare arcurilor folosite de coreeni din punct de vedere al penetrării, acestea nu aveau gamă largă, precizie și ratau uneori. Numeroase descrieri din Analele Dinastiei Joseon precum și din diverse jurnale ale oficialilor și comandanților coreeni arată că puștile nu garantau victoria dacă erau folosite singure. Prin folosirea atât a muschetelor cât și a ,brațului rece” (săbii, lănci, sulițe, etc.) japonezii au reușit să obțină
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
invaziei japoneze în Coreea din 1592. Chungju este situat chiar la sud de râul Han și de Seoul, capitala Coreei. Eșecul în apărarea de la Chungju a dus la capturarea capitalei câteva săptămâni mai târziu. Această povestire este un fragment din Analele Dinastiei Joseon. Generalul Yi Il a planificat să folosească trecătoarea Choryong, singura cale prin extremitatea vestică a lanțului muntos Sobaek pentru a controla înaintarea japonezilor. După ce Busanul a fost pierdut, curtea de la Hanseong și-a pus speranțele într-un general
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
s-a încheiat cu victoria strategică a Japoniei deoarece japonezii au reușit să protejeze golful Busan și linia de alimentare dinspre Japonia. Japonezii încearcă să dovedească aceasta prin mesajele dintre Daimyou și înregistrările istorice oficiale ale Joseon-ului. De exemplu, în Analele Dinastiei Joseon care este o înregistrare istorică oficială, această bătălie este descrisă sumar ca un eșec strategic. Bătălia este descrisă prin textul: Acesta text poate fi tradus astfel: "Yi Sun-sin și flota sa au atacat Busan-ul, locul unde staționau inamicii
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
cu diferite instrumente, cum ar fi marele cerc meridian Secrétan-Eichens sau cercul mural al lui Gambey. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator. Rezultatele observațiilor sale sunt înregistrate în Analele Observatorului din Paris. Prima sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp el a susținut observațiile sale în principal sub îndrumarea lui Loewy
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Numele de (în rusă: Приднестровье, în ucraineană: Придністров'я) desemnează trei teritorii: La începutul Evului Mediu, slavii de răsărit îi numeau pe români (inclusiv moldoveni) „volohi”. Pe la 1150 este atestat în analele rusești poporul, probabil slavo-român, al Bolohovenilor, în timp ce o icoană din Liov menționa existența unui voievod „voloh”, Ioan de Onut, prin preajma Hotinului. Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
1926) și dezvelit la 12 noiembrie 2011. Cărturar erudit, format la Roma în istoria artelor, litere și filozofie, a fost un etnograf, istoric de artă și director al Arhivelor Statului și al Muzeului Banatului (1928-1940). A înființat Biblioteca Timișoarei, revista „Analele Banatului”, a sprijinit activitatea asociației culturale ASTRA, a întreprins numeroase săpături arheologice, a pictat și a restaurat pictura în numeroase biserici din Banat. Bustul său, donație a familiei Miloia, a fost realizat de Gheorghe Groza (1899-1930) și dezvelit la 3
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
mitul romanității românilor și al ortodoxismului și al superiorității lui față de catolicism. Ovidiu Pecican observă că textul este hibrid, fiind alcătuit din două părți narative, anume "Gesta lui Roman și Vlahata" și, respectiv, "Legenda lui Dragoș Vodă", continuate prin niște anale moldovenești care se opresc odată cu începutul domniei lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504 - 1517). Conform aceluiași, narațiunea despre eroii eponimi ai românilor a fost scrisă, în forma păstrată până astăzi, în Maramureș, probabil între 1390 și 1410, fiind
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
7 februarie, cuirasateke "Cincinnati", "St. Louis" și "Essex" s-au întors la Cairo cu fluierele șuierând, arborând drapelele confederate cu susul în jos. "Chicago Tribune" scria că bătălia a fost „una dintre cele mai complete și mai clare victorii din analele mondiale ale războiului.” Căderea Fortului Henry a deschis Râul Tennessee vaselor înarmate și de marfă ale Uniunii dincolo de granița statului Alabama. Imediat după capitulare, Foote l-a trimis pe locotenentul Phelps cu trei vase de lemn, "Tyler", "Conestoga" și "Lexington
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
își făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecției pentru cultura franceză. Mai ales după revoluția de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitorești și socialiste, reprezentate de "Telegraful român" (1865), "Analele tipografice" (1869), "Uvrierul și Lucrătorul român" (1872). În jurul acestor publicații s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora s-au afirmat personalități ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde. Un aflux important l-a avut venirea în țară
Partidul Social Democrat Român (istoric) () [Corola-website/Science/308753_a_310082]
-
nou în mâinile Babiloniei. Nabopolassar a fost urmat la domnie de fiul său Nabucodonosor al II-lea, sub domnia căruia Babilonul a devenit încă o dată centrul lumii civilizate, inclusiv prin cucerirea Feniciei în 585 î.Hr.. Doar un mic fragment dintre analele sale a fost descoperit, cel cu privire la invazia sa în Egipt în anul 567 î.Hr., în care se face referire la „"Phut al Ionienilor"”. Despre domnia ultimului rege babilonian, Nabonidus (Nabu-na'id) și despre cucerirea Babiloniei de către Cirus cel Mare, există
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
567 î.Hr., în care se face referire la „"Phut al Ionienilor"”. Despre domnia ultimului rege babilonian, Nabonidus (Nabu-na'id) și despre cucerirea Babiloniei de către Cirus cel Mare, există o mare cantitate de informații disponibile, cum ar fi tăblițele cronologice din analele lui Nabonidus, completate de o altă inscripție a regelui Nabonidus unde descrie restaurarea Templului de la Harran închinat Zeului Lunii. La aceste informații se adaugă cele din Cartea lui Daniel din biblia ebraică; și cele din proclamația lui Cirus eliberată la
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
bursă de 300 de florini din partea Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Blaj. După absolvirea facultății, în 1857, candidează la București pentru ocuparea unei catedre universitare. În 1858 scrie lucrarea cu caracter teoretic “Economia socială”. Pune bazele primelor publicații românești în domeniul economic (“Analele Statistice” și “Analele Economice”) care au apărut periodic începând din 1860. A participat la Congresul Internațional de Statistică de la Viena (1857), ca simplu spectator, însușindu-și o serie de învățaminte utile pentru activitatea sa viitoare din țară. În legatură cu
Dionisie Pop Marțian () [Corola-website/Science/312216_a_313545]
-
de florini din partea Arhiepiscopiei Greco-Catolice din Blaj. După absolvirea facultății, în 1857, candidează la București pentru ocuparea unei catedre universitare. În 1858 scrie lucrarea cu caracter teoretic “Economia socială”. Pune bazele primelor publicații românești în domeniul economic (“Analele Statistice” și “Analele Economice”) care au apărut periodic începând din 1860. A participat la Congresul Internațional de Statistică de la Viena (1857), ca simplu spectator, însușindu-și o serie de învățaminte utile pentru activitatea sa viitoare din țară. În legatură cu participarea sa la
Dionisie Pop Marțian () [Corola-website/Science/312216_a_313545]
-
Niciodată nu am simțit mai mare umilire națională ca în Congresulu Statisticu din 1857, unde toate staturile europene erau reprezentate, până și Turcia raporta înființarea unui Oficiu statisticu. Numai și numai guvernele române lipseau de a dovedi că sunt europene."” (“Analele Statistice ale României” - 1860, p. 1). Întors la București, face toate demersurile necesare înființării unui birou statistic. Alexandru Ioan Cuza, prin Decretul domnesc nr. 117 din 28 aprilie 1859, îl numește șef al Serviciului statistic central din Țara Românească. Din
Dionisie Pop Marțian () [Corola-website/Science/312216_a_313545]
-
cărți rare, apărute începând cu jumătatea secolului al XVI-lea. Sunt exemplare de o mare valoare, ce aparțin fondului de istoria României, istorie universală, periodice și dicționare. Colecția de periodice a bibliotecii cuprinde peste 1000 de titluri, apariții prestigioase precum Analele Academiei Române, anuare aparținând unor instituții de știință și cultură renumite din toată țara și din străinătate. Fondul de periodice este format dintr-un număr important de reviste de secol XIX și început de secol XX. În paralel, prin abonamente și
Institutul de Istorie „George Barițiu” () [Corola-website/Science/334984_a_336313]
-
tiraj s-a epuizat în cinci zile, ducând la observația lui Byron că "M-am trezit într-o dimineață și am constatat că sunt celebru". La 17 mai 1824 Murray a fost protagonistul unuia dintre cele mai notorii acte din analele literaturii. Byron i-a dat manuscrisul memoriilor sale pentru a fi publicate ulterior. Împreună cu cinci prieteni și executori testamentari ai lui Byron, el a decis să distrugă manuscrisele lui Byron, deoarece a crezut că detaliile scandaloase i-ar dăuna reputației
John Murray (editură) () [Corola-website/Science/324116_a_325445]
-
exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956 devine membru al comitetului de redacție al "Analelor Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași", între 1956-2003 membru al comitetelor de redacție ale revistelor "Natura" și "Terra", membru în Comitetul Național de Geografie (1957-1973), membru în Asociația Internațională de Geografie (Rio de Janeiro, 1956), membru corespondent în Comisia
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]