1,883 matches
-
44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate”, cum ar fi impozitele și taxele locale, accizele, taxele vamale etc., se ține cu ajutorul contului 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”, cont de pasiv, la care, în general, societățile comerciale constituie analitice pentru fiecare tip de impozit sau taxă înregistrată și datorată. 5.2.4. Decontări cu grupul și asociații/acționarii și în cadrul entității Grupa de conturi 45 „Grup și acționari/asociați” cuprinde conturile care evidențiază relația dintre entitatea economică și fondatorii
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
informației; obiectivele prezentate sînt contribuția la dezvoltarea unei biologii teoretice, însă, dacă biologia studiază bazele materiale ale vieții, viața artificială se axează pe forma sa dinamică, fără referire la materia sa. E promovată modelizarea, iar metoda sintetică e preferată celei analitice. Institutul de la Santa Fe a fost creat în 1984 de fizicieni din Los Alamos care încercau să favorizeze cercetările asupra modelizării vieții pe calculator în speranța de a înțelege mai bine evoluția sistemelor complexe non lineare. În primul număr din
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ce fel de paradoxuri și dificultăți am fost determinat să substitui unei istorii a sistemelor de morală, care începea de la interdicții, o istorie a problematizărilor etice plecând de la practicile sinelui"84. Istoria sa devine una a experimentărilor, bazată pe o analitică a discursurilor despre sex. Comparația între ceea ce a fost în Grecia sau Roma antică și ceea ce a fost/este în Creștinism reprezintă o modalitate de a investiga discursul despre sex. Foucault ne spune că mariajul vechilor greci era mult mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
avem și o proliferare a unei cunoașteri istorice, ideologizată și științificizată de către gândirea modernă. De altfel, Schleiermacher nu și-ar fi intemeiat hermeneutica fără să fi avut conștiința că orice act de a spune și citirea cuvântului tipărit implică o analitică a reprezentării, fără să fi elaborat o teorie clară și vizibilă în privința noului domeniu. În acest mod, Wittgenstein nu greșea deloc admițând că singurul domeniu al filosofiei este limbajul, reluând tematica interpretării. Pentru lumea istorică de acțiuni și de fapte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ultimul secol propune un soi de analiză discursivă și științifică ce este bazată pe această infinită, redundantă și nefericită condiție epistemologică a producerii unor reprezentări analitice. Acest tip de a întemeia discursul prezintă imaginile empirice prin reprezentări și imagini analitice. Analitica empiricităților se intersectează cu ideologia și politicile curente într-un melting plot discursiv. Ideea reprezentării și teoriile care o însoțesc nu sunt atribute ale gândirii moderne. Încă din epoca antică, filosofi precum Marc Aurelius au fost preocupați de întrebări: Ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în cărți destinate unui public mediu și larg pentru că nu reușesc cu acel creative writing. Nu există model și nici rețetă pentru scris istoric. Încă un considerent pentru combaterea dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția sa, clar-obscură, "structuralistă", "funcționalistă", realizată printr-o analitică a reprezentărilor și a funcțiilor acestora în diferite discursuri moderne, este cu totul aparte, atipică și inclasabilă. Între Foucault și cunoașterea sa, se stabilește o relație multiplă de apreciere, de combatere, de valorizare, ceea ce deschide posibilitatea unor noi discursuri. De
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dar fără rost... Schemele binare din cunoașterea modernă ajută mai mult fantezia divizării istoriografice și teoretice, dar cu atât mai puțin un mod coerent și transparent de a percepe realitatea prin și din limbaje. Ele sunt mai mult efecte de analitică a cunoașterii moderne și ale unui mimesis științific prin tradiția de filosofie analitică anglo-saxonă. Putem diviza la infinit cunoașterea la modul duplicitar (A și B pentru un C), dar această "analitică" nu ne va ajuta prea mult pentru înțelegerea funcționalității
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și din limbaje. Ele sunt mai mult efecte de analitică a cunoașterii moderne și ale unui mimesis științific prin tradiția de filosofie analitică anglo-saxonă. Putem diviza la infinit cunoașterea la modul duplicitar (A și B pentru un C), dar această "analitică" nu ne va ajuta prea mult pentru înțelegerea funcționalității politice a cunoașterii moderne. Analitica devine toxică, mai ales dacă este însoțită de nihilism, și nu o putem pluraliza în cunoașteri "mai bune", conform mentalității renascentist-occidentale. În concepția lui White despre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale unui mimesis științific prin tradiția de filosofie analitică anglo-saxonă. Putem diviza la infinit cunoașterea la modul duplicitar (A și B pentru un C), dar această "analitică" nu ne va ajuta prea mult pentru înțelegerea funcționalității politice a cunoașterii moderne. Analitica devine toxică, mai ales dacă este însoțită de nihilism, și nu o putem pluraliza în cunoașteri "mai bune", conform mentalității renascentist-occidentale. În concepția lui White despre formele narativității istorice, factorul politic este omniprezent, precum la Foucault. Forma conținutului cunoașterii istorice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și catalogul alfabetic care pot fi consultate la bibliotecile universitare, municipale, județene. Apoi se studiază bibliografia. Tehnica documentării este complexă, în cadrul acesteia două operații fiind absolut necesare: citirea și consemnarea celor citite în fișe. Fișele sunt de mai multe tipuri: analitice (citate, comentariile personale) și sintetice (conțin câte o idee din lucrarea citită). • Formularea ipotezei Această etapă cuprinde în același timp întrebarea și răspunsul probabil, cercetarea urmând să se pronunțe asupra corectitudinii lor și dacă se validează să fie transformate în
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
și catalogul alfabetic care pot fi consultate la bibliotecile universitare, municipale, județene. Apoi se studiază bibliografia. Tehnica documentării este complexă, în cadrul acesteia două operații fiind absolut necesare: citirea și consemnarea celor citite în fișe. Fișele sunt de mai multe tipuri: analitice (citate, comentariile personale) și sintetice (conțin câte o idee din lucrarea citită). • Formularea ipotezei Această etapă cuprinde în același timp întrebarea și răspunsul probabil, cercetarea urmând să se pronunțe asupra corectitudinii lor și dacă se validează să fie transformate în
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
apoi la săptămânalul Baricada. A publicat mai multe volume de istorie și critică literară, dintre care amintim: Pluralul românesc, Cartea cu prețul vieții, Poezia română între milenii, Proza românească între milenii, Lumea în 80 de cărți, Romanul sau viața. Epica analitica. A tradus în românește autori italieni precum Italo Calvino, Giovannino Guareschi, Marino Piazzolla, Umberto Eco, Bonaviri, Giovanni Sartori, Paolo Ruffilli, Gianni Riotta etc. și în italiană poeți români ca Mihai Eminescu, Bacovia, Ion Vinea sau Gellu Naum. Geo Vasile, (c
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
trece dincolo de evenimente, căutînd tipuri de comportament, modele și identificînd relațiile ce se fac responsabile pentru diferitele evoluții. Ea consideră că, datorită imensului volum de cunoștințe acumulat, știința modernă și-a creat prea multe specializări, a devenit extrem de fragmentară, de analitică, de fracturată, pierzînd din vedere întregul, ansamblul. Astfel, ea a intrat în criză. Dar iată că reapare nostalgia unității, recunoașterea faptului că suntem construiți după același ADN, dincolo de multiplicitatea manifestărilor, că aparținem aceleiași Ființe și preocuparea de a descoperi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Legăturile cunoașterii cu aceste interese sunt marcate de frecvente reprimări și de tot atâtea reconstrucții ale dialogului. Însă analizele despre interese făcute de fenomenologia transcendentală, de pozitivism (6) rămân la fel de speculative ca și cele pe care le susținea Heidegger în analitica Dasein-ului și mai ales în hermeneutica "grijii". (7) Habermas a conceput critica ca o teorie a competenței comunicative, formată din arta de a înțelege; tehnicile necesare pentru învingerea neînțelegerilor; psihanaliza ca știința distorsionării competenței comunicative a oamenilor. Ideologiei specifice capitalismului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a tabloului ca operă simbolisto-decadentă pe baza unei afinități care solicită o analitică la confiniile cu meditația filozofică. Cu câțiva ani înainte de acest scandal, Gustav Klimt împreună cu Franz Matsch erau angajați de către casa regală din România pentru a decora o sală a castelului Peleș, reședința de vară a familiei regale. Leon Bachelin face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elementul primordial, schematic, fără să se țină cont de relief, profil etc., apoi această formă generală este modificată sau multiplicată pentru a ocupa spațiul încredințat după o ordine determinată de o figură primitivă. Practic, modelul natural este sintetizat printr-o analitică a remanierii unor detalii și augumentării altora până se obține un motiv repetat după toate combinațiile liniilor posibile, un fractal, ceea ce ajunge la a rezuma obiectul "atât de bine încât îl reduce aproape la simbol, la idee sau dacă doriți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
strategia procesului de învățare în general. Există deci, o mare diferență între acțiunile cognitive, care se bazează pe înțelegere și explicație și acțiunile de memorare care își propun fixarea și reproducerea identică, fără interpretări, a unui material. Acțiunile cognitive sunt analitice, recurg la sinteze pentru a integra progresiv un material. În același timp, se preocupă de succesiunea judecăților, de raportul dintre general și particular, dintre abstract și concret. În felul acesta, elevul va conștientiza ceea ce învață și va putea să facă
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
în 1980. În acest context merită amintită îndeosebi reflecția practică aristotelică întrucât Franco Volpi și-a formulat una dintre ele mai remarcabile teze în interpretarea gândirii heideggeriene tocmai cu referire la ea. Mai exact, este vorba de teza conform căreia analitica existențială heideggeriană constituie o continuare și o radicalizare a filozofiei practice aristotelice așa cum a fost ea expusă în Etica nicomahică. Originalitatea acestei interpretări, ca și cercetarea intensă a raporturilor Aristotel Heidegger i-a determinat pe unii dintre interpreți să considere
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mântuirii (Die Philosophie der Erlösung, 1876), după un anume ecou inițial, a căzut repede în uitare, fiind redescoperită abia recent 59. Luând ca model Lumea ca voință și reprezentare, acesta pune la punct un sistem al pesimismului în șase părți: "Analitica facultății cognitive", "Fizica", "Estetica", "Etica", "Politica", "Metafizica", la care adaugă o anexă despre "Critica doctrinelor lui Kant și Schopenhauer". Totul se întemeiază pe o ontologie negativă care pornește de la principiul potrivit căruia "neființa este de preferat ființei". În explicarea facultății
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nivelul său originar. Programele filozofice ale unei "științe preteoretice originare" (vortheoretische Urwissenschaft) sau ale unei "științe preliminare" (Vorwissenschaft) în semestrul de după război din 1911, cel al unei "hermeneutici a facticității" (Hermeneutik der Faktizität) în semestrul de vară din 1923, apoi "analitica Daseinului" (Daseinsanalyse) în Ființă și timp, în sfârșit "metafizica Daseinului" (Metaphysik des Daseins) în cartea despre Kant din 1929, așadar primele etape ale drumului său speculativ, nu sunt altceva decât tot atâtea încercări de a satisface această exigență. Prezența lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
186. Dar chiar și Jaspers și Émil Bréhier au observat importanta analogie care subzistă între existențialism și nihilism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Mai ales Bréhier a făcut observații extrem de pătrunzătoare asupra corespondenței care subzistă între analitica existențială din Ființă și timp și structura romanului gnostic. La Heidegger s-ar povesti căderea existenței individuale în finitudine, așa cum în gnoză se povestește căderea sufletului în abisul lumii. Numai că în Ființă și timp narațiunea este lipsită de început
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
depășească uitarea și să redobândească reminiscența originii lor, întorcându-se la aceasta. Ei bine, dacă în povestire începutul și sfârșitul devin obscure, se obține întocmai secvența temporală a existenței finite în dinamica de inautenticitate și autenticitate, așa cum o descrie Heidegger. Analitica existențială ar fi așadar expresia unei atitudini gnostice și nihiliste care nu mai cunoaște unitatea divină originară, nici nu mai crede într-o întoarcere, ci se consumă cu totul în orizontul vid și dramatic al finitudinii. Această paradigmă de lectură
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
încheie și mișcarea argumentativă înglobantă. 2. Schema inferențială, silogismul și entimema Putem spune că modelul redus al mișcării argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I, 100a25-100b26 -, Aristotel ne prezintă o primă definiție a silogismului: Silogismul este un raționament prin care, date fiind anumite premise, rezultă de aici, în mod necesar, o nouă propoziție prin simpla prezență a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Dacă p ← este (pentru) că q]. Această inversiune aparentă a inferenței este caracteristică inferenței explicative despre care vom discuta în capitolul 5: [p este adevărat, dar de ce? Pentru că q]. De fapt, dacă luăm în considerare schema concepută de Aristotel în Analitica primă (II 27, 70 a-b), se ajunge din nou de la indiciul p la ceea ce acesta indică, adică q: efectul p indică cauza q, la fel precum afirmă semiologii: În anumite contexte, prezența unei cauze este un motiv de a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]