388 matches
-
Deposedați-i pe hoți, jefuiți-i pe jefuitori!”; și asta în asemenea măsură încât Gorki, până atunci un susținător fidel al bolșevicilor, protestează pe 19 decembrie 1917: „Instinctele surescitate ale acestor mulțimi inculte și-au găsit purtătorii de cuvânt ai anarhismului lor zoologic și-i vedem astăzi pe acești șefuleți mic-burghezi răsculați experimentându-și jalnicele idei care le vin nu de la Marx* ci de la Proudhon, răspândind nu socialismul ci subversiunea, după modelul lui Pugaciov, și propovăduind care mai de care nivelarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din punct de vedere teoretic este Antonio Negri, cu sacrul „multitudinii” - cei „fără”, exclușii, pierduții, rătăcitorii - ca nou subiect revoluționar, garant al unei societăți bune. Adepții împărțirii formează o fracțiune a neocomunismului mai diversificată, căci este plasată la întretăierea solidarismului, anarhismului* și comunismului. Acesta este cazul lui Franșois Josî Bovî, fost purtător de cuvânt al Confederației Țărănești, care-i apropie pe neozapatiștii mexicani de țăranii lui Larzac și proiectul lor de patrimoniu colectiv. în cazul acesta, nici nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în acest context își face apariția Serghei Neceaev; acest băiat din popor ajuns învățător, fugind de represiune, se refugiază în 1869 la Geneva unde frecventează îndelung una dintre principalele figuri ale revoluției în Europa, Mihail Bakunin, aristocrat rus întemeietor al anarhismului*. Neceaev redactează atunci un manifest, Catehismul revoluționarului, în care definește revoluționarul și misia acestuia și care îl va influența puternic pe Lenin: „Revoluționarul este un om pierdut din start, care nu are interese proprii, afaceri private, sentimente, legături personale, proprietăți
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
structura lui, ce regrupează în jurul partidului un dispozitiv de sindicate, cooperative și asociații muncitorești. Cel de-al doilea, Partidul Muncitoresc Socialist-Revoluționar, creat în 1898 și condus de Jean Allemane, ține de insurecționismul inspirat de figura lui Blanqui, cu nuanțe de anarhism*. Al treilea este un socialism independent, animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul acestor partide, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Partidul Socialist se ocupă de acțiunea politică. Coordonarea între acțiunea politică și cea socială este administrată de un comitet în care fiecare organizație este reprezentată în mod paritar. în sfârșit, în țările Europei de Sud domină un sindicalism influențat de anarhism* și de sindicaliștii revoluționari. Dacă este adevărat că se amestecă în politică, el îi respinge însă forma parlamentară. Astfel, în 1906, Confederația Generală a Muncii (CGM) franceză adoptă „Carta de la Amiens”, de orientare sindicalistă revoluționară: refuzul intermediarilor politici în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
directă adeziune Adjaria Afganistan AFL Africa African Blood Brotherhood African National Congress (ANC) Agitprop AIT AKEL AKOA Alianța atlantică Alianza Democratica Al-Qaida Germanii de pe Volga Alianța populară revoluționară americană Alianța stângii America Latină American Relief Association Prietenii URSS Amnesty Internațional Amsterdam-Pleyel anarhism Angkar anticapitalism anticomunism antifascism antiiimperialism Anti-Imperialist International Brigades antirasism Apelul de la Stockholm Arbeitbund für den Wiederaufbau der KPD arhive Arhivele Centrale de Stat ale Rusiei Arhivele Naționale ale Franței Arhivele Prezidențiale ale Rusiei Arhivele de Stat ale Federației Ruse Armata
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proporții. Amenințarea începe să devină vizibilă cu ochiul liber... Lumea modernă este produsul spiritului protestant și al celui iudaic, la care a încercat să se adapteze și catolicismul, în vreme ce ortodoxia a rămas, în bună măsură, încremenită în proiect, pendulînd între anarhism social și formalism etatist, după ce și visul pravoslavnic al celei de-a treia Rome pare să fi apus. În context, istoria islamului ar fi povestea unei iubiri ratate cu modernitatea occidentală, după un contact plin de schimburi reciproc îmbogățitoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mișcarea “hippie” - nonviolentă - lansată de “Tavistock Institute” și “Stanford Research Center” prin intermediul muzicii “beat” și cu ajutorul drogurilor, intră În faza a doua, comisionată tot de “Comitetul celor 300″. Este faza “schimbărilor sociale” În America, o faza marcată de violență și anarhism al grupurilor de tineri “revoltați” și În care cuvântul cheie, “revoluție”, este insinuat sau sugerat cu abilitate. 5. Manipulare prin mass-media Unele precizări și definiții: Manipularea acțiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Perpessicius, Opere, II, 301-302, IV, 283-286; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, București, 1967, 231-236; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 442-445, IV, 239; Baltazar, Evocări, 162-164; Constantinescu, Scrieri, V, 208-211; Zarifopol, Pentru arta lit., II, 33-36; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932, 119-122, passim; Boz, Cartea, 29-41; Ionescu, Război, I, 72-79; Cioculescu, Aspecte, 22-33; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 178, 272-273; Munteano, Panorama, 205, 266-268; Călinescu, Ist. lit. (1941), 811-812, Ist. lit. (1982), 896-897; Vianu, Arta, II, 226-231; Felea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
al tezelor Rosei Luxemburg, ale Henriettei Roland-Holst și ale lui David Wijnkop. Partidul Muncitoresc Norvegian reprezintă o excepție în ansamblul partidelor socialiste puternice care și-au marcat imediat distanța față de Internațională. Partid de un "marxism cu tente de luteranism și anarhism"6, el își anunță adeziunea la cea de a treia Internațională în 1919. Această situație unică va fi provizorie, partidul retrăgîndu-se încă din 1923, în fața centralismului și autoritarismului Moscovei. Un partid comunist se fondează atunci sub conducerea lui Peder Furubotn
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
doar cîteva străpungeri sînt perceptibile, ca în Marea Britanie, în mediile intelectuale pe linia antifascismului: Ajutorul Roșu Internațional, Comitetul mondial al femeilor, Prietenii URSS-ului și Universitatea muncitorească capătă o oarecare consistență. În Spania, unde inspirația milenaristă și para-religioasă a apostolilor anarhismului răspunde formei de spirit și nevoilor ideologice ale masei de zilieri agricoli 7 și unde tradiția anarhosindicalistă domină clasa muncitoare, partidul comunist nu a reușit decît o organizare neînsemnată fidelă directivelor Komintern-ului prezent la fața locului prin delegații săi încă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
negativă: Eșecul în ceea ce privește respectarea liderilor (sfidare). Libertarianism Jocul privilegiatului Consecința optimă: Maximă libertate, gestionare a jocului social de către "mâna invizibilă" (libertate individuală). Consecința negativă: Apariția unor reguli care să slăbească abilitatea indivizilor de a acționa în conformitate cu propriile lor preferințe (constrângere). Anarhism Dilema altruistului Consecința optimă: Individualism violent neregulat. Consecința negativă: Supunere. Adaptare după Douglas D. Heckathorn, "Collective action, social dilemmas and ideology", în Rationality and Society, vol. 10, 1998, p. 466. Se poate observa că, aplicând modelul raționalității instrumentale pe care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmărească interesele individuale va determina apariția unor beneficii colective optime. Se poate vorbi, în acest caz, de un "egoism etic", din moment ce indivizii servesc atingerea interesului colectiv prin urmărirea celor individuale 422. În fine, în legătură cu dilema socială a altruistului se află "anarhismul", o ideologie care respinge orice formă de control social, singurul bun public acceptat fiind autonomia individuală 423. Redarea acestui tip de analiză utilizat în teoria politică indică, așadar, că ideologia este interpretată, dincolo de formele plurale pe care le poate luat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
florentin, fatalitatea violenței existente în polis-ul modern nu-l atinge pe cel exersat în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește numele de „teodicee socială”2. Pentru Milbank, această „teodicee” introduce un alt concept al providenței (i.e. o pronie previzibilă) decât cel propriu ortodoxiei creștine (care asumă, în termenii teologiei pauline, o cunoaștere parțială „în ghicitură
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
diferență” reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop este legitimarea practicii deconstrucției („echivalentul genealogiei”1 nietzscheene) din perspectiva unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin forța hazardului. Distribuit dialectic, actul de semnificare al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
toate funcțiile de mediere ale narativității 1. Dansul, bunăoară, nu mai este un gest reglat de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează opera insidioasă a promiscuității estetice. În locul rostirii limpezi izbucnește banalitatea gemetelor explicite. Reîntoarcerea literară a hetairelor și consacrarea civică din lupanare se juxtapun. Prostituția naște o profesie. Iadul neputinței e absolvit de orice păcate. În
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de Cezar Petrescu și Camil Petrescu, de Hortensia Papadat-Bengescu, I. M. Sadoveanu și G. Călinescu. „Centrul” supraviețuiește (mai bine zis renaște) prin scrierile prozatorilor „târgovișteni” (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George). O primă tentativă de „decuplare” se produce prin „anarhismul” brăilenilor (Nae Ionescu, Panait Istrati), fiind dublată de proiecția unor teritorii imaginare, cum ar fi spațiul levantin, definit în secvențele Arhipelagul Caragiale (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale, Paul Georgescu, Teodor Mazilu ș.a.) și Isarlâkul (Anton Pann, Ion Vinea, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
centrul discuției. Palmier identifică, tot în istoria interpretărilor lui Benjamin, o soluție „preliminară“: cea a lui Michael Löwy, pentru care problema unei „secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin nu se pune. Este vorba, mai degrabă, de coexistența unor teme politice (anarhismul), teologice (mesianismul) sau filozofice (materialismul). Acestea funcționează împreună ca elemente ale discursului pe baza unor „afinități elective“ evidente în mediul intelectual iudaic al începutului de secol XX: „La surdétermination des textes de Benjamin, avec leur bipolarité théologique et matérialiste, ne
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Scarlat, [Tristan Tzara], RVS, 1934, 3-4; Matei Alexandrescu, Primele poeme ale lui Tristan Tzara, „Litere”, 1934, 8; Cioculescu, Aspecte, 196-198; Constantinescu, Scrieri, V, 142-147; Petre Boldur, Doi poeți. Scurt proces al unei tradiții, RP, 1935, 5 274; Const. I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1935, 122-126; Călinescu, Ist. lit. (1941), 803, Ist. lit. (1982), 887, 1024; Mircea Bogdan, Dadaism și mahalagism literar, TIA, 1942, 473; Pillat, Tradiție, 11-14; Șasa Până, Importanța prezenței lui Tristan Tzara în România, ORT, 1946, 2; Ștefan Roll
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Hillary Clinton), apoi de partea celui de-al doilea președinte american de culoare (încă o dată, după părerea exprimată de laureata premiului Nobel pentru literatură, Toni Morrison). ANTI-STATISM Diferitele forme de contestare a puterii statului în SUA (anti-statism) merg de la no-statism (anarhism) la atitudini de stopare a extinderii puterii federale. În mod neașteptat pentru mulți europeni, neîncrederea în puterea statului, fie că este vorba de opoziție față de extinderea puterii guvernului federal în anumite sectoare ale vieții sociale (vezi, de ex., USA PATRIOT
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Bântuit de anxietăți și neputând crede în nimic, convins că transcendența e goală, el nu se poate salva decât prin cuvânt. Cuvântul e pentru poetul modern singurul absolut. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 266-450; Constantin I. Emilian, Anarhismul poetic, București, 1932; Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, tr. Leonid Dimov, pref. Mircea Martin, București, 1970; Christian Sénéchal, Les Grands courants de la littérature française contemporaine, Paris, 1934; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1971, 233-240; Dinu Stegărescu, Introducere în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
O epocă, un personaj, ATN, 2000, 6; Vladimir Tismăneanu, Un antifascist european: Petre Pandrea și tragedia stângii românești, „22”, 2000, 32; Ionel Necula, Emil Cioran în memoriile lui Petre Pandrea, DL, 2000, 39; Dumitru Tiutiuca, Petre Pandrea între autenticitate și anarhism, CC, 2000, 9-12; Simion, Fragmente, IV, 254-264; Dan C. Mihăilescu, Tristeți acide pentru anul 2000, „22”, 2001, 569; Ion Vlad, Petre Pandrea. Semnele reînceperii, APF, 2001, 10-11; Petre Pandrea, mandarinul valah, CC, 2001, 7-12 (semnează Eugen Simion, Barbu Brezianu, Nadia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
lui Marx și Engels sunt interpretate în lumina materialismului dialectic, după apariția lor în spațiul românesc. Munca de gazetar s-a materializat în publicarea de articole de răspândire a ideilor marxismului. În multe gazete editate s-au observat idei ale anarhismului pe care Panait Mușoiu le-a etalat, mai ales în perioada marilor convulsii din societatea capitalistă. A fost membru al Partidului Socialist din România și al Clubului Muncitorilor din București. Devenind un element incomod pentru aripa burghezo - liberală, Panait Mușoiu
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
atitudine "religioasă", așa cum unii ziariști au fost tentați să scrie. Asemenea comportamente sînt în mod sigur mai ușor de apropiat de crimele de drept comun. La granița dintre crimele de drept comun și terorismul ce invocă cauze politice, regăsim vechiul anarhism "fin de siècle", un anarhism revendicat ca o scuză de către criminali, în timp ce anarhia însăși, în calitate de filosofie politică, le dezavuează crimele cu o indulgență înduioșată. În mod sigur, un mediu familial dezorganizat a cîntărit greu în formarea gîndirii lui Ravachol: "Tatăl
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]