175 matches
-
hipertensiunea arterială. Zece la sută din pacienți prezintă altă etiologie decât cea aterosclerotrică, fiind reprezentaăa de traumă, infecții acute sau cronice, sifilis sau anevrismele anastomotice după chirurgia vasculară [2]. La ora actuală se constată o creștere semnificativă a acestor anevrisme anastomotice, pseudoanevrisme, acestea reprezentând circa jumătate din anevrismele de altă etiologie decât aterosclerotică sau degenerativă. Din punct de vedere fiziopatologic se consideră că afectarea produsă odată cu înaintarea în vârstă a elementelor colagenice și elastice a peretelui arterial determină slăbirea rezistenței acestuia
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
graftului infectat. Acest protocol are rezultate favorabile în timp [66]. S-au raportat cazuri de reînlocuire a graftului infectat cu alt graft învelit în epiplon cu rezultate favorabile [67]. COMPLICAȚIILE TARDIVE Sunt reprezentate de: - infecția tardivă a protezei vasculare; - pseudoanevrismul anastomotic; - ischemia membrelor inferioare; - dilatare secundară cu apariția de noi anevrisme; - fistula aorto-duodenală; - tulburările de dinamică sexuală [38, 68]. Rezultatele pe termen lung Pacienții operați pentru anevrism de aortă abdominală rupt, la care intevenția chirurgicală a fost efectuată de urgență, prezintă
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
pancreasului cu ansă jejunală, varianta Traverso-Longmire prezervă pilorul ceea ce aduce în plus beneficii din punct de vedere nutrițional, iar un al treilea mod de anastomoză presupune implantarea bontului pancreatic în stomac. Dificultatea de apreciere a rezultatelor în cazul diferitelor montaje anastomotice provine și din faptul că există variante și în cazul anastomozei pancreaticojejunale (mucoasă la mucoasă sau telescopare, cu sau fără stent) ceea ce face comparațiile relative. Comparând varianta standard de duodenopancreatectomie (DPCS) cu cea cu prezervare a pilorului (PPPD) nu s-
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
nervilor splanchnici cu aferențe la rădăcinile posterioare ale metamerului T6 - T10. O proporție variabilă de fibre ascendente ale sensibilității se atașează nervului frenic drept, fapt anatomic atestat de iradierea scapulară și cervicală dreaptă prezentă în colicile biliare. O altă cale anastomotică ascendentă a fost descrisă între pneumogastric și ganglionul simpatic cervical superior, ceea ce explică cefaleea (migrena biliară) și fenomenele vasomotorii de acompaniament. Iradierea durerii în stânga este explicată de unele anastomoze ale fibrelor căilor ascendente cu plexul solar. PARTICULARITĂȚI ANATOMICE ALE EXTENSIEI
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
se realizeze profilaxia infecțiilor. Trebuie explorate și eradicate toate focarele de infecție din organism (respiratorii, urinare, catetere venoase), iar peroperator se va urmări asigurarea asepsiei și antisepsiei adecvate, precum și a profilaxiei antibiotice corecte. Postoperator se vor avea în atenție dehiscențele anastomotice, infecțiile urinare, biliare sau pancreatice, infecțiile de cateter. Apariția unei infecții solicită începerea unui tratament antibiotic puternic, dar se va evita utilizarea unor antibiotice cu spectru larg mdeoarece determină selecția unor germeni condiționat patogeni care au o rezistență antibiotică largă
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
hipertensiune portală frecvent fără insuficiență hepatocelulară; în funcție de situație pot fi rezolvate prin trombectomie chirurgicală, derivație porto-sistemică, scleroterapie sau reținerea de la orice gest terapeutic.Uneori este necesară retransplantarea. Stenozele anastomozei portale pot beneficia de dilatare retrogradă transjugulară. b. biliare (10-15%): stenozele anastomotice, stenozele neanastomotice, fistulele anastomotice, complicații ale drenajului biliar extern; tratamentul este chirurgical convențional (frecvent anastomoză coledoco coledociană), endoscopic instrumental sau prin metode de radiologie intervențională. Stenozele biliare difuze ale căilor intrahepatice sunt secundare unei ischemii prelungite a grefonului. O altă
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
insuficiență hepatocelulară; în funcție de situație pot fi rezolvate prin trombectomie chirurgicală, derivație porto-sistemică, scleroterapie sau reținerea de la orice gest terapeutic.Uneori este necesară retransplantarea. Stenozele anastomozei portale pot beneficia de dilatare retrogradă transjugulară. b. biliare (10-15%): stenozele anastomotice, stenozele neanastomotice, fistulele anastomotice, complicații ale drenajului biliar extern; tratamentul este chirurgical convențional (frecvent anastomoză coledoco coledociană), endoscopic instrumental sau prin metode de radiologie intervențională. Stenozele biliare difuze ale căilor intrahepatice sunt secundare unei ischemii prelungite a grefonului. O altă complicație de o considerabilă
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
bolii varicoase prezintă numeroase lacune, deși de-a lungul timpului au fost emise numeroase ipoteze, cu multe variante și verigi de legătură între ele. Concepțiile patogenice clasice (Malan, Pugliosi, 1965) pot fi grupate în trei teorii esențiale: parietală, valvulară și anastomotică. Teoria parietală, propusă de Puglionisi și Malan, în 1960, susține, ca factor primordial, rezistența redusă moștenită a peretelui venos la fluctuațiile presiunii venoase în anumite Cercetări histologice, histochimice și electronomicroscopice în venele varicoase 22 circumstanțe. În copilărie, alterarea pereților venoși
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
îl constituie insuficiența valvulară ereditară (Greenberg et al., 2008). Pe un asemenea fond moștenit se valorifică și devine manifestă acțiunea factorilor favorizanți. Totuși e mult mai plauzibil ca insuficiența valvulară să fie consecința leziunii parietale și nu cauza ei. Teoria anastomotică, propusă de Piulachs și Vidal-Baraquer, în 1953, pune pe prim plan disfuncția anastomozelor (șunturilor) arterio-venoase, în situații speciale, ca sarcina de exemplu (Piulachs, Vidal Baraquer, 1953). Valurile de sânge pătrunse prin șunt în sistemul venos îl dilată și-l avalvulează
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
10% și 50% (Woodsite et al., 2003). Studiul patogeniei bolii varicoase prezintă numeroase lacune, deși de-a lungul timpului au fost emise numeroase ipoteze. Concepțiile patogenice clasice (Malan, Giabbani, 1964) pot fi grupate în trei teorii esențiale: parietală, valvulară și anastomotică. La ora actuală, sub raport fiziopatologic, este unanim recunoscut rolul insuficienței valvulare, a dilatării venelor și a creșterii presiunii venoase, controversele vizând stabilirea factorului primordial (Kim et al., 2005, Jeanneret et al., 2007, Kurihara et al., 2007). Aceste modificări, care
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
verigi patogenice, substratul morfologic lezional determinând tulburările funcționale specifice, traduse prin simptomatologia clinică. O prezentare sintetică a teoriilor clasice (Malan, Giabbani, 1964) permite înțelegerea modului în care au evoluat, în timp, concepțiile propuse pentru a explica patogenia bolii varicoase. Teoria anastomotică, propusă de Piulachs și Vidal-Baraquer, în 1953, a accentuat disfuncția anastomozelor (șunturilor) arterio venoase, dezvoltate în situații speciale, ca sarcina de exemplu. Fluxul sanguin masiv care pătrunde prin șunt în sistemul venos îl dilată și determină deteriorarea sistemului valvular, condiționând
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
de arteră poplitee (nivel de evidență B). 3. Pacienții cu anevrism de arteră poplitee de 2 cm în diametru sau mai mare au recomdarea de reparare a anevrismului pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice (nivel de evidență B). 4. Pacienții cu pseudoanevrism anastomotic sau anevrism simptomatic de arteră femurală au indicația de reparare (nivel de evidență A). Clasa II a 1. Urmărirea ecografică anuală este recomandată în cazul pacienților cu anevrism asimptomatic de arteră femurală mai mic de 3 cm în diametru (nivel
GHID din 8 noiembrie 2010 de practică medicală pentru specialitatea medicină internă - "Managementul pacienţilor cu boală arterială periferică"*) - Anexa nr. 2.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/230371_a_231700]
-
5. EKG 6. Uroflowmetrie 7. Ecografie uretrală 8. Uretrografie 9. Uretroscopie Protocol de diagnostic opțional: 1. RRVS+UIV cu clișeu micțional 2. IRM pelvin Protocol terapeutic: 1. Cistostomie 2. Dilatații uretrale 3. Uretrotomie optică internă 4. Uretroplastii într-un timp - anastomotică/de substituție 5. Uretroplastii în doi timpi 6. Uretrostomie Protocol de urmărire obligatoriu: - la 3 luni în primul an; la 6 luni în al doilea și al treilea an; ulterior anual 1. Examen clinic - anamneza; examen fizic local și general
ORDIN nr. 1.323 din 18 octombrie 2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea urologie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/227629_a_228958]
-
superioare: a) pacienții cu HDS masivă/instabilitate hemodinamică; ... b) pacienții cu HDS moderată. ... 2. Pentru protezarea paliativă endoesofagiană, gastro-duodenală, colonică și biliopancreatică: a) cancer esofagian obstructiv; ... b) cancer bronhopulmonar; ... c) fistule eso-traheale, eso-pleurale sau eso-mediastinale; ... d) recidive postoperatorii sau fistule anastomotice postoperatorii; ... e) cancer gastric avansat cu stenoză cardială sau antropilorică; ... f) cancer duodenal; ... g) ampulom vaterian sau cancer pancreatic cu invazie duodenală; ... h) stenoză pilorică sau duodenală benignă; ... i) adenopatii sau alte formațiuni compresive; ...�� j) ocluzia sau subocluzia colonică malignă
ORDIN nr. 875 din 10 iulie 2015 privind aprobarea modului de administrare, finanţare şi implementare a acţiunilor prioritare pentru tratamentul endoscopic al pacienţilor critici cu hemoragie digestivă superioară şi protezare endoscopică digestivă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/263429_a_264758]
-
acetilsalicilic ( vezi pct . 5. 1 ) . Utilizarea concomitentă de celecoxib și un AINS altul decât acidul acetilsalicilic trebuie evitată . Pacienții cu PAF având o anastomoză ileo- rectală sau o anastomoză ileo- anală pot dezvolta ulcere la nivelul anastomozei . Dacă apare ulcer anastomotic , pacienții nu trebuie să primească concomitent tratament cu medicamente anticoagulante sau acid acetilsalicilic . 3 raportat un număr crescut de evenimente cardiovasculare grave , mai ales infarct miocardic , comparativ cu grupul tratat cu placebo ( vezi pct . 5. 1 ) . Având în vedere că
Ro_730 () [Corola-website/Science/291489_a_292818]
-
acetilsalicilic ( vezi pct . 5. 1 ) . Utilizarea concomitentă de celecoxib și un AINS altul decât acidul acetilsalicilic trebuie evitată . Pacienții cu PAF având o anastomoză ileo- rectală sau o anastomoză ileo- anală pot dezvolta ulcere la nivelul anastomozei . Dacă apare ulcer anastomotic , pacienții nu trebuie să primească concomitent tratament cu medicamente anticoagulante sau acid acetilsalicilic . Tulburări hematologice și limfatice/ Tulburări cardiovasculare . În cadrul unui studiu clinic pe termen lung controlat cu placebo , la subiecții cu polipi adenomatoși sporadici tratați cu celecoxib în doze
Ro_730 () [Corola-website/Science/291489_a_292818]
-
și exsudat pericardic ( inclusiv exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic , la copii și la adulți ) . La pacienți cu transplant pulmonar de- novo și la care s- a utilizat sirolimus în cadrul terapiei imunosupresoare s- au semnalat cazuri de dehiscență bronșică anastomotică , cele mai multe letale . Administrarea de sirolimus a fost asociată cu apariția de reacții de hipersensibilitate , incluzând reacții anafilactice/ anafilactoide , angioedem , dermatită exfoliativă și vasculită de hipersensibilitate ( vezi pct . 4. 8 ) . În cazuri rare , administrarea concomitentă a sirolimus și inhibitorilor ECA a
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
a retras în urma întreruperii sau reducerii dozei de Rapamune . Riscul se poate accentua pe măsură ce crește concentrația minimă de sirolimus . 10 Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical , incluzând dehiscența fascială , hernia postoperatorie și ruptura anastomotică ( de exemplu , în cazul rănilor , vaselor sanguine , căilor aeriene , ureterelor , căilor biliare ) . La unii pacienți cărora li s- a administrat Rapamune s- a observat o afectare a parametrilor spermei . În majoritatea cazurilor aceste efecte au fost reversibile după întreruperea administrării
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
și exsudat pericardic ( inclusiv exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic , la copii și la adulți ) . La pacienți cu transplant pulmonar de- novo și la care s- a utilizat sirolimus în cadrul terapiei imunosupresoare s- au semnalat cazuri de dehiscență bronșică anastomotică , cele mai multe letale . Administrarea de sirolimus a fost asociată cu apariția de reacții de hipersensibilitate , incluzând reacții anafilactice/ anafilactoide , angioedem , dermatită exfoliativă și vasculită de hipersensibilitate ( vezi pct . 4. 8 ) . În cazuri rare , administrarea concomitentă a sirolimus și inhibitorilor ECA a
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
s- a retras în urma întreruperii sau reducerii dozei de Rapamune . Riscul se poate accentua pe măsură ce crește concentrația minimă de sirolimus . Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical , incluzând dehiscența fascială , hernia postoperatorie și ruptura anastomotică ( de exemplu , în cazul rănilor , vaselor sanguine , căilor aeriene , ureterelor , căilor biliare ) . La unii pacienți cărora li s- a administrat Rapamune s- a observat o afectare a parametrilor spermei . În majoritatea cazurilor aceste efecte au fost reversibile după întreruperea administrării
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
și exsudat pericardic ( inclusiv exsudate semnificative din punct de vedere hemodinamic , la copii și la adulți ) . La pacienți cu transplant pulmonar de- novo și la care s- a utilizat sirolimus în cadrul terapiei imunosupresoare s- au semnalat cazuri de dehiscență bronșică anastomotică , cele mai multe letale . 38 Administrarea de sirolimus a fost asociată cu apariția de reacții de hipersensibilitate , incluzând reacții anafilactice/ anafilactoide , angioedem , dermatită exfoliativă și vasculită de hipersensibilitate ( vezi pct . 4. 8 ) . În cazuri rare , administrarea concomitentă a sirolimus și inhibitorilor ECA
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
s- a retras în urma întreruperii sau reducerii dozei de Rapamune . Riscul se poate accentua pe măsură ce crește concentrația minimă de sirolimus . Au fost raportate cazuri de afectare a procesului de vindecare în urma transplantului chirurgical , incluzând dehiscența fascială , hernia postoperatorie și ruptura anastomotică ( de exemplu , în cazul rănilor , vaselor sanguine , căilor aeriene , ureterelor , căilor biliare ) . La unii pacienți cărora li s- a administrat Rapamune s- a observat o afectare a parametrilor spermei . În majoritatea cazurilor aceste efecte au fost reversibile după întreruperea administrării
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
ischemice, durerea fiind uneori invers proporțională cu dimensiunile lor. - necroza/gangrena poate interesa degetele, antepiciorul, partea dorsală a piciorului sau calcâiul. Interesarea țesuturilor este extensivă și profundă, aspectul fiind uscat atâta timp căt nu se suprapune infecția.Circulația de tip anastomotic a degetelor face ca o traumă minoră a uneia dintre arterele digitale să producă o necroză rapidă atunci când contralaterala este obstruată (foto 9). - în sindromul de "deget albastru" se parcurg etapele de deget roșu-violaceu apoi cianotic și, în final, de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
superior"), și segmentul inferior (șanțul precentral inferior, "Sulcus precentralis inferior"). Șanțul precentral limitează anterior girusul precentral; el ia naștere jos în unghiul format de ramura ascendentă și ramura posterioară a șanțului lateral, de care este întotdeauna separat de un pliu anastomotic mai mult sau mai puțin subțire, situat uneori adânc în șanțul lateral - pliul de inserție a girusului frontal inferior pe girusul precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi, paralel
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
sau de la "pepsein" = a găti, a digera; adică în relație cu stomacul sau/și cu digestia, cu acțiunea sucurilor gastrice sau în relație cu pepsina). În literatura românească denumirea de ulcer peptic (în franceză "ulcère peptique", în engleză "marginal ulcer", "anastomotic ulcer") este rezervată strict ulcerului postoperator recidivant al gurii de anastomoză care survine după o gastroenterostomie (gastroduodenostomie, gastrojejunostomie) sau gastrectomie, practicate de obicei în ulcerul gastric sau duodenal. Ulcerul gastroduodenal reprezintă o leziune în mucoasa stomacală, în prima parte a
Ulcer gastroduodenal () [Corola-website/Science/337217_a_338546]