174 matches
-
considerat a fi a 4-a perforantă. Prin ramuri ascendende și descendente perforantele se anastomozează între ele formând o rețea ce se conectează atât la arterele gluteale cât și la arterele poplitee. a. descendentă a genunchiului (a. genus descendens) sau “anastomotica magna” se desprinde din artera femurală în canalul Hunter (canalul adductorilor - este situat la vârful triunghiului Scarpa, fiind mărginit antero-lateral de mușchiul vast median, posterior de mușchiul lung adductor iar antero-median de aponevroza dintre cei doi mușchi menționați anterior), se
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
complianței vasculare impedanța aortei pentru fluxurile pulsatile de 1-15 Hz este doar de 10% din valoarea întâlnită în cazul fluxurilor stabile. 4.1.2 MICROCIRCULATIE. Microcirculația (“circulația terminală”) a fost definită ca unitatea funcțională histo-angeică formată din arteriole, venule, canale anastomotice arterio-venulare, capilare și metaarteriole 3 având dublu rol: în homeostazia sistemică (rol hemodinamic) și în homeostazia sanguino-tisulară (rol nutritiv). În vasele mici legile hemodinamicii sunt foarte complexe (sângele nefiind este un fluid omogen): presiunea critică de obstrucție la care vasul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
favorabil la terapia orală cu Itraconazol (226). Candida Ultimii ani au marcat o creștere a incidenței implicării Candida în IIA; atunci prognosticul devine rezervat (17). După constatările lui Senn (2009), 30-40% dintre pacienții cu perforații gastro-intestinale, infecții pancreatice sau leziuni anastomotice dezvoltă importante candidoze intraabdominale (235). Factorii de risc pentru aceste infecții sunt:folosirea antibioticelor cu spectru lărgit;utilizarea cateterului venos central;nutriția parenterală; - aplicarea imunosupresivelor (corticoterapie, chimioterapie imunomodulatoare); - spitalizare în secția de terapie intensivă a bolnavilor cu insuficiență renală sau
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
subțire (și cel din vena portă) se dublează după ingestia de alimente și se menține crescut timp de trei ore. Circulația intestinală este capabilă de un proces extins de autoreglare. La baza pliurilor arteriolele dau naștere unei bogate rețele capilare anastomotice care ajunge până la vârful vilozităților. Sângele capilar este colectat prin venule care se reunesc formând vene mezenterice, ca punct de plecare al venei porte, permițând ca mare parte din sângele încărcat cu substanțe absorbite la nivel intestinal să se îndrepte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
altor activități reflexe. 14.5.3. Circulația cerebrală Sângele ajunge la creier prin cele două artere vertebrale ce se unesc pentru a forma artera bazilară și prin cele două carotide interne (sursa majoră la om), care laolaltă formează un inel anastomotic (poligonul sau cercul arterial Willis; cu importanță funcțională în condiții normale) din care trei perechi de artere mari se distribuie la nivel cerebral. Anastomozele precapilare sunt în general insuficiente pentru a preveni infarctul. Sângele cerebral este drenat din venele profunde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe capilare rezultă dintr-o metarteriolă și sunt colectate de o venulă, în multe țesuturi capilarele având aspect de rețea anastomotică. Peretele muscular al metarteriolei este discontinuu, iar la emergența unui capilar poate exista un inel muscular ce se comportă ca un sfincter precapilar (poartă de intrare). Venulele sunt vase mai largi decât arteriolele, cu perete muscular continuu. In cadrul rețelei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de care se îndoiește autorul) și publicase 8 studii critice și câteva lucrări experimentale în colaborare cu Lancereaux și Reyner, între care și celebra anastomoză ureterală publicată în „Bulletin et Memoire de la Societe de Chirurgie de Paris, julie, 187” procedură anastomotică care se folosește și astăzi și care-i poartă numele. Iată, așadar, cum se încheie „studenția prelungită’’ în opinia d- lui Manu, pentru care evoluția ulterioară a lui Paulescu s-ar datora exclusiv protecției lui Lancereaux. Nimic despre calitățile tânărului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu bronșia primitivă după bilobectomie inferioară, atunci când tumora carcinoidă cu localizare în lobul inferior drept invadează bronșia intermediară pe toată lungimea ei. Discrepanțele de mărime a celor două capete bronșice se pot rezolva prin plasarea corectă și proporțională a firelor anastomotice [47]. Dacă există metastaze ganglionare mediastinale (frecvent carcinoid de tip II) se preferă pneumonectomia dreaptă pe criterii oncologice. Tehnica se poate aplica și în cazul tumorii carcinoide cu localizare la originea bronșiei lobare inferioare stângi. Rezecții „double-sleeve”. Se referă la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
bolii varicoase prezintă numeroase lacune, deși de-a lungul timpului au fost emise numeroase ipoteze, cu multe variante și verigi de legătură între ele. Concepțiile patogenice clasice (Malan, Pugliosi, 1965) pot fi grupate în trei teorii esențiale: parietală, valvulară și anastomotică. Teoria parietală, propusă de Puglionisi și Malan, în 1960, susține, ca factor primordial, rezistența redusă moștenită a peretelui venos la fluctuațiile presiunii venoase în anumite Cercetări histologice, histochimice și electronomicroscopice în venele varicoase 22 circumstanțe. În copilărie, alterarea pereților venoși
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
îl constituie insuficiența valvulară ereditară (Greenberg et al., 2008). Pe un asemenea fond moștenit se valorifică și devine manifestă acțiunea factorilor favorizanți. Totuși e mult mai plauzibil ca insuficiența valvulară să fie consecința leziunii parietale și nu cauza ei. Teoria anastomotică, propusă de Piulachs și Vidal-Baraquer, în 1953, pune pe prim plan disfuncția anastomozelor (șunturilor) arterio-venoase, în situații speciale, ca sarcina de exemplu (Piulachs, Vidal Baraquer, 1953). Valurile de sânge pătrunse prin șunt în sistemul venos îl dilată și-l avalvulează
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
10% și 50% (Woodsite et al., 2003). Studiul patogeniei bolii varicoase prezintă numeroase lacune, deși de-a lungul timpului au fost emise numeroase ipoteze. Concepțiile patogenice clasice (Malan, Giabbani, 1964) pot fi grupate în trei teorii esențiale: parietală, valvulară și anastomotică. La ora actuală, sub raport fiziopatologic, este unanim recunoscut rolul insuficienței valvulare, a dilatării venelor și a creșterii presiunii venoase, controversele vizând stabilirea factorului primordial (Kim et al., 2005, Jeanneret et al., 2007, Kurihara et al., 2007). Aceste modificări, care
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
verigi patogenice, substratul morfologic lezional determinând tulburările funcționale specifice, traduse prin simptomatologia clinică. O prezentare sintetică a teoriilor clasice (Malan, Giabbani, 1964) permite înțelegerea modului în care au evoluat, în timp, concepțiile propuse pentru a explica patogenia bolii varicoase. Teoria anastomotică, propusă de Piulachs și Vidal-Baraquer, în 1953, a accentuat disfuncția anastomozelor (șunturilor) arterio venoase, dezvoltate în situații speciale, ca sarcina de exemplu. Fluxul sanguin masiv care pătrunde prin șunt în sistemul venos îl dilată și determină deteriorarea sistemului valvular, condiționând
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
Târgu-Mureș se instituie tratament de reechilibrare și se continuă tratamentul hemostatic. Examinarea bronhoscopică efectuată arată sângerarea activă din plămânul stâng, însă nu reușește efectuarea hemostazei. Se intervine chirurgical de urgență efectuându-se o pneumonectomie stângă intrapericardică cu ligatura numeroaselor vase anastomotice parieto-pulmonare. CAPITOLUL 5. EXPERIENȚA CLINICII CHIRURGIE II - DISCIPLINA CHIRURGIE IV, UMF TÂRGU-MUREȘ ÎN CHIRURGIA SINDROAMELE POSTTUBERCULOASE Evoluția postoperatorie imediată este bună din punct de vedere chirurgical, fără repetarea hemoptiziei. Pacientul face o bronhopneumonie dreaptă de aspiratie cu insuficiență respiratorie necesitând
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
reprezintă în general afecțiuni cu potențial benign [41, 50, 51]. Cu toate aceste, creșterea probelor renale (uree, creatinină) la un pacient care prezintă și ascensiuni febrile vesperale poate fi primul semn al sepsei chirurgicale (traducând de obicei prezența unei fistule anastomotice). Complicațiile trombembolice Pacienții cu intervenții chirurgicale majore (așa cum sunt pacienții supuși rezecțiilor cefalopancreatice), exceptându-i pe cei cu tulburări ale coagulării, sunt considerați cu risc crescut pentru dezvoltarea trombozelor venoase. Riscul unui accident trombembolic (și al unei embolii pulmonare) în urma
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
studiilor din literatură demonstrează o frecvența de apariție a fistulelor pancreatice mai mare în cazul ocluzionării Wirsungului [69, 70], adepții acestei atitudini își justifică opțiunea printr-o evoluție mai blândă a fistulei de bont pancreatic comparativ cu situația unei fistule anastomotice (datorită atrofiei țesutului pancreatic secundară stazei din ductele pancreatice ce reduce semnificativ secreția). Într-un studiu se raportează o frecvență de apariție a fistulei pancreatice de 70% după ligatura ductului Wirsung [71]. Din această cauză, în serviciul nostru, nu se
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
anatomice a celor două organe, vascularizație gastrică bogată ce favorizează consolidarea anastomozei, mediul acid intragastric ce nu permite activarea în cascadă enzimelor pancreatice (scăzând teoretic, frecvența de apariție a fistulelor pancreatice). „Superioritatea” anastomozei gastropancreatice în ceea ce privește frecvența de apariție a fistulelor anastomotice este confirmată de primele studii (retrospective) apărute în literatura de specialitate [74, 75], în ciuda frecvenței mai mari de apariție a evacuării gastrice întârziate sau a hemoragiei postoperatorii [74]. Cu toate acestea, cel mai recent trial randomizat prospectiv [76] precum și cea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
Frecvența de apariție a abceselor abdominale după intervențiile de rezecție pancreatice este citată între 6%-16% [42, 52]. Până la 4% dintre pacienții cu abcese intra-abdominale vor dezvolta septicemie [42]. În marea majoritate a cazurilor, abcesele sunt secundare unei fistule anastomotice și se prezintă sub forma unei colecții subhepatice drepte, subfrenice stângi sau retrogastrice. Suspiciunea clinică impune efectuarea unei CT abdominale cu substanță de contrast. Managementul optim este reprezentat de drenajul percutan ghidat ecografic/CT [52]. În caz de eșec sau
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
dar cele mari necesită drenaj (percutan/chirurgical). Stenozele biliare Stenozele biliare apărute după duodenopancreatectomia cefalică pentru cancere periampulare sunt complicații tardive, fiind consecința recidivelor tumorale locale sau anastomozelor bilio-digestive defectuos realizate (ce se complică în faza imediată postoperatorie cu fistulă anastomotică). Problema majoră cu care chirurgul se confruntă este diagnosticul diferențial dintre o stenoză malignă și una benignă, în condițiile în care, datorită montajului bilio-digestiv, biopsia preoperatorie (pe cale endoscopică) este practic imposibilă. Se poate tenta drenajul percutan transparieto-hepatic (ghidat ecografic) cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
pancreasului cu ansă jejunală, varianta Traverso-Longmire prezervă pilorul ceea ce aduce în plus beneficii din punct de vedere nutrițional, iar un al treilea mod de anastomoză presupune implantarea bontului pancreatic în stomac. Dificultatea de apreciere a rezultatelor în cazul diferitelor montaje anastomotice provine și din faptul că există variante și în cazul anastomozei pancreaticojejunale (mucoasă la mucoasă sau telescopare, cu sau fără stent) ceea ce face comparațiile relative. Comparând varianta standard de duodenopancreatectomie (DPCS) cu cea cu prezervare a pilorului (PPPD) nu s-
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
de a „spăla” retrograd aerul și eventualii emboli solizi din circulața cerebrală [73]. Din punct de vedere tehnic, perfuzia cerebrală retrogradă se face prin perfuzarea canulei venoase cave superioare sau a ambelor canule cave cu sânge oxigenat. Datorită bogatei rețele anastomotice venoase dintre sistemul cav superior și inferior nu există diferențe semnificative între perfuzarea uneia sau a ambelor cave în acest scop. Distensia cordului este evitată prin plasarea de șnururi în jurul venelor cave pe canule. Din păcate nu au fost demonstrate
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
subțire (și cel din vena portă) se dublează după ingestia de alimente și se menține crescut timp de trei ore. Circulația intestinală este capabilă de un proces extins de autoreglare. La baza pliurilor arteriolele dau naștere unei bogate rețele capilare anastomotice care ajunge până la vârful vilozităților. Sângele capilar este colectat prin venule care se reunesc formând vene mezenterice, ca punct de plecare al venei porte, permițând ca mare parte din sângele încărcat cu substanțe absorbite la nivel intestinal să se îndrepte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
altor activități reflexe. 14.5.3. Circulația cerebrală Sângele ajunge la creier prin cele două artere vertebrale ce se unesc pentru a forma artera bazilară și prin cele două carotide interne (sursa majoră la om), care laolaltă formează un inel anastomotic (poligonul sau cercul arterial Willis; cu importanță funcțională în condiții normale) din care trei perechi de artere mari se distribuie la nivel cerebral. Anastomozele precapilare sunt în general insuficiente pentru a preveni infarctul. Sângele cerebral este drenat din venele profunde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe capilare rezultă dintr-o metarteriolă și sunt colectate de o venulă, în multe țesuturi capilarele având aspect de rețea anastomotică. Peretele muscular al metarteriolei este discontinuu, iar la emergența unui capilar poate exista un inel muscular ce se comportă ca un sfincter precapilar (poartă de intrare). Venulele sunt vase mai largi decât arteriolele, cu perete muscular continuu. In cadrul rețelei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
în regresie pentru câteva ore, cu progresie ulterioară a simptomatologiei. De multe ori debutul este în timpul somnului, pacientul trezindu-se paralizat. Pattern-ul deficitului neurologic, încadrat în sindroame neurovasculare, este determinat de locul ocluziei arteriale (fig. 1) și de circulația anastomotică disponibilă . Investigațiile paraclinice utile pentru precizarea localizării sunt: Tomografia computerizată (CT) cerebrală(2), Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) cerebrală, angio-RMN, studii Doppler carotidiene. Principii de tratament: Managementul fazei acute: internarea în unități de stroke, unde pot fi monitorizate presiunea intracraniană, tensiunea
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]