230 matches
-
suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii nu sunt așa de răi cât se spune. Ai lucrat douăzeci de ani la o carte proastă și ei o uită într-o clipă. Filosofii sunt mai mult anatomiști decât medici: disecă și nu vindecă. Spiritul nu se poate lipsi de idei; ideile nu se pot lipsi de talent, care le dă strălucire și viață. Dar ideile nu cer decât să fie corect exprimate: s-ar putea spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o jumătate de oră fiind Întrebat de 2-3 ori despre un mușchi, obținând În final doar nota 7, deci o sporire a notei anterioare cu 50 sutimi. Poate aici este originea Încercărilor de mai târziu de a-i domoli pe anatomiști. Sunt de acord că la Începutul secolului anatomia era “baza științelor medicale”. Cu progresul cunoașterii În ultimul secol al mileniului doi, anatomiștii trebuie să recunoască deplasarea bazei medicale spre structurile văzute doar indirect, spre citologie, genetică și chiar biochimie. Astăzi
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
WILHELM VON WALDAYER (1836-1921), ALBRECHT VON KOLLIKER (1817-1903), FRANZ LEYDIG (1821-1908) și multor slujitori pe altarul morfologiei normale și patologice, a căror operă a constituit principalul izvor de cunoaștere al morfologilor din țara noastră. Opera lor n-a fost străină anatomistului FRANCISC RAINER (18741944), neuropatologului GHEORGHE MARINESCU (1863-1938), histologilor DIMITRIE VOINOV (1867-1951) și IOAN DRAGOI (18741941) al cărui Tratat de Histologie publicat În mai multe ediții mi-a fost un adevărat călăuzitor; morfopatologului VICTOR BABEȘ (1854-1926) și colaboratorului acestuia PAUL RIEGLER
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în 1903, la Trușești, Botoșani, a urmat cursul secundar și facultatea la Iași, distingându-se, din prima tinerețe, ca element de elită cu o manifestă opțiune pentru chirurgie. Ca student (și preparator) face parte din cercul științific organizat de celebrul anatomist Gr. T. Popa și debutează în chirurgie în clinicile conduse de profesorii Anghel și Hortolomei. Ulterior, s-a transferat la București, în clinica de chirurgie a prof. Nasta, după care revine la Iași, în 1944, ca profesor titular de clinică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care a fost condus, ulterior, de Gr. T. Popa), la Iași, anatomia a constituit, pentru studenți, o probă de confirmare a calităților profesionale ale viitorilor medici. * Referindu-ne le perioada menționată, se impune să-l evoc pe Francisc Rainer, mare anatomist, cu vederi originale, cu o filozofie și cultură cu totul remarcabile, care a înnobilat anatomia ieșeană în perioada 1913-1920. Francisc Rainer (1874-1944), născut în Bucovina (Rehozna), a urmat cursurile secundare și Facultatea de Medicină din București. Încă din timpul studiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trăi în mine o concepție largă și bogată asupra substanței vii, nu voi scăpa de zbuciumul acesta cu pregătirea lecțiilor." Concepția unei perspective funcționale, biologice în interpretarea anatomiei, depășirea studiului cumulativ, strict analitic, constituia, pentru anii respectivi, o noutate. Puțini anatomiști promovau aceleași idei I. Th. Riga îi menționează pe G. Lafite, R. Anthony, H. Rouvière, histologul A. Policard. Perspectiva dinamică în interpretarea anatomiei a contribuit la concepția despre structurile funcționale. Această idee s-a impus, cu timpul, ca o certitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
înțelept să-i urmărești cu atenție pe asistenții profesorului, doctorii Purice, Vasilescu, G. Timoșca, Miki Rusu, ultimii doi deveniți, și ei, peste decenii, profesori ai Facultății de Medicină. Anii au trecut. Astăzi Nubert este o amintire, un portret clasic al anatomistului erudit, riguros, tenace, laborios, foarte exigent, dar oarecum umbrit de gloria unor predecesori ca Fr. Rainer și Grigore T. Popa. Adevărul este că Ion Nubert a fost un eminent slujitor al anatomiei (un "ancilla anatomiae", cum spuneau medievalii), identificându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anatomiae", cum spuneau medievalii), identificându-se, într-o lungă perioadă, cu școala anatomică ieșeană, școală cu determinantă istorică în medicina românească. * S-a născut la Pașcani, în 1886, liceul și facultatea fixându-l definitiv la Iași. Concomitent cu activitatea de anatomist, a fost un apreciat oftalmolog. Uriașa activitate didactică la catedrele de anatomie (descriptivă și topografică) i-a ocupat timpul, dar s-a impus și ca un remarcabil cercetător. Rezultatele studiilor sale anatomice au fost consacrate prin includerea lor în celebrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Rezultatele studiilor sale anatomice au fost consacrate prin includerea lor în celebrul tratat "Testut", o adevărată biblie modernă a anatomiei. Studenții ieșeni erau mândri descoperind numele Nubert, profesorul lor, în ediția a IX-a a tratatului, alături de cei mai mari anatomiști ai lumii. Asistent de anatomie în 1915, conferențiar și docent în 1932, profesor în 1942, Nubert a fost un model viu al medicului clasic, maestru al artei și științei sale, așa cum îl mai vedem încă în vechi imagini ale medicinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
destinul cel mai curat al culturii noastre...); născut "la țară" (altă împrejurare semnificativă), deprinzând viața într-o încrâncenare cu greutățile vieții, consacrat biologiei, antropologiei și medicinii, discipline între care nu recunoștea "frânturi didactice", Gr.T. Popa a fost un foarte erudit anatomist, cercetător tenace, obsedat de sistemul porthipofizar, minuscul reticul vascular cu rol de extraordinară cheie fiziologică și psihologică. Nu cred că poate fi înțeles fragmentar; nu intră în schema "specialistului" care știe totul despre nimic, nici în clasa celui care știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
funcționale, în special. În absența unor mijloace tehnico-materiale competitive, a contribuit la prepararea și procurarea unor piese anatomice demonstrative, uneori cu participarea studenților, pregătindu-i pentru cercetare. Adept al concepției funcționale de predare a Anatomiei, inițiată și perfecționată de iluștri anatomiști, - Fr. Rainer, Gr.T. Popa, Ion Iancu - , a continuat-o cu metode de studiu originale. A fost cooptat în foruri științifice de prestigiu: U.S.S.M.-Iași, Secțiile Morfologie Normală Patologică, Neurologie, Psihiatrie și Neurochirurgie, Asociația Oamenilor de Știință din România, filiala Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
dintre viitorii examinatori mi-a atras atenția că nu-i "omenește" posibil să-l ajute, sfătuindu-mă să mă fac nevăzut. Într-adevăr, erau umbre negre la fiecare pas. I-am spus că voi încerca și la Profesorul Iancu, venerabilul anatomist Iancu. Nici vorbă,' cum îți imaginezi că te va ajuta el, care a fost deținut?" M-am prezentat totuși la Profesorul Iancu. Uriaș -din toate privințele uriaș, și la stat și la făptură a înțeles într-o clipă. Scurt, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
protamină la 8,5 monomeri de insulină (Derewnda et al, 1989). 3. FIZIOLOGIA SECREȚIEI șI ACȚIUNII INSULINEI 3.1. Elemente de embriogeneză și morfopatologie a pancreasului endocrin Studiul morfologiei macro- și apoi microscopice a pancreasului a fost o preocupare a anatomiștilor mult înainte de a se face vreo legătură între acesta și diabetul zaharat. Spre exemplu, au trecut zeci de secole de la descrierile pancreasului făcute de către "școala hippocratică" și până la descrierea "diabetului pancreatic" de către von Mehring și Minkowski și au trecut mai
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
lecție de anatomie din teatrul anatomic padovan. În centrul imaginii, Andreas Vesalius, în mijlocul „Teatrului de anatomie” de la Padova. Din colecția de carte rară din biblioteca Universității de Medicină și Farmacie „C.Davila” La această Catedră au mai predat și alți anatomiști celebri, precum Gabriello Fallopio (1523-1562) și Giovanni Battista Morgagni (1682-1771), cel care a dat ultima strălucire renumitei școli de anatomie de aici. Un elev al școlii de anatomie din Paris și Padova a fost și Johann Georg Wirsung (1600-1643), care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
-ul „artistic” al lui Leonardo da Vinci, Michelangelo și Dürer, un pas mare în fundamentarea anatomiei moderne l-a realizat Andreas Vesalius (1514-1464), medicul lui Carol Quintul care stăpânea în acea vreme și Țările de Jos (de unde era originar ilustrul anatomist). Vesalius publică în 1543 o lucrare monumentală, intitulată „Șapte cărți asupra structurii corpului uman” („De humani corporis fabrica libri septem”), care poate fi considerată capul de serie al Renașterii în anatomie, beneficiind în plus de ilustrații demne de marii artiști
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sanguinis in animalibus”). Încercările fizicianului și clericului englez Stephen Hales (1677-1761) de a măsura presiunea arterială în 1733, cu ajutorul unor tuburi introduse în venele unui cal, vin să aducă argumente în plus teoriei lui Harvey (31). Giovanni Battista Morgagni (1682-1771), anatomist și anatomopatolog italian, publică în 1761 o sinteză a unei activități de peste jumătate de secol (circa 700 disecții), intitulată „Despre sediul și cauza bolilor descoperite pe cale anatomică” („De sedibus et causis morborum per anatomen indagatis”). Lucrarea se bazează și pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
circa 700 disecții), intitulată „Despre sediul și cauza bolilor descoperite pe cale anatomică” („De sedibus et causis morborum per anatomen indagatis”). Lucrarea se bazează și pe studiile publicate în 1679 de Theophile Bonet (1620-1689), anatomopatolog elvețian, ale lui Marcello Malpighi (1628-1694), anatomist italian (cel care descoperă la miscroscop vasele capilare și hematiile) și ale anatomistului florentin Antonio Maria Valsalva (1666-1723), cel a cărui faimă va rămâne legată de manevra ce-i poartă numele. Observator de geniu și logic în elaborarea tezelor sale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sedibus et causis morborum per anatomen indagatis”). Lucrarea se bazează și pe studiile publicate în 1679 de Theophile Bonet (1620-1689), anatomopatolog elvețian, ale lui Marcello Malpighi (1628-1694), anatomist italian (cel care descoperă la miscroscop vasele capilare și hematiile) și ale anatomistului florentin Antonio Maria Valsalva (1666-1723), cel a cărui faimă va rămâne legată de manevra ce-i poartă numele. Observator de geniu și logic în elaborarea tezelor sale, Morgagni își va declina competența în privința diabetului, pe care îl definește ca „o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
în perioada cât a lucrat în Egipt, a făcut o descriere destul de precisă a circulației pulmonare. Aceeași circulație pulmonară este redescoperită de Miguel Servet de Villanova (1509-1553), una dintre marile figuri ale medicinii spaniole, umanist și enciclopedist, dar și mare anatomist (printre alții, a studiat la Paris cu Sylvius, Fernel și Günther von Andernach). Pornind de la principul creștin că sufletul omului se află în sânge, Servet urmărește cu atenție drumul acestuia în corp. Așa descoperă el circulația pulmonară, care anula teza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
vieții sale, descrie și el traseul exact al sângelui, care, pentru a ajunge din ventricolul drept în cel stâng, traversează plămânii („fapt pe care nimeni nu l-a observat și descris”, spune el, fără să știe că era al treilea anatomist care făcuse această observație deosebit de importantă). Ceea ce a reușit William Harvey în 1628 (într-o lucrare apărută la Frankfurt), prin descrierea completă a circulației sângelui în organism, se datorează în mare măsură faptului că a putut studia anatomia la aceeași
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mișcare „vârtelnița diabetologiei” o demonstrează lucrarea lui Rollo, publicată două decenii mai târziu (1797), făcând referire expresă la lucrarea lui Dobson. Oricum, începutul diabetului ca o tulburare biochimică în organism a demarat greu. În 1674, Thomas Willis (1621-1675), medic și anatomist din Oxford (Anglia), în lucrarea sa „Pharmaceutice Rationalis”, redescoperă gustul dulce al urinei pacienților diabetici (urina este „extraordinar de dulce, ca zahărul sau mierea”, „quasi melle aut saccharo inbuta”). Această caracteristică fusese menționată în școlile antice chineze și indiene, apoi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
asupra faptului că, deși în vechime boala era considerată rară, în timpul său putea fi văzută zilnic și se datora exceselor alimentare și de vin (136, 137). Această observație a fost consecința directă a faptului că, pe lângă faima sa de mare anatomist (a descris vasele mari de la baza craniului), Willis a avut o vastă practică medicală (renumit pentru clientela sa de la Londra). În secolul XVIII, Johan Peter Frank (1745-1821), medic la Gottingen (1780) și Pavia (1781), este considerat fondatorul igienei publice. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
1813-1878) introduce noțiunea de „secreție internă”, legată de constatarea că ficatul (pe care îl studiase în funcția sa glicogenică) eliberează direct în sânge glucoză, indiferent dacă animalul este hrănit sau nu cu glucide. În 1878 (anul morții lui Claude Bernard), anatomistul german Rudolf Heidenhain (1834-1897) observă efectul stimulării unor nervi asupra secreției glandelor salivare. Abia în 1904, englezii William Maddack Bayliss (1860-1924) și Ernest Henry Starling (1866-1927), cu ocazia descoperirii în 1902 a secreției duodenale („secretină”), avansează teoria „reglării chimice” a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
arterei pulmonare și aortă și față de pediculul venos compus din vena cavă superioară, inferioară și cele patru vene pulmonare, pericardul se reflectă diferit. La nivelul pediculului venos linia de reflexie a pericardului are forma literei T culcat, iar după alți anatomiști de J culcat. Porțiunea verticală a T-ului este formată de reflexia pericardului, de sus în jos, de-alungul venei cave superioare, venelor pulmonare superioară dreaptă, inferioară dreaptă și venei cave inferioare. Această porțiune verticală se proiectează pe șanțul interatrial al
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
vasorum, 1585. Câțiva ani mai târziu, în 1603, Hyeronimus Fabricius publică prima descriere exhaustivă a valvelor venoase, însoțită de reprezentări grafice foarte sugestive, care vor fi folosite de Harvey pentru a demonstra direcția de curgere a fluxului sanguin. În 1803 anatomistul Justus Chrisitan Von Loder realizează o descriere exactă a celor mai importante vene perforante, funcția lor fiind clarificată de abia în 1855 când Aristide Augustus Verneuil descrie prezența valvelor la nivelul venelor perforante și direcția fluxului sanguin prin ele (Caggiati
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]