602 matches
-
dragoste, putând să se mențină mai mult sau mai puțin în timp, în funcție de inteligență celor doi parteneri de cuplu, în funcție de cei din jurul lor și de rolul pe care cei doi îl atribuie acestora, în fond ei trebuind să reconstituie continuu androginul platonician, cuplul primordial biblic, ținând seama mereu de ideea de devenire în și prin propria ființă, oglindita în ființă celuilalt. Dacă în relațiile generale interumane intervin cooperarea, competiția și/sau conflictul, în relațiile care presupun acțiunea mutuala apar etapele: cea
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
cât e de vie, curioasă începe o nouă sagă cu gândul la dulcea căsătorie. O mână negră cu ochi o prinde umed cu forță, nu este o vrajă, nici un deochi, se ține bine femeia torță. FEMEIA APOSTILĂ Femeia cu față de androgin și centură de castitate, a ajuns păcălind, în înaltul cin fiindcă a făcut și face de toate. Stropită cu sânge albastru și roșu, purtând crucea la vedere pe buric, își umple avid coșu' cu amintiri, și bea liniștită cafea la
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu-mă spre-o stea. Născute flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași legăminte într-o doară, Același vals teatral și desuet Din
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
flori și fluturi care zboară Să poarte mai departe în duet Aceleași legăminte într-o doară, Același vals teatral și desuet Din pulbere și apă le-am crescut Cu sufletul mereu nemuritor... Rămâneți consternați în trup de lut, Fragmente de-androgin rătăcitor! E plină floarea-albastră de mistere, De cratere și pietre negre, tari, Ne-ntoarcem fiii ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
asemenea pledoarie, autoarele de față doresc implicit să demoleze acel principiu devenit un veritabil fetiș (prin efortul deșănțat al mass mediei de joasă înălțime), care proclamă ca ideal feminin un singur tip uman, cel al femeii obligatoriu tinere, cu alură androgină, aseptică, de parcă ar trăi doar în Biafra. Adversare sagace ale oricărei falii strident asimetrice dintre corp și psihic, Doina și Constanța, prin însăși exemplul lor de viață și profesie, se desolidarizează de acele femei, din păcate din ce în ce mai răspândite numeric, care
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
de schizoidie, necesitatea unei confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
și de găină (baba). Cocoșul și găina “sînt metonimii, una a putinței de a zămisli, cealaltă a NEputinței de a genera” (Luca Pițu, Naveta esențială, editura Moldova, Iași, 1991, p. 164. Tot aici se fac și alte trimiteri interesante la androgin ). Cocoșul zămislește simbolic păsări, cirezi de vite și o movilă de galbeni, pe cînd găina - un fleac de mărgică, pe care o înghițise pe drum. Găina, ce simbolizează pe babă, este omorîtă în bătaie, baba ajungînd o comică găinăreasă, iar
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
cum tot se pune acum accentul foarte mult pe dezvoltarea intelectuală, sunt “de facto” și cam prea multe nepotriviri. Despre polarizare și “determinări” sunt foarte multe de comentat, dar numai menționând pe vechii greci ce au spus foarte frumos despre androgin, anume că zeii erau invidioși pe el și l-au tăiat în două, iar de atunci o jumatate de sfera caută permanent cealaltă jumătate, numai că la nivelul fiuecarei persoane în parte trebuie să-și rezolve “căutarea”și să și-
RELATIILE DINTRE SEXE? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364182_a_365511]
-
nu în universul sacru al Sfintei Treimi, ci în templul profund transfigurat al Fiarei, acolo unde marile orgii antice sunt readuse din întuneric la lumină prin ditirambii extrem de agresivi ai contemporaneității. Aici, cumplitul Baphomet joacă rolul demonului hâd, cu fibră androgină și convingeri, evident, antichristice, care, aidoma bacchantelor din anturajul zeului Dionysos, sfâșie cu „goale mâini” (Euripides), într-un chip deloc imprecis, tot ceea ce întâlnește în cale: minți, suflete, conștiințe (desigur, unde acestea există și posedă gradele de libertate caracteristice). Îndreptați
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
sensul lui spectaculos. De o religiozitate declarat nulă, ce ține de spectrul lipsit de lumină al arealului ateu (căruia de bună voie i se supun), și texturi variate de grup (politice, mediatice ș.a.m.d.), partizanii contemporani ai demonului multifațetat androgin răspândesc cu o periculoasă putere de laser în structura mentală a Omului lăuntric un mesaj cât se poate de clar, echivalentul semantic cuprinzător a ceea ce vor să transmită, de fapt, în mod violent propriii lor stăpâni. O paletă inimaginabilă de
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
pământ, așa arată în chip metaforic coordonatele unui moment istoric contemporan, ce îndeasă în atomii spiritului colectiv ideea că Ființa umană nu îi aparține deloc sacrei Trinități, ci doar faptul că ea este sluga perfectă a demonului Baphomet, respingătoarea creatură androgină cu mâinile înfipte în inimă de Om și aripă de înger... Incapabili de a distinge contururile reale ale profunzimilor Creației lui Dumnezeu, susținătorii anti-spiritului postmodern propun drept unică soluție „viabilă” de tip globalizant o scenă de teatru societar completamente goală
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
extinde dincolo de realul receptat și sublimat prin vizual și auditiv, în lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea însăși îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
o frigare // și, cu cât ardea mai puternic / în afară, / cu atât se cocea mai neasemuit / înlăuntru. // [...] // Doamne, Dumnezeule, / coif al înțelepciunii, / sabie a puterii... («Eu, adică el» - SOrd, I, 380). Descrierea comunicării dintre protagonistul poematic și Omul-Fantă, recompunând parcă Androginul, se face - către noi, receptorii din [ara-cu-Dor, din acest univers „dat“ - apelând la comparațiile realului nostru cotidian-arboricol, dar surprinzând și câte ceva din esența «necuvintelor», «frunze cu dinți»: El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea inimii ce se afundă încet în moarte, lăsând a se petrece îndepărtarea între emisfera-Ea și emisfera-El (conectată Androginului - cf. PB, 37 sqq). Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
permanentă incertitudine, de unde tonul profund elegiac al majorității poemelor, plutind ca o ceață de sunete aurii pe o vale de mirezme. Fără-ndoială, Vasilica Ilie e o poetă autentică, o vitalistă luptând pentru împlinirea într-o iubire totală, spre refacerea androginului antic despre care cuvânta Platon în „Banchetul”. La intențiile autoarei concură din plin Sfânta Natură cu alaiul anotimpurilor: poeta înflorește cu primăvara, se impune cu vigoarea fierbinte a verii, rodește bogat în toamna tainelor și își domolește trăirile în tăcerea
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
cu alaiul anotimpurilor: poeta înflorește cu primăvara, se impune cu vigoarea fierbinte a verii, rodește bogat în toamna tainelor și își domolește trăirile în tăcerea iernilor visătoare. Deci, eroina este a naturii în întregul său puternic și definitoriu. Și totuși androginul (perechea perfectă!) nu se realizează deplin, cauza fiind lipsa participării efective a lui Yng alături de Yang din dualismul asiatic. De aici starea de neîmplinire, care devine nesiguranță, iar poemele se zidesc elegiac. Deci masculinul este cețos, inactiv, puțin prezent, greul
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Aoi în curte, caută un
ANOTIMPURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349423_a_350752]
-
am băut din apa curată Nesațiul a fost și al oglindirii. Foamea de sine A fost suferința vindecării. Cuvintele sunt orgasme Nemâncate te vor devora Ca fantasme. 4. Nu poți fi nimic altei părți ce Există. Nu cere- întregire în androgin Nici în zeu Ai fost cel născut Ca să fii ce devine Rupe tăcerea prin cântec, Doliul nins pe curcubeu! Dă-te prins, îngere orb! Aici, între supranatural Și sub- natural De la patos la obsesie Drumul e mai scurt Răsucit - el
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
Nu eu beau din izvor Ci oglinda lui, scânteiuțele Spațiul nocturn curbat Înseninându-ne frunțile. Dincolo vin și pleacă Vin și tot pleacă Nașterea moartea și nunțile. 5. Nu poți fi nimic altei părți ce Există. Nu cere- întregire în androgin Nici în zeu Ai fost cel născut Ca să fii ce devine Rupe tăcerea prin cântec, Doliul nins pe curcubeu! Poezia e altceva Altcineva. 6. Rugina e un genial pirogravor Precum și acizii și în ape moluștele. Musca zboară, tu nu. Memoria
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
ani. Însă, ceea ce nu au pus în calcul ET-Y, care s-a unit în secret în “Chivotul genetic” cu cele trei așa zise mume de popoare angelice F-47 XXX, este faptul că Z - Alias Zemora-Zamolxis, care este căpetenia și zeul androgin al Alianței atlantico-lemuriano-carpato-danubiono-pontică, are 3 “pachete” de suflete și din fericire doar două “pachete” au fost executate și recoltate...al treilea “pachet” de suflet fiind indestructibil și nemuritor. Ei bine, ceva din sămânța noastră de bioluminiscență solară, a Atlanților din
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
cum viața e plină de surprize, ei nu vor forma un cuplu, așa cum ne-am aștepta sau am dori, ci vor trăi, furați de iureșul vieții, departe unul de celălalt, dar cu un dor imens de întregire, de refacere a androginului. Autoarea, ne poartă ca un bun ghid al locului ce cunoaște fiecare traseu, fiecare cătun, fiecare... umbră prin locuri și spații feerice, prezentându-ne o galerie de oameni frumoși la chip și suflet, de ieri și de azi, evidențiind de
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
te uiți când ești gătit“! / am ascultat smerit / iatămă-s în curu’gol, / pe un nor... (p. 9). Mai la vale de-aceste texte ale „deschiderii“ dialogurilor lirice zaharian-țârliene, interesantul erou al poemelor, ivit ianusbifrontic, prin „sudură în oglindă“ a jumătăților Androginului, „jumătatea-înger“ și „jumătatea-înger[iț]ă“, își arată irepresibila-i sete de ludic, participă la o serie infinit-cotidian-cosmică de evenimente. Ea-El / Eroul Liric „se împiedică de vise“, se joacă de-a metafora, dar inventează și «un joc în doi», cu interdicția
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]