2,199 matches
-
Constantin Țoiu Avea o masă de scris strîmba și neîncăpătoare. Cînd se așeza,... se viră cu greu spre ea, ca să scrie, parcă se căznea să intre într-un submarin. * Traficul de anecdote, de întîmplări furate, bursa de zvonuri și de bancuri. * O curte cu grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu un lacăt gros și cu trei găini albe la distanțe destul de mari una de alta, ciugulind și cu o
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
mai succinta, vorbită de americani. Spiritul latin, atît de dinamic, renunță des la predicatul implicit, aceasta mărind viteza rostirii, dinamismul înțelegerii ei, eliminîndu-se, paradoxal, chiar predicatul ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care dintre ei va fi cel mai scurt în vorbire. Unul spune eo rus, mă duc la țară, sacrificînd verbul, subînțeles. Al doilea, culmea, folosește numai verbul la imperativ: i, adică du-te, - (de unde străvechiul
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
ignorează astfel suveran avertismentul eminescian citat de ei înșiși, în manualul care sufla strident în surlele și trîmbițele naționalismului de bîlci: Ceea ce se iubește și se respectă adînc se pronunță arareori." Răsfoind manualele de literatură, mi-am amintit automat o anecdotă academică, trecută de semioticieni în contul lui Alexandre Dumas. Fiind solicitat cu insistență de un autor veleitar să-i sugereze un titlu pentru manuscrisul sau, romancierul a consimțit să rezolve problema, deși nu citise nici un rînd din carte. " Tinere - s-
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
șoseaua Kiseleff. Acolo avusese loc scenă faimoasa cînd Petru Dumitriu, în plină ascensiune și simțind apropiată cădere a lui Beniuc (care nu-l înghițea), îi ordonase, impunător cum era -:"Suie-te pe masa să-ți trag două palme!". Pare o anecdotă. E însă un fapt real, dovedind personalitatea prozatorului. Știu pe de rost un vers de-al lui Beniuc, din tinerețele lui, printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
ănvelească an staniol teoretic impersonal sau an citate de autoritate. Dl Paleologu nu ezită să povestească despre sine, dar ceea ce an gură altuia ar suna jenant, fanfaron sau de o originalitate ostentativa - lui ai sade bine, căci toate acele confesii, anecdote, judecați năstrușnice ilustrează idei de interes comun. Iar când are și o companie pe măsură, care al stimulează prin ăntrebări și comentarii inteligente, personalitatea lui ași dezvăluie ăntreaga putere de seducție. (Cu tot riscul de a părea deplasat, Cronicarul ași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
an acest joc a stăpânit Mateiu I. Caragiale toate piesele? Dacă nu, știm atunci și din care motiv n-ar fi fost terminată narațiunea, ăn care n-am mai recunoaște o succesiune, o coerentă internă. De remarcat, cu titlul de anecdota, ca la apariția volumului, critică vremii nu a dat o atenție deosebită ultimei opere românești a lui Mateiu. an prefață la volumul de Opere Perpessicius se mulțumește să nominalizeze Sub pecetea tainei. Șerban Cioculescu credea chiar că "fragmentele rămase din
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
de a descoperi lumea cealaltă, pe care și-o va reprezenta toată viața an culorile senine și intense ale acelei umbrele de soare. Alteritatea, astfel percepută, e mai fericită și mai vie decât sinele, ea atrage irezistibil, farmecă și seduce. Anecdota această istorisita de autor mi se pare simptomatica pentru felul an care e alcătuit un subtext comun al tuturor eseurilor incluse an volum. Camartin provine dintr-o cultură mică și marginala, cea romanșa, asadar dintr-un spațiu care, conform propriilor
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
raționamentului lui Kuhn din această carte, nu poți naviga an sens invers prin timp și gandire. De aceea, istoria conceperii Structurii revoluțiilor științifice mi se pare mai curand anecdotica. Importantă este, ansa, teza centrală a acestui volum, cumva inspirată de anecdota cu pricina: că istoria științei nu e un continuum uniform, ci o serie de paradigme distincte, fiecare cu problemele ei, cu metode și concepte, cu eroi și răzvrătiți, si ca răzvrătiții șanț de regulă cei ce anunță ceasul unei noi
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
satisfacția perversa de a-si fi făcut sieși o farsă matrimoniala. Și tot el se distrează grozav constatând că există un om, Bébé Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate, de diferite sume de bani. Literatura bună fabricată din anecdote Farsă supremă - si celebra - pe care o face Totò Istrati constă în aducerea unui mare crai, în pielea goală, în fața unei asistențe simandicoase. Cum? Prin atragerea lui într-o capcană de către nimeni altceva decât Gina, complicea soțului ei. Ea îi
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
un povestitor la altul. Dacă facem un efort de memorie culturală, ne "aducem aminte" că și alte episoade din român au circulat inițial că folclor citadin. Petru Dumitriu a colecționat acest folclor și l-a prelucrat. Dintr-o suită de anecdote a fabricat literatura bună. Este un proces alchimic pe care il stăpânesc numai mării scriitori (Nichita Stănescu, de exemplu, care a făcut poezie rafinată din argoul ploiestenesc). Petru Dumitriu a știut să vadă în farsele intrate în legendă ceva specific
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
nostalgii imprecise. Să notăm numai, ca un argument suplimentar, deferența cu care întâmpină Z. Ornea în prefață informațiile furnizate de autor. Destule, scrie acesta, îi erau necunoscute (or, a-l surprinde pe Ornea pe terenul factologiei literare e o performanță). Anecdota, bătrâna anécdotă a junimiștilor, nu mai primează. Ea secondează sau, mai bine zis, escortează un fir director a cărui natură e mai puțin accidentală. Greu de descris, nu și de aproximat, această natură pune „în vedetă” instituțiile vieții literare. Cafeneaua
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
îi tot înalță pereții prin adăugiri” (p. 100) ș.a.m.d. Semnificativ: nici măcar în cazul acesta (care ar fi putut fi amplificat în fel și chip) Vlaicu Bârna nu se prevalează de zvonuri. Reproduce, cum am spus, un document oficial. Anecdota n-are trecere.
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
continuarea unei activități publicistice mult mai vechi și mai independente, puse parțial în slujba marilor sinteze pe care le pregătea, activitate practic repudiată de autor și prea puțin cunoscută după transformările catastrofale din anii postbelici (între cele cunoscute circula ca anecdotă celebra Tot mai înveți, maică?). A cunoaște și a judeca ansamblul acestei publicistici alerte, sclipitoare și pline de substanță chiar în unele dintre noile sale ipostaze, părea un vis de nerealizat, cu atât mai mult cu cât o bibliografie practic
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
Universitatea Salford/Anglia, și-a ales ca temă Re-citirea jazzului: ștergerea frontierei dintre ficțiune și non-ficțiune. Cercetătorul britanic consideră că discursul jazzistic e influențat de cuvânt la toate nivelurile, de la dezbaterile referitoare la definițiile și originea termenului jazz, până la proliferarea anecdotelor, sau de la strategiile retorice care îi transformă pe jazzmeni în deschizători de drumuri, până la jazz-poetry și slang. Cu referiri la propriul său volum Jazz Icons: Heroes, Myths and the Jazz Tradition (Cambridge University Press, 2010), Whyton explorează căile prin care
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
decor realist, care, chipurile, cum spune exegeza academică a lui Ch. Heaton din The Life of Albrecht Dürer of Nürnberg (London, 1881, p. 204), ne „vorbește de agricultura practicată de călugări (sic!)”. În opina noastră, uriașul dovleac trimite la o anecdotă a lui Seneca, celebră în mediile erudite ale vremii lui Dürer și care circula în ediția Beatus Renanus (Basilea, 1515) „la pachet” cu satira anticatolică a lui Erasmus, Elogiul nebuniei (1509). Este vorba despre pamfletul lui Seneca intitulat Ludus de
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
străveziu: Radu Anton Roman lasă impresia că știe într-adevăr, cu fiecare virgulă și papilă, despre ce vorbește. În încurcata rețea de rețete tradiționale, de pofte legitimate savant pentru vinuri și țuici, de mizanscene minuțios proiectate pentru diferite ospețe, de anecdote, citate și interpretări - literare, istorice, geografice, mitologice, etnografice și antropologice, de amintiri de călătorie, fotografii etc., R.A. Roman se mișcă în voie, ba chiar cu tropăitul unei bune dispoziții molipsitoare. Cartea își trece pe lista calităților sale evidente un umor
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
mai recentul conflict al soților Ierunca cu Paul Goma, pe care l-au îmbrățișat din capul locului și căruia i-au făcut o largă și îndelungată mediatizare, ni se pare că aceasta e o împrejurare atît de intempestivă și o anecdotă atît de opacă, încît ține de ordinul neverosimilului. O sfîșiere fratricidă, care îți lasă un gust amar. Nu încercăm a respinge - nici n-am avea căderea! - motivele de decepție ale lui Paul Goma față de cei ce l-au susținut cu
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
asemenea univers ludic (O crimă). Secvențe din copilărie (istorioare pescărești avându-i ca protagoniști pe autor și pe fratele său, Florin; uciderea involuntară a unui pui de găină din găoace; turnura inițiatică a unui joc de-a v-ați ascunselea), anecdote din culisele vieții scriitoricești (ca, de pildă, episodul antologic cu pisica de mare prinsă de Mircea Dinescu într-o vară, la Neptun), paradoxuri din realitatea comunistă, impresiile de călătorie ale lui Hans, prietenul venit din Germania, mostre de mentalitate ante-
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
îndemnul adresat unui Marcus Aurelius, unui Cusanus, sau unui Leibniz de a se încolona în șirul înaintașilor filosofiei austriece. Cu atât mai mult cu cât justificările unor atari categorisiri se remarcă mai ales prin fragilitate: o călătorie, o impresie, o anecdotă. Peter Kampits scrie totuși prea inteligent pentru a lua foarte în serios asemenea improvizații: în loc să insiste cu o demonstrație scrâșnită, el aruncă numai o sămânță de meditație și se retrage discret. Chiar dacă această istorie a filosofiei austriece marchează mai mult
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
sinceră. Nemulțumiți de slabele performanțe ale aparatelor de aer condiționat, deputații lipsesc din sală și comisii, făcând imposibil cvorumul, dar într-o admirabilă armonie a Puterii cu Opoziția. Ei sunt, cu toții, salariați ai statului și ca atare au cunoștință de anecdota cu țapul comunal care refuza să-și îndeplinească sarcinile. Nemulțumiți de indiscrețiile presei, care-și bagă peste tot nasul, ba mai are și prostul obicei să fotografieze, inși din a căror munculiță se poate, în sfârșit alege ceva, își construiesc
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
sever, care nu glumește. Umorul lui Brâncuși - căci există mult umor la Brâncuși - este un umor foarte fin, foarte complicat. Nu sunt lucruri cusute cu sfori groase. Exista deci acest handicap. Alt handicap era faptul că marelui public îi plac anecdotele, poveștile mărunte în legătură cu geniile; un geniu care își taie o ureche provocând un întreg scandal e un lucru minunat; un altul, care se aruncă pe fereastră - e un fapt extraordinar; unul care face tot soiul de scandaluri, calculate sau nu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
trec prin acest spectacol și, dacă consideră că, în acest fel, literatura își trădează menirea, se banalizează, se împuținează ori se îndobitocește, că ea n-are a se justifica sau explica, sau că frecventarea camerei o coboară în simplificare și anecdotă, atunci s-ar cuveni ca scriitorii cu pricina să stea acasă. Și totuși, ce dispreț față de public! Ceea ce televiziunea ia de la lectură dă înapoi, chiar dacă nu totdeauna în măsura necesară, cărților ai căror autori acceptă să apară pe ecran. Dezertarea
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar. D-
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza al cărei titlu amintește cam fără rost de o povestire a lui Salinger au niște virtuți cumva extraliterare și, dacă nu putem să nu fim de acord cu Mircea Cărtărescu care le consideră un excelent material didactic
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
lumea contemporană, dar și o modalitate de a interoga această lume și de a-i pune sub semnul întrebării câteva dintre supozițiile și certitudinile la care ea se raliază. Orientarea speculativă este caracteristică unei asemenea abordări a romanului, care, prin anecdotă, prin personaje sau prin punerea în scenă, încearcă să răspundă unor chestiuni de ordin mai general, cum ar fi sensul vieții, modul cum trăim și cum ne raportăm la realitate ori felul cum ne ocrotim spiritualitatea și existența interioară. Romanul
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]