1,454 matches
-
e acum, lumea pare simplu de citit: de o parte, potentații zilei, suferința în stare brută înghesuită pe holuri în așteptarea unei rețete vindecătoare, Ceilalți (colegi, cunoștințe) închiși fiecare în bulele universurilor lor disperate și mediocre, de cealaltă parte, mătuși angelice, o soră ca un alter ego în variantă îmbunățită, un nuc în miez de vară, reper sigur al normalității domestice, garant al candorii. Și poate tocmai exercițiul inocenței, al candorii eliberatoare stă la baza unor texte precum "Compoziție în opt
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
în actul de interpretare devenit act de justiție. Înainte de a fi condamnați, vom asista la judecata cuvintelor, iar tânărul polițist este silit să constate subiectivitatea poziției sale, legea morală situându-se în afara legii statului, singura operativă pentru căpitanului cu nume angelic care cântărește filozofic sufletele subalternilor săi. Este vorba de constrângerile radicale ale unei Fiat justitia, et pereat mundus? Nicidecum, este vorba de relația cuvintelor cu puterea. În fața tânărului polițist se află un magister ludi, un dialectician, trimiterea numaidecât la comunism
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
noi să ne fi apucat să facem, dezvăluiri. Vedeți, nici eu nu mă declar complet dumirită. Și eu mă așteptam la un conflict, la cum mă știu, în condiții similiare. Am avut însă șocul de a descoperi o Iulia Albu angelică, cea pe care o știam de ani buni, fata de care eram fericită că s-a îndrăgostit un om excepțional. S-or fi schimbat lucrurile între cei doi, nu e defel treaba mea, dar apariția ei de vineri m-a
Teo Trandafir dezvăluie: ”Am avut șocul să descopăr o Iulia Albu...” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71725_a_73050]
-
Simone de Beauvoir... Ceaiul și-l bea singură, Jean Paul e răcit, chestia cu godinul n-a ținut... Uite-l și pe André Gide. Culmea, cu un june alături, cu... cu... nu-mi vine să cred ochilor,... cu Rimbaud! frumosul, angelicul poet al Iluminărilor, gata să plece în Abisinia . Criticul meu de serviciu, contemporan bineînțeles, face Bătrâne le-ncurci, vezi că amesteci epocile, fii atent, ne facem de râs! Ce mai contează, zic, sorbind citronada, din moment ce sunt nemuritori cu toții, ce valoare
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
d’antan?”. Să nu încheiem, Șerban Foarță, „pe pământ”. Mai sunt: aerul, focul, apa care îl răsfață pe Rac... L. N.: Pot să adaug un poem care vă aparține, în final? Ș. F.: Bineînțeles. Care anume? L. N.: „O, știri angelice,-n albastru,/o lume-nconjurând în limb;/o, lumen conjurând, în Limb,/ oștiri angelice-n albastru...” Ș. F.: E o strofă din... stofă prerafaelită. L. N.: Vă mulțumesc... E ziua de 10/10/2010, iar eu mă rog să fie o
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
apa care îl răsfață pe Rac... L. N.: Pot să adaug un poem care vă aparține, în final? Ș. F.: Bineînțeles. Care anume? L. N.: „O, știri angelice,-n albastru,/o lume-nconjurând în limb;/o, lumen conjurând, în Limb,/ oștiri angelice-n albastru...” Ș. F.: E o strofă din... stofă prerafaelită. L. N.: Vă mulțumesc... E ziua de 10/10/2010, iar eu mă rog să fie o colecție norocoasă de „zeci” pentru mine/pentru dv....
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
picioare, această parte a romanului se ține datorită frumoasei metafore a îngerilor, pe care Radu Aldulescu o folosește drept liant acolo unde narațiunea nu are o coerență proprie. Pentru Ana Maria, aproape orice o înconjoară capătă, ca din senin aură. Angelici sunt și părinții, și prietenii, și inocența, ba chiar și boala, căreia îi conferă în câteva rânduri chip uman. Principala problemă a romanului vine însă din continua presiune pe care realul o exercită asupra ficțiunii. Ca prozator condiționat de o
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
de a înmuia și inimile cele mai bătrâne. Roca din care pare confecționată signora Gemma (Ilaria Occhini) nu este însă atât de solidă pe cât pare, iar Angela îi câștigă pas cu pas încrederea și afecțiunea printr-o constantă solicitudine. Bunătatea angelică dizolvă în final și ultimele reziduuri de neîncredere, iar bătrâna devine un suporter al fetei care se confruntă cu mefiența, mercantilismul și duplicitatea vecinilor, erzaț mentalitar al opiniei publice. Confruntările mărunte o lasă neschimbată pe Angela, nimic nu reușește să
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
iar bătrâna devine un suporter al fetei care se confruntă cu mefiența, mercantilismul și duplicitatea vecinilor, erzaț mentalitar al opiniei publice. Confruntările mărunte o lasă neschimbată pe Angela, nimic nu reușește să-i schimbe atitudinea de radiantă bunătate și răbdare angelică, nu există nicio clipă de lumească enervare când este în mod evident nedreptățită. Intr-un fel, filmul decurge previzibil din acest punct de vedere, între cele două femei se creează o solidaritate care culminează cu decizia mai puțin verosimilă a
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
1 este remarcabilă. Ea nu este însă scrisă spre a fi remarcabilă. De aici desăvârșirea ei, care transpare ca privire limpede, clară, dată nouă rotund, cu măsură și virtuozitate, spre a pricepe. Nu greșesc dacă spun că miza cărții este angelică, prin modul în care ea se înfiripă, ia chip și se împlinește. Când spun angelic, nu mă refer la atributul atașat de noi prin derivare și din exterior ființelor „angelice", ci mă gândesc la asemănarea după esență și deci la
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
ei, care transpare ca privire limpede, clară, dată nouă rotund, cu măsură și virtuozitate, spre a pricepe. Nu greșesc dacă spun că miza cărții este angelică, prin modul în care ea se înfiripă, ia chip și se împlinește. Când spun angelic, nu mă refer la atributul atașat de noi prin derivare și din exterior ființelor „angelice", ci mă gândesc la asemănarea după esență și deci la menirea și modul de a fi al îngerilor: există o desăvârșire care vine din intermediere
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
a pricepe. Nu greșesc dacă spun că miza cărții este angelică, prin modul în care ea se înfiripă, ia chip și se împlinește. Când spun angelic, nu mă refer la atributul atașat de noi prin derivare și din exterior ființelor „angelice", ci mă gândesc la asemănarea după esență și deci la menirea și modul de a fi al îngerilor: există o desăvârșire care vine din intermediere ca gest al transparenței (și umilinței) supreme de a lăsa să treacă înspre ceilalți ceea ce
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
te place/ I’ve forgotten, I don’ț know/ Show me the place/ For my head is bending now/ Show me the place where your slave wants to go.” Glasul resemnat al lui Leonard Cohen e însoțit acum de acela, angelic, suav, anunțând iminentă capitulare, al lui Jennifer Warnes. Partenera lui Cohen, care s-a supus unui adevărat proces de auto-limitare a calităților vocale, doar pentru a se potrivi discursului depresiv al Magistrului, preia greutatea deznădejdii din partea a doua a melodiei
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
caută timpul?”. Poetica lui George Drăghescu are simplitatea și transparența unui izvor ce țîșnește în miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepțional, frecvent de inspirație silvatică, spiritul care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează: „Lucrurile abstracte sunt
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
cărui poezie sanatorială, bizuită pe-o simulare, e continuată aici printr- una inspirată de-o spitalizare reală a contemporanului nostru, internat într-un așezămînt medical la München, în vederea unei intervenții chirurgicale. Spitalul e ca un spațiu celest, cu mizericordios personal angelic: „Întreg spitalul acesta/ ca o insulă pe Isar/ la ora șapte punct dimineață/ șapte îngeri albaștri și îngerițe/ în halate albe/ vin la patul meu de la recuperări/ vorbind între ei și foșnind hîrtii/ vorbesc în germană și-n medicală/ mă
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
pe pămînt? Nu. Atunci cînd a început surghiunul nostru pe pămînt ca îngeri căzuți în trufie. Căci nu omul este în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea mai radical antimodernă din literatura română, își visează asfințitul, care e al nostru al
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
de ani, în care marile probleme ale existenței s-au intersectat permanent cu marile aspirații ale limbajului și cu imprevizibilele trasee ale imaginarului, Constantin Baciu a apărut și s-a retras din lume cu discreția și cu delicatețea unei făpturi angelice. Mult prea încărcat de tensiuni interioare și de abisuri camuflate pentru a fi doar un grafician, dar și mult prea pătruns de importanța majoră a picturii și prea exigent cu sine pentru a se socoti, explicit, un pictor, el s-
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
propriu-zis și, în același timp, înglobează reflecțiile într-o structură epică. Una dintre ele este rezervată tot scriitorului, care își comentează singur textele, dar mai ales scrie despre Anya, tânăra filipineză cu „un fund atât de aproape de perfecțiune, încât era angelic”. Pentru a o avea aproape, o angajase ca secretară-dactilografă remunerată cu o sumă de trei ori mai mare decât tariful curent. Intră apoi în joc și Anya care, pe banda de jos, își expune observațiile critice despre texte. îl evaluează
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
presară-n carnea crudă sarea / Din solnițe cu-o gravă bucurie, / Mult răbdători la tot ce se întîmplă, / Și cu ciocanu-și bat suave cuie / De puritate în rotunda tîmplă" (Asceți). Bardul se consubstanțiază cu lumea obiectuală, implorată printr-o afectare angelică să-l accepte: "O, azi sunt bucuros ca un cristal! / Fără cusur mi-s hainele de înger. / Mi-e fiecare nastur triumfal / Încoronat de proaspete răsfrîngeri. // Luați-mă, oglinzi, în cuarțul vostru / Încă puțin, căci vreau să plec de-acuma
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
cer, precum, Isus!" (Rugăciune laică). Totul nu e decît o chemare eroticească ce-și caută martori convenabili sub raportul caligrafiei: "Îngerii se enervează, dau cu nimbul de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la o simbologie sexuală, ultima pofticios adulmecată prin intermediul celei dintîi: "Îngerii
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
sugi, și încă una, cu-asupra de măsură, / În pizda-ți mlăștinoasă să-și verse-n valuri spuma.; / Și poate cu trei pule în tine-o să-nțelegi / ŤCă vis al morți-eterne e viața lumi-ntregiť" (Sonet 37). Sătul de înscenarea angelică, artificială ca un joc de salon, poetul are aerul a se răzbuna pe constrîngerea la care l-a silit, încercînd încă o eliberare de sine, la fel de "făcătură" (din punctul de vedere al coeziunii psihologice), prin masiva exagerare, ca și precedenta
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
a crudelor fantasme eroticești mîzgălite cu ciudă pe pereți. E o aliniere deliberată, o tactică a coordonării cu noutatea literară sau încă o față a revoltei împotriva sinelui, ajunsă la explozia "urîtului frumos" din impulsul de a șterge urmele servituții angelice? Probabil avem a face cu o coincidență. În orice caz nu putem ocoli menționarea a două scăderi pe care le înregistrează în timp poezia lui Emil Brumaru. Mai întîi un progresiv manierism. Propunîndu-și două tipare antitetice, unul ideal, altul scatologic
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
O copilă de numai șase ani și cu o voce specifică vârstei a stârnit stupoare în rândul celor patru jurați de la "Americanii au talent" în momentul în care a început să cânte. Îmbrăcată ca o prințesă și afișând un chip angelic, micuța concurentă, pe nume Aaralyn, a pășit în fața spectatorilor și a juriului concursului "Americanii au talent", susținând că a venit să cânte, scrie cancan.ro. Doar că, după primele trei secunde, doi jurați au votat "X", înspăimântați de sunetele din
O fetiță cu chip angelic a înfricoșat juriul unui concurs de talente by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63960_a_65285]
-
din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și anticamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
trebuie să iubești din adâncul ființei tale, cu tot sufletul tău, cu primele tale forțe fragede de copil, să iubești ”. Iată una dintre sursele posibile ale candorii, decriptate de omul superior care este Ivan Karamazov și îngânate de fratele lui angelic, grăbit să-i confirme schilleriana năzuință: „Tu vrei să iubești din profunzime, din interior, ai spus-o minunat și mă bucur că ai atâta dragoste de viață”. Ca și prințul Mîșkin, Ivan, care altminteri ascunde, reprimându-l adesea, eul candid
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]