715 matches
-
de intelectuali în cea mai mare parte venind din interiorul religiei și pentru care dogma începe să devină insuportabilă, o haină prea strâmtă și prea des cusută pentru a mai putea fi îmbrăcată. Provenind din mediul pastorilor protestanți, a episcopilor anglicani, a profesorilor luterani și, nu arareori, a laicilor, acest grup se afirmă și trăiește sub spectrul noii viziuni despre lume și natură, caută să promoveze rostul și puterea Luminilor și, odată cu ea, a rațiunii. Tentația e una singură: eliberarea, respectiv
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
obține statutul de "porto-franco"142. Între anii 1860-1865 au fost construite la Sulina două biserici grecești, iar în 1866 a fost construită o biserică românească. Mai existau în oraș: o sinagogă, două geamii, două lăcașuri de cult germane și unul anglican 143. În perioada 1856-1877 atât Tulcea cât și Sulina au reprezentat două orașe cosmopolite prin intermediul cărora s-a propagat în Dobrogea procesul de modernizare inițiat de interesele Marilor Puteri la gurile Dunării. În această perioadă traficul de mărfuri și de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în limba română și greacă; limba franceză predându-se abia acum dupe examene"944. În perioada 1860-1865 la Sulina au fost construite două biserici ortodoxe de către locuitorii greci. În oraș existau, de asemenea: trei biserici rusești, o sinagogă, o biserică anglicană și două biserici ale comunității germane 945. La Sulina existau și două geamii. Geamia cea mare, Hamidia, a fost construită în anul 1857 de către comunitatea musulmană din localitate 946. La sfârșitul secolului al XIX-lea orașul Sulina avea 1 186
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mână păcătoasei. În noapte în care am sosit, Marjorie m-a prin pe hol și mi-a șoptit precipitat, asigurându-mă că „Iisus e foarte mulțumit că Sheba se află aici“. Eu și Marjorie am fost crescute în cultul bisericii anglicane, dar nici unul dintre părinții noștri nu era în mod special pios, așa că e un mister de unde și-a luat Marjorie gena religioasă. În adolescență, i-a cunoscut pe cei de la Ziua a Șaptea prin intermediul lui Ray, un tip cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari, reprezentanți ai tuturor castelor, negustori indieni, musulmani, catolici, membri ai Arya Samaj și enoriași ai bisericii anglicane, toți vor muri cu aceleași simptome, oboseală cronică, transpirație, febră și întunecarea vederii. La nivel mondial, amploarea acestor decese este chiar mai mare decât viețile secerate din Europa. Aici boala plutește ca o miasmă peste nodul de străzi de lângă Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui, l-a tras la loc și, cu toate că aproape scoteau fum de atâta agitație și vânzoleală, până la urmă, cele două părți au ajuns la o înțelegere. După o săptămână, își anunțau logodna și la trei luni se căsătoreau în biserica anglicană de la Peshawar. Noaptea nunții a fost la fel de rău prevestitoare ca și primul sărut. După câteva julituri din căzăturile de pe zidul citadelei, Gus a încercat să forțeze pătrunderea și a fost în mod definitiv și complet răsturnat de Charlotte cea furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fiind o țară majoritar protestantă, nu avem priveghiuri, nici parastase de 3, 6, 9 și 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și arareori sînt pentru cei vii. În nici un caz coșciugul nu e deschis. Moartea e ținută igienic și discret ascunsă de lume, ca să nu o tulbure prea mult. și jurnalista britanică încheie mica sa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-o stare mult mai puțin înfloritoare, fiului său Gerald, care a fost bunicul lui George. Tatăl lui George, Alan McCaffrey, nu s-a arătat deloc interesat de negoț, așa încât Gerald, părintele lui, a vândut întreaga întreprindere familiei Newbold, niște anglicani care se ocupau de biserica St. Paul, din Victoria Park. (Fabrica de mănuși funcționează încă și azi sub conducerea lor.) În preajma bătrâneții, Gerald McCaffrey și-a părăsit soția și a plecat cu o concubină daneză la Copenhaga, unde se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și își aprinse o țigară. Atinse mâneca preotului (Gabriel simțea nevoia să atingă). Desigur, fiind dintr-o familie de quakeri, nu aparținea, oficial, turmei lui de enoriași, dar preotul avea idei foarte liberale. Părintele Bernard Jacoby era preotul parohiei. Era anglican, dar atât de „elevat“ încât nimănui nu-i venea să-i spună „parohul“ sau să i se adreseze astfel. Cei care-l aprobau îi spuneau „părinte“. Dar mulți îl priveau cu suspiciune, inclusiv episcopul său, care fusese auzit afirmând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să facă aluzii la sângele ei țigănesc. Nimeni nu dădea crezare acestor romantice aluzii, dar de fapt era un adevăr; Diane era verișoară sau poate că soră vitregă cu Ruby Doyle. (Fusese botezată la biserica St. Olaf, maică-sa fiind anglicană, și primise numele „Diamond“, însă la un moment dat își dăduse seama că avea și așa destule necazuri, fără să mai poarte un nume atât de bizar. Familiarul „Di“, cum era strigată acasă, deveni cu ușurință elegantul Diane.) Mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iertat cu ușurință lui Emma indiferența față de cai; în tinerețea lui, tatăl visase să ajungă un cărturar, și acum visa să facă un cărturar din Emma. A murit înainte de reînceperea tulburărilor în Irlanda. Emma fusese crescut într-o vagă religie anglicană. Ambii lui părinți erau vag anglicani și mergeau ocazional la biserică. Mama îl învățase să-și spună rugăciunile, apoi îl lăsase singur cu Dumnezeu. Emma și Dumnezeu s-au cam răcit unul de celălalt, dar băiatul a rămas cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
față de cai; în tinerețea lui, tatăl visase să ajungă un cărturar, și acum visa să facă un cărturar din Emma. A murit înainte de reînceperea tulburărilor în Irlanda. Emma fusese crescut într-o vagă religie anglicană. Ambii lui părinți erau vag anglicani și mergeau ocazional la biserică. Mama îl învățase să-și spună rugăciunile, apoi îl lăsase singur cu Dumnezeu. Emma și Dumnezeu s-au cam răcit unul de celălalt, dar băiatul a rămas cu un atașament față de biserică. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adăuga nimic. Tatăl lui privise anglicanismul ca pe o religie a iluminismului, în orice caz un protest al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească. Avea un glas plăcut de soprană și reușea să-l imite amuzant pe Richard Tauber.) Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite de valoare, dar asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile-i tradiții anglicane pe care, departe de a le neglija, le înălțase cât îi stătuse în putință. (Spre deosebire de domnul Elsworthy, preotul de la St. Olaf, care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu toate acestea avusese de suferit numeroase afronturi din partea episcopului. Nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea bunăvoință de a-mi aloca o minusculă pensie, dar nu am nevoie de ea pentru că sătenii din vecinătate m-au adoptat (cu toții cred despre mine că sunt nebun), și în fiecare zi îmi aduc daruri de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
renașterea spirituală a creștinătății prin rugăciunea și înțelepciunea călugărilor tăi! Fratele care mi-a înapoiat celebretul și pașaportul cu ștampila mănăstirii, îmi spune că aceasta a fost închisă în timpul revoluției din 1789 până în 1859, când proprietarul de atunci, un pastor anglican, a retrocedat-o diecezei de Arles. De la aceasta, zece ani mai târziu, ordinul cistercian a cumpărat-o, reluându-se astfel o tradiție care venea de la sfârșitul antichității. Aici au fost mulți abați sfinți, între care și Odon de la Cluny
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care le-am uitat. Acum, toate cazurile religioase grave trebuie tratate de sărmanul Noakes. Din fericire, nu prea avem multe. — Pare nefericit. — Da, își ia munca prea în serios. Este romano-catolic și singurii pe care îi vindecă sînt quakerii și anglicanii. Ții de o religie anume, Lanark? Nu. — Vezi, cura are ceva șanse cînd doctorul și pacientul au ceva în comun. Cum te-ai descrie? — Nu pot. — Bineînțeles că nu poți! rîse Ozenfant. Am pus o întrebare prostească. Lămîia nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mereu neînțelegeri. De aceea, astăzi există diferite confesiuni creștine. În jurul anului 1000, creștinii din Orient s-au separat de cei din Occident, formând familia Bisericilor ortodoxe. În secolul al XVI-lea, în Occident a apărut o nouă diviziune în credință. Anglicanii din Marea Britanie, luteranii din Germania și din Scandinavia, reformații din Germania, Franța și Elveția s-au separat de Biserica romano-catolică, și au constituit propriile lor comunități ecleziale. Spre deosebire de diferitele religii, aceste comunități ecleziale se numesc simplu «confesiuni». Toți creștinii sunt
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
goi pușcă și ni te vei alătura, sînt sigură că prietenul meu se va da În vînt după chestia asta, eu am să-l masturbez În timp ce tu mi-o tragi pe dinainte. Am pus trei bancnote de cinci lire În fața anglicanului rămas cu gura căscată: — Doamna o să mă facă să susur gratis, dar o să mi se scoale mai repede dacă Îmi promiți că o vei satisface după mine, și poftim, plătește-o cu bancnotele astea pe care mă face să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pricepeți, după aproape două secole, ca să nu mai spun de Bulgaria - e o dată ce trebuie avută În vedere -, care o adoptă abia În 1917. Să vedem acum Anglia... Ea trece la reforma gregoriană În 1752! Natural, din ură față de adepții papei, anglicanii aceia rezistă și ei două secole. Și atunci Înțelegeți ce s-a Întâmplat. Franța abolește zece zile la sfârșitul lui ’83 și până la 23 iunie 1584 toți s-au obișnuit. Dar când În Franța e 23 iunie 1584, În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jake. — Nu? a clipit doamna Duffield. Cu toate că nu respingem o anumită formă de ceremonie umanistă, a adăugat Jake vesel. Părinții lui Alice arătau surprinși și nedumeriți. —Umanistă? a repetat ca un ecou domnul Duffield. Dar copila nu e de religie anglicană? —De fapt, i-a explicat Alice cu blândețe, când am completat rubrica referitoare la religia Rosei de pe formularul de la spital, nu am trecut credința anglicană. —A! Cu toate că era evident dezamăgită, mama lui Alice se străduia să pară veselă și interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nedumeriți. —Umanistă? a repetat ca un ecou domnul Duffield. Dar copila nu e de religie anglicană? —De fapt, i-a explicat Alice cu blândețe, când am completat rubrica referitoare la religia Rosei de pe formularul de la spital, nu am trecut credința anglicană. —A! Cu toate că era evident dezamăgită, mama lui Alice se străduia să pară veselă și interesată. Și-atunci ce ați trecut? —Păgână, a spus Jake cu mândrie. Mama lui Alice s-a înecat. Tatăl ei a clipit nedumerit. Conversația a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fund, se zăreau o peluză englezească și un castel. O statuie, înfățișînd un ins cu redingotă, ridica mâinile spre pajiște. Un podeț venețian ducea de la peluză către o insulă, unde se ridica o biserică de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie era "Fountain Scenery". Câteva cuvinte arabe dedesubt rămaseră nedescifrate de Stănică. Erau și altele ceva mai noi și mai stângace, însă tot așa de ciudate. În locul trandafirilor, atârnau ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cinstită”, vorbind „în cuvinte simple, fără emfază sau retorică”5, profund absorbit de operele Sfinților Părinți și, de aceea, „scos din cotidianul societății”1, iubit și admirat de reputați teologi creștini de numeroase confesiuni (cum ar fi Monseniorul Vladimir Ghyka, anglicanul A.M. Allchin sau protestantul J. Moltmann), P. Stăniloae n-a resimțit niciodată emoțiile mediocre ale teologilor „de meserie”. Convertit fiind 2 la adevărata slujire în „Duh și adevăr”, dovedindu-se pretutindeni om „veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
purificarea inteligenței și recentrarea sensibilității inimii nu s-ar putea vorbi despre metanoia. A căuta temeiul înseamnă, eo ipso, a scruta sensul. De aceea, labirintul de semnificații prin care se plimbă autorul pare marcat de efortul recunoașterii alterității. Fostul pastor anglican a simțit că dialogul cu propria sa tradiție este o datorie. Înainte de a-l prezenta pe Dionisie Areopagitul cititorilor occidentali, înainte de-a traduce în limba sa maternă bijuteriile teologiei maximiene sau de a scrie, Andrew Louth a vrut să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]