1,180 matches
-
poeziile anglo-saxone păstrate. Este povestea apostolului Andrei și călătoria lui de a-l salva pe apostolul Matei. "Elene" este povestea Sfintei Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și descoperirea ei a „Crucii adevărului”. Cultul „Crucii adevărului” era popular în Anglia anglo-saxonă, această poezie fiind unul din motive. "Guthlac" erau de fapt două poezii despre Sfântul Guthlac, un sfânt englez din secolul al VII-lea, iar "Juliana" este povestea martirei virgine Juliana de Nicomedia. Parafrazări biblice „Manuscriptul Junius” cuprinde tre parafrazări din
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
În afară de parafrazările biblice există o serie de poezii religioase originale, în prinncipal lirice. „Cartea Exeter” cuprinde un număr de poezii intitulate "Iisus", împărțite în "Iisus I", "Iisus II" și "Iisus III". Considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase poezii anglo-saxone este poezia "Dream of the Rood" („Visul despre crucea lui Iisus”), din „Cartea Vercelli”. Este o viziune de vis a lui Iisus pe cruce, unde crucea este personificată, ea putând astfel să vorbească. Visătorul se hotărăște să creadă crucea, visul
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
timp de 40 de zile în deșert. O altă poezie de acest fel este „Solomon și Saturn”, păstrată în mai multe fragmente de text. Saturn este portretizat ca un magigian care discută cu înțeleptul rege Solomon. Alte tipuri de poezie anglo-saxonă sunt ghicitori, versuri scurte, maxime, și poezii mnemonice pentru memorarea listelor lungi de nume. „Cartea Exeter” are o colecție de 95 de ghicitori. Răspunsul nu este dat, unele dintre ele sunt cunoscute și sunt folosite și în ziua de astăzi
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
nume și pentru ținutul obiectelor într-o anumită ordine. Aceste poezii se numesc "Menologium", "The Fates of the Apostles" („Destinul apostolilor”), "The Rune Poem" („Poemul runelor”), "The Seasons for Fasting" („Anotimpurile postului”), și "Instructions for Christians" („Sfaturi pentru creștini”). Poezia anglo-saxonă se caracterizează prin folosirea neortodoxă a metaforelor și a sinonimelor, lucru care se datorează structurii sale și folosirea deasă a imaginilor. Folosirea marelui număr de sinonime își are originea în cerințele la care aliterația îl supunea pe poet, dar uneori
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
a sinonimelor, lucru care se datorează structurii sale și folosirea deasă a imaginilor. Folosirea marelui număr de sinonime își are originea în cerințele la care aliterația îl supunea pe poet, dar uneori erau folosite din motive pure de varietate. Poezia anglo-saxonă are un stil dramatic cu descrierea rapidă a acțiunii, în acest sens fiind diferită de poezia irlandeză celtică a aceleiași perioade, care este caracterizată de un stil mai lent, decorativ. În versul 99 al poeziei "The Wanderer" („Călătorul”), o scenă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
aceleiași perioade, care este caracterizată de un stil mai lent, decorativ. În versul 99 al poeziei "The Wanderer" („Călătorul”), o scenă a unei bătălii este descrisă ca fiind o furtună de sulițe, ceea ce este un bun exemplu pentru dependența poeților anglo-saxoni de metafore, dar totodată ne arată cum priveau ei războiul: ca ceva haotic, brutal și poate chiar ca o funcție a naturii. Aceste elemente stilistice și tematice nu trebuiesc trecute cu vederea când se analizează poezia anglo-saxonă. Digresiunea are astăzi
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
pentru dependența poeților anglo-saxoni de metafore, dar totodată ne arată cum priveau ei războiul: ca ceva haotic, brutal și poate chiar ca o funcție a naturii. Aceste elemente stilistice și tematice nu trebuiesc trecute cu vederea când se analizează poezia anglo-saxonă. Digresiunea are astăzi o imagine negativă, dar când povestitorul lui Beowulf părăsește firul principal al povestirii, o face ca să ne clarifice personajele, acțiunile lor și lumea ăn care poetul se află. Există două tipuri de digresiuni: povestirea-în-povestire și povestirea care
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
două tipuri de digresiuni: povestirea-în-povestire și povestirea care este mai întâi povestită pe scurt de către un personaj într-un ton peiorativ, pentru ca apoi să fie descrisă din nou de alt personaj, mai pe larg și cu mai mult respect. Poezia anglo-saxonă folosește mult cuvinte arhaice, ele fiind folosite doar în poezii, în viața cotidiană existând alte cuvinte pentru aceeași idee. Aceste poetisme puteau fi cuvinte individuale, combinații de cuvinte sau construcții mai lungi. În literatura nordică veche această figură de stil
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
doar în poezii, în viața cotidiană existând alte cuvinte pentru aceeași idee. Aceste poetisme puteau fi cuvinte individuale, combinații de cuvinte sau construcții mai lungi. În literatura nordică veche această figură de stil se numea heiti.. Cu câteva excepții, poezia anglo-saxonă are doar rimă internă, fiind construită pe patru silabe accentuate (vârfuri) care alternează cu un număr nedefinit de silabe neaccentuate (depresiuni), legate unele de altele de litere care seamănă unele cu altele. Toate vocalele rimează cu tot restul, dar consoanele
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
tot restul, dar consoanele rimează doar cu celelelte consoane. Acest lucru este neobișnuit pentru urechile noastre moderne, pentru poezia pe care o cunoaștem acum, ea fiind deseori caracterizată de rimă și de un număr constant de silabe neaccentuate. În poezia anglo-saxonă, deseori consoana inițială este repetată în interiorul versului. De exemplu, în versul din Beowulf «weras on wil-siț wudu bundenne» , «man on desired journey bound the ship», majoritatea cuvintelor rimează cu consoana «w». În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
În acest vers aliterația este atțt de impotantă încât poetul probabil a început cu combinația de cuvinte «wil-siț» («desired journey») ca idee principală a versului, face apoi să rimeze cuvintele care urmează cu acestea, lăsând aliterația să formeze propoziția. Poezia anglo-saxonă a fost studiată în amănunt pentru a susține teoria că era recitată conform unei scheme orale pe baza unei formule ("oral-formulaic" în engleză). Motivul este că multe expresii și fraze pot fi găsite în mai multe poezii. De exemplu, nu
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cu exactitate deoarece doar versiunea scrisă a poeziilor este păstrată, nu tradiția orală. Criticii acestei teorii spun că poeziile au fost create parțial conform unui proces modern „cuvânt-cu-cuvânt”, iar parțial conform unei combinații de teme și formule.. Cantitatea de proză anglo-saxonă este cu mult mai vastă decât cea de poezie. Majoritatea textelor sunt predici sau traduceri din latină a operelor religioase. Din ceea ce este cunoscut, proza engleză veche a apărut de abia în secolul al IX-lea și a continuat până în
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Mare, care este un manual pentru preoți referitor la cum să-și îndeplinească obligațiile; "Consolatio Philosophiae" a lui Boethius; și "Soliloquies" a lui Augustin de Hipona. Alfred a tradus de asemenea 50 de psalmi din „Cartea Psalminlor”. Alte traduceri importante anglo-saxone au fost făcute de către asociați ai regelui Alfred, care au tradus printre altele "De civitate Dei" a lui Augustin, "Dialogurile lui Grigoriu I cel Mare", și "Historia ecclesiastica gentis Anglorum" a lui Beda. Dar poate cea mai importantă lucrare tradusă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de Mercia. În manuscriptul sunt 4 biografii: Cei șapte tineri din Efes, "Sfânta Maria din Egipt", "Sfântul Eustaciu" și "Sfântul Eufrosin". Există multe traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți din Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea mai populară a fost traducerile "Evanghelia lui Nicodim" (sau „Acta Pilati”). Altele au fost "Evangelium pseudo-Matthaei", "Viziunile Apostolului Paul", "Vindicta salvatoris
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea mai populară a fost traducerile "Evanghelia lui Nicodim" (sau „Acta Pilati”). Altele au fost "Evangelium pseudo-Matthaei", "Viziunile Apostolului Paul", "Vindicta salvatoris" și "Viziunile Apostolului Toma".. O mare parte din textele anglo-saxone sunt texte juridice bisericești, care s-au păstrat în mănăstiri. Ele includ însemnări ale donațiilor nobililor, testamente, documente de emancipare, liste de cărți, liste de relicvii, probleme legate de curtea regală și legi pentru bresle. Toate aceste texte ne dau
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
păstrat în mănăstiri. Ele includ însemnări ale donațiilor nobililor, testamente, documente de emancipare, liste de cărți, liste de relicvii, probleme legate de curtea regală și legi pentru bresle. Toate aceste texte ne dau o imagine a istorie sociale a epocii anglo-saxone, dar au și valoare literară. De exemplu, unele descrieri ale problemelor de la curtea regală sunt interesante prin mosul în care este folosită retorica. „Cronica anglo-saxonă” a fost probabil începută în timpul domniei regelui Alfred continuând timp de 300 de ani ca
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
legi pentru bresle. Toate aceste texte ne dau o imagine a istorie sociale a epocii anglo-saxone, dar au și valoare literară. De exemplu, unele descrieri ale problemelor de la curtea regală sunt interesante prin mosul în care este folosită retorica. „Cronica anglo-saxonă” a fost probabil începută în timpul domniei regelui Alfred continuând timp de 300 de ani ca un almanah istoric anglo-saxon. S-a păstrat un singur exemplu de roman cavaleres clasic, el fiind povestirea despre Apollonius din Tyr, care nu trebuie confundat
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
XII-lea dintr-un text grecesc care s-a pierdut. Un călugăr care a scris pe vremea lui Ælfric și Wulfstan a fost Byrhtferth de Ramsey. A scris cărțile intitulate "Enchiridion" și "Handboc", scrise atât în latină cât și în anglo-saxonă, ele fiind studii de matematică și retorică. Ælfric a scris și el două lucrări științifice, "Hexameron" și "Interrogationes Sigewulfi", care au ca temă „Facerea lumii”. A scis și o gramatică și un glosar anglo-saxon-latin, folosit ulterior de studenți la învâțarea
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
ca temă diferite lucruri sau locuri din țară. Un exemplu interesant este "Gerefa", care descrie obligațiile principale ale unui angajat (așa-numit „reeve”) a unei moșii mai mari. Există și un volum mare de documente juridice legate de mănăstiri. Literatura anglo-saxonă nu a dispărut odată cu invazia și cucerirea normandică din 1066. Multe predici și opere au fost citite și folosite până prin secolul al XIV-lea, ele continuând să fie catalogizate și organizate. În timpul reformării din Anglia, când s-au răspândit bibliotecile
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cercetători. Printre ei au fost Laurence Nowell, Matthew Parker, Robert Bruce Cotton și Humfrey Wanley, de la care se trag numele unor manuscripte. În secolul al XVII-lea a început o tradiție de a compila dicționare literare și referințe despre literatura anglo-saxonă. Primul care a făcut acest lucru a fost William Somner, care a scris "Dictionarium Saxonico-Latino-Anglicum" (1659). Lexigograful Joseph Bosworth a început să lucreze la un dicționar care a fost terminat de către Thomas Northcote Toller în 1898 sub titlul "An Anglo-Saxon
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Anglo-Saxon Dictionary". Deoarece engleza veche a fost una din primele limbi materne care au fost folosite în scris, cercetătorii secolului al XIX-lea au căutat să găsească o cultură națională (naționalism romantic) și s-au interesat cu preponderență de literatura anglo-saxonă. Engleza veche a devenit astfel un obiect de studiu la universități. După cel de al Doilea Război Mondial manuscriptele în sine au atras atenția cercetătorilor. În anul 1957 Neil Ker, un paleograf, a publicat o carte de căpătâi în acest
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cel de al Doilea Război Mondial manuscriptele în sine au atras atenția cercetătorilor. În anul 1957 Neil Ker, un paleograf, a publicat o carte de căpătâi în acest domeniu numită "Catalogue of Manuscripts Containing Anglo-Saxon", iar până prin 1980 toate manuscriptele anglo-saxone fuseseră publicate în engleza nouă. Datorită prelegerilor sale din 1936, J.R.R. Tolkien, cunoscut ca scriitor de literatură fantastică, este creditat cu crearea unei mișcări de a privi engleza veche ca temă a teoriei literare. Aceste prelegeri au fost publicate de
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
ca scriitor de literatură fantastică, este creditat cu crearea unei mișcări de a privi engleza veche ca temă a teoriei literare. Aceste prelegeri au fost publicate de fiul scriitorului în 1983 sub titlul "Beowulf: The Monsters and the Critics". Literatura anglo-saxonă a influențat literatura modernă. Unele dintre cel mai cunoscute traduceri includ traducerea operei "Beowulf" de către William Morris și traducerea „Marinarului” de către Ezra Pound. Influențe asupra poeziei pot fi găsite la T. S. Eliot, Ezra Pound și W. H. Auden. Tematica
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Unele dintre cel mai cunoscute traduceri includ traducerea operei "Beowulf" de către William Morris și traducerea „Marinarului” de către Ezra Pound. Influențe asupra poeziei pot fi găsite la T. S. Eliot, Ezra Pound și W. H. Auden. Tematica și terminologia poeziei eroice anglo-saxone poate fi regăsită în lucrări precum Hobbitul și Stăpânul Inelelor.
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
creștinizat, s-au amestecat cu populația locală, au adoptat limba normandă și, mai apoi, au exercitat un rol important politic și militar, care a culminat cu cucerirea Angliei în 1066, după Bătălia de la Hastings în care i-au învins pe anglo-saxoni. Termenul de "normanzi", așa cum este folosit astăzi, se referă mai ales la aristocrația militară a populației normande, iar numele de "normanzi" este o adaptare a cuvântului indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]