2,924 matches
-
de studenți de la Universitatea de Muzică. Și în fine, o reîntoarcere la surse cu lăutari din Gherla și o fanfara moldoveneasca. Ei au cântat cu o însuflețire contagioasă muzică autentic țărăneasca. După o săptămână de discursuri supersofisticate, unele reflectând întreaga angoasa a lumii contemporane, contactul cu aceste valori în care candoarea arhaicului se întâlnește cu un extrem rafinament (dar altfel) a fost binevenită. În concluzie, un festival viu, înnoit în spirit, cu idei atractive. (Director fondator Ștefan Niculescu, director artistic Dan
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
în când și obosit, sentimental și aproape vigilent, amant îndurerat, vesel și cioranian, poetul comunica stări de veghe (à la S. H. de la Cruz), le metaforizează, le psihanalizează, fără preocuparea că "va obține sau nu poezie". Criză singurătății, criza societății, angoasa înaintării în "vârstă mării înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă-n gingii sanctuare/ cu zestrea din urna maternă" (IV. Schisme); Uite, rănile mele rezista, rănile nu cad!/ Rănile renasc din nou, sunt valută forțe" (IV. Povară unei taine). Tragismul/angoasa/tentația de a scrie non-stop, marcajul periculos al lui "TREBUIE Să...", serialul lipiturilor/ bravurilor confesionale nu ajută, evident, arta manierista a poetului din O. Importante sunt dozele de autoironie, niciodată abandonate. Ele combat (cu succes) amorțirile spiritului! Important e că
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
chip, frumusețea lui. De a-l profana mai întîi dezvăluind părțile tăinuite ale unei femei, apoi vîrînd în ele organul viril. Nimeni nu se îndoiește de urîțenia actului sexual. La fel ca moartea în sacrificiu, urîțenia acuplării ne aruncă în angoasă. Nimic mai deprimant, pentru un bărbat, decît urîțenia unei femei, pe fondul căreia urîțenia organelor sau a actului nu se mai detașează. Frumusețea contează în primul rînd prin aceea că urîțenia nu poate fi pîngărită, iar esența erotismului este pîngărirea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
și spațiului: Grig și Don Juan (bandajat în urma unui curios accident) sînt fațete ale aceluiași psiholog pentru care femeia este o cunoștință fascinantă și întîmplătoare în același timp. Repaosurile cotidiene ale eului narator nu fac decît să accentueze starea de angoasă pe care scriitorul o trăiește chiar atunci cînd încearcă să se familiarizeze cu mediul social și politic din care face parte. Aparent trecută sub tăcere, politica este o preocupare esențială pentru acest ins solitar a cărui prințesă deghizată în crocodil
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
lui, oricît de high-tech, e lipsită de SENS. Viața se reduce la un ritual detestabil, trăit într-o amară letargie (nici treaz, nici adormit, nici real, nici ireal)... Omul ros de vid își descoperă, singur, o metodă de tratament la angoasă: tîrcoale în jurul morții ca spectacol; participări "active" la ședințele de terapie colectivă (mereu la modă în America) ale unora și mai nefericiți decît el: oameni cu cancer - diverse tipuri, diverse faze -, sau oameni cu alte serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
o ploaie continue, chit că artificiale!), pe un scenariu care nu trage linia ferm între Bine și Rău, debutul lui Mikael Salomon nu are nici pe departe forța lui David Fincher. Este un film-catastrofă ca la carte (trecut în contul angoasei Sfîrșitului), tensionant, dar și amuzant, mai aproape însă de un Speed sau Crimson Tide decît de, să zicem, un Twister. De primul îl leagă același tandem scenarist-producători (locul autobuzului fiind luat de apa al cărei nivel urcă "în viteză"), iar
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
Mărturisesc cinstit că mi-am amintit cu nostalgie de o intens poetică versiune din trecut. Am preferat valsurile cu ambiguitatea jocului între eleganță și gravitate - parfum de vals mai degrabă decât piruetă pe parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele și nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al calofiliei? Un Chopin nevrotic, pustiit
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
Precizarea aceasta se dovedește, după părerea mea, punct de pornire al celor mai interesante teorii din volum, cele referitoare la chiar constituirea spațiului simbolic al semi-nuditătii (sau uneori chiar nudității) acceptate. Secole la rîndul marea este percepută drept sursă de angoasa sau chiar de dezgust, pentru că pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, odată cu o emancipare accentuată a atitudinii față de corpul uman să se modifice, în mod clar nu prin simplă coincidență, și percepția naturii, a oceanului, marii, țărmului în mod particular. Fiindcă
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
înșelător, drept o parodie a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de identitate ori angoase metafizice. Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
aruncă în conflicte cu defuncții și, desigur, venerații părinți ori te pun în situații de scandaloasa intimitate cu cine n-ai gândit, este semnul puterii câștigate prin timp, fie și plătită la prețul ei de obiect de lux. Bineînțeles că angoasa, izgonita în timpul zilei își ia revanșa în vis, se lăfăie, te întoarce cum vulgar se spune, pe plătit și atunci te afli părăsit de companionii ce dețin pașaportul tău, în liftul unui mare hotel internațional, unde, de altminteri știi cu
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
și implicit, drept o condiție minimă a ficțiunii. Dacă, în plus, chiar si amănuntele altfel menite să augmenteze verosimilul sînt "rupte" din cotidian, care mai e diferența dintre relatarea unui fapt divers și o bucată literară? Problemele general-umane, psihologia și angoasele sînt eterne. Prin urmare, evident, sînt și contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii. Cu condiția, aș adaugă, să nu se întrețeasă prea strîns cu "mică istorie". Un ultim exemplu: Noaptea furtunoasa, care a căzut, spectaculos
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
nimeni netulburat. v La sfîrșitul lui aprilie 1945, listele supraviețuitorilor din lagăre încă nu fuseseră comunicate, demersurile Genevièvei Fondane pe lînga Crucea Roșie și alte organisme internaționale rămăseseră fără răspuns și ea îi împărtășea prietenului filosof, trimis ambasador la Vatican, angoasa cu privire la soarta soțului și a cumnatei sale, permanentă tensiune pe care nici rugăciunea (era catolică practicanta și în cele din urmă se va călugări) nu reușea să o atenueze: "Sînt zile cînd trebuie să fac un efort să mai sper
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
mai buni prieteni. Mărturisirile le caut acum în poemele lui, uimitoare prin premoniții, poemele care-mi prilejuiesc revelații după revelații...". Una dintre aceste tragice revelații, copiate de Geneviève Fondane sună așa: Va va fi dat să mergeți cu viscere de-angoasă/ pana pe tărâmurile istovirii - iar de se poate, mai departe chiar,/Voi fi cu voi în mocirlă și amar/ Voi fi în voi Cel nevăzut de nimeni. Scenarii și justificări După eșecul de la Stoenesti al ultimei mineriade, editorialistul COTIDIANULUI, Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
prin condiția să muritoare, ănfricosat uneori până la greață de realitatea vremurilor sub care trăiește, poetul supraviețuiește prin "dublul" sau turnat an substanță nepieritoare a poeziei. Reprezentându-si destinul tragic, Nichita Stănescu și-l ănfrânge eliberându-se prin actul poetic de angoasa și durerea existenței. El se luptă cu ănsusi cuvântul și an această ămbrătisare combatanții nu se mai pot deosebi unul de altul. Este o victorie sau o ănfrângere desăvârșită, căci la Da sau la Nu cartea are paginile rupte. Cu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
selectînd pelicule "de suflet" din uriașă oferta a acestui festival al festivalurilor, aflat la a 24-a ediție. Totdeauna în avangardă pentru că prezintă nu doar peliculele remarcabile ale sezonului cinematografic, ci și importante avanpremiere, Festivalul Internațional de la Toronto a anticipat angoasele sfîrșitului de mileniu de la ediția precedentă, astfel încît anul acesta și-a permis să schițeze discret, dar ferm posibile căi de a pași în secolul XXI cu autentice speranțe de viitor. Speranțe în arta filmului și implicit în capacitățile de
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
inițială nici nu ne lasă să-l bănuim, presupune o apropiere de moarte. Căci moartea este simbolul absolut al trecerilor și al tărîmului de dincolo. Ceea ce semnalează pasiunea erotică, susține Bataille, este tocmai un presentiment al sfîrșitului, un fel de angoasa morbida, o "aureola de moarte", ca să folosesc fericită expresie a autorului. În ființă iubita întrezărim apropierea morții, cum bine știm, de altfel, din sonetele lui Shakespeare ori din poemele lui Donne. Dar mai întrezărim ceva, mult mai important: esență făpturii
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
care ar fi necesară, pentru că dacă despre secolul al XVII-lea s-a spus că a fost veacul melancoliei aristocratice, așa cum al XIX-lea a fost cel al plictiselii (Ludwig Marcuse), vremea noastră este, probabil, cea a deprimării și a angoasei. Care, la rîndul lor, presupun o revalorificare și o nuanțare a melancoliei și plictiselii. Cărțile în cauză sînt cea a Ieromonahului Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseală și terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în lupta cu demonul amiezii, sub
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
teoretice. În acest context, scriitura de față pare să respire uneori aerul pedant al unor truisme naive. Formulă mixtă se dovedeste puțin profitabilă atît pentru ficțiune cît și pentru discursul eseistic. Dincolo de acestea, sinceritatea inteligent orientată a acestei cărți conturează angoasa și nostalgia unui scriitor după niște adevăruri mult mai profunde decît îi poate oferi contemporaneitatea. Una dintre cele mai tulburătoare afirmații ale autorului înaintează ipoteza conform căreia nu mai sîntem în stare să ne trăim autentic prezentul. Vedem și descoperim
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
încărcate, prin urmare, Ordinele de zi transmise de URSS țărilor satelit, constrânse să respire în ritmul baghetei învingătorului suspicios, intolerant, decis să-și aplice și în țările învinse ingineria pretins antropocentrică până la capăt. Infuzia de psihologie întunecată se adăuga propriei angoase sociale a acestor țări, generată de loviturile date sistemului preexistent. Practica stalinistă, cu marea ei rețea de nuclee publice, în care se experimenta această psihoterapie socială, risca să devină o catastrofă a conștiințelor, dacă nu ar fi fost stopată la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
a oferit, de curând, o carte majoră nu numai pentru literatura română: Jurnalul unui cântăreț de jazz, lansată, în premieră, în noiembrie 2013, la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
a rămâne în viața asta: „... și iarăși gândul sinuciderii și al alienării au apărut în toată splendoarea lor. Înainte, când mă bărbieream și mă vedeam în oglindă, îmi spuneam: ’Să nu te sinucizi și să nu înnebunești’.” (p. 141) Moștenitorul angoaselor existențiale ale Barocului este rudă bună și cu alți „intransigenți și neadaptați” cum ar fi Ladima Danton ai lui Camil Petrescu, „oameni care văd Ideile” (adică Frumusețea, n. a.): „Ieri am scris două cuvinte: ‘tandrețe’ și ‘candoare’. Nu-i așa că sunt
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează precum un resort constant al asociațiilor: „alerg pe o frînghie între mine și mine ca între două angoase/ ca între două limbi cea pe care o scriu și cea pe care o vorbesc/ trag cînd de una cînd de alta precum de un elastic dar ele/ îmi întorc spatele căutîndu-și un bilingv mai elevat (...) e greu pentru cine
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
universal al nimicniciei. După ce enumeră cîteva din efectele sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să te naști cu har pentru scris/ e ca și cînd te-ai naște alcoolic” ( Ce departe sînt de voi). Cu toate că amintirile nu-l slăbesc pe acest tip tangent la bunurile terestre, ele au aici o factură aparte. În loc
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
în cititor brusc dezamăgită, iar pe golul ivit, explozia de dinamită a unui nou sens. Așa se petrece cu primul „creion“, dedicat lui Lovinescu, care pare la început recenzia unei ediții, apare ulterior drept o cercetare erudită a mediului și angoaselor criticului, o enumerare cantitativă a medicațiilor sale, pentru ca, brusc, sugestia aproape tacită a unui diagnostic incredibil să deschidă implicații filologice sclipitoare (descifrarea unor abrevieri ale jurnalului), dar și rescrierea unei pagini importante de biografie literară. La fel în secvențele dedicate
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]