219 matches
-
citi rândurile acestea s-ar grăbi să reflecteze: Nu mă interesează eroina, este un caz patologic”[...]” (p. 216). Uneori, conștiința de scriitor a naratorului iese la suprafață într-un mod cât se poate de spontan, ca efect al aceleiași lucidități angoasante: „De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experiențele lui intime ca să le dea în vileag și să aștepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
spre frontierele independenței sale și astfel mereu vulnerabilă la amenințările, reale sau imaginare, ale acestor frontiere".) 2. Comunitatea națională se constituie simultan ca subiect al modernității și al tradiționalității. (Adică: "paradoxala înlănțuire a "modernității" și "tradiției" pare să fie trăită angoasant și ambivalent, ciclotimie aproape. Ne-am permite să vorbim în acest caz de o angoasă de schimbare: pe de o parte, respectul tradiționalist, adesea egolatrie, față de strămoșesc pînă și creștinismul nostru nu este pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească"; pe de altă parte, revolta modernistă, adesea ireverențioasă, față de icoanele "strămoșilor" și căutîndu-și idolii de regulă afară, în modele "acreditate" de modernitate, în ambele cazuri însă, fondul emoțional rămîne cel al unei trăiri angoasante a schimbării... ea are de regulă ceva din furia adolescentului mai mult decît din seninătatea maturului"). Am dat aceste lungi citate din dorința de a nu simplifica prea mult o interpretare plină de nuanțe a îndelungii polemici între "albii" și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este descrisă de Zygmunt Bauman, care îl arată pe acesta disperat să găsească un exemplu, pentru a se descurca cu propriile nefericiri, generate de înmulțirea nelimitată a alternativelor (ca atare, a opțiunilor) și a autorităților, ceea ce îl lasă pradă dezorientării angoasante. Goana după împlinire se dovedește inutilă, deoarece se dovedește a fi doar una trecătoare și limitativă: "Exemplele și rețetele rămân atractive atâta timp cât nu sunt testate. Însă ele își respectă rar promisiunile practic, fiecare din ele îndeplinește mai puțin decât a
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Ochi pentru ochi, / Dinte pentru dinte e legea...” Posibil (reflectând la Osho), poetul va împrumuta puțin din „Vămânța lui mistică” și astfel, va „vedea cu inima prin oameni, ființe, fenomente ale naturii... interioare...” (Acolo unde nimeni nu vede) După un angoasant proces de ne/naștere, care s-a pecetluit psihic în subconștientul său, nici iubirea nu i-a produs încântare, ci dimpotrivă, dezamăgire. Așa ne explicăm acea codificare afectiv-bulversantă, din: „cum e să iubești o femeie pe dinăuntrul ei” sau: „Suntem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o "reflectare a eului"), când realistă (ipoteză ce presupune un determinism invers, dinspre mediul exterior spre configurația interiorității psihice). Literatura lui Lovinescu nu este însă nici romantică, nici realistă, ci... lovinesciană, amestec de jurnal intim și de melodramă, de reflecție angoasantă și colportaj anecdotic, totul prins în rama unei forme austere, cu profil de "icoană". O "icoană" ar vrea să rămână și Mab, în sufletul lui Andrei cel puțin. De aceea, îngrijorată fiind de reacția partenerului, ea se arată "nepăsătoare la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
A trebuit să fie așa, pentru că orice mitologie are în vizor, permanent, moartea. Dintre cele trei experiențe fundamentale ale existentului uman, nașterea, nunta, moartea, ultima a solicitat cel mai intens și dramatic facultățile spiritului. Dacă n-ar fi fost moartea angoasantă și întrebătoare, nu s-ar fi născut religia cum o cunoaștem astăzi. Iată moartea ca temă de meditație în toate compartimentele gîndirii: în teologie, filosofie, știință. Aici se cuprinde și tragedia omului. Întrucît a ales între visata stare paradisiacă și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe care natura le pune omului, Crozier și Friedberg subliniază că problemele înfruntate aduc întotdeauna un grad mai mic sau mai mare de incertitudine, de indeterminare, în ceea ce privește modalitățile de a fi rezolvate. Această trăsătură, departe de a fi resimțită că angoasanta de către indivizi, este chiar cea care le oferă posibilitatea de a-și negocia calitățile, adică de a face tot posibilul, în vederea sporirii incertitudinii, nu, așa cum probabil ne-am aștepta, în vederea atenuării ei: "Or, l'incertitude en général ou des incertitudes
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
otravă. Dublul din oglindă provoacă panică și jubilație. Mă protejez de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă pot detașa. Ceea ce servește la îndepărtarea angoasei devine angoasant. Iar prezența-absența defunctului, sau a zeului, în efigie, această licărire a invizibilului în vizibil mă poate ataca în orice moment. Imaginile care vin de dincolo sunt cele care au putere. Ele se disting de celelalte, cele ale vizualului obișnuit, prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Președintele etc. nu sunt indivizi, ci marcheri, semnalizarea de înlocuire a grupurilor umane pe care ei le simbolizează și pe care lumea nu mai vrea să le privească în față și mai ales să le examineze în detaliu. Se estompează angoasanta multiplicitate a chipurilor și a corpurilor. Ușurarea privirii prin metonimia Șefului: unul pentru toți. Sau label-ul în locul imaginii, reflexul signaletic substituindu-se discriminării optice și critice. Vizualul indică, decorează, valorizează, ilustrează, autentifică, distrează, dar nu arată. El este destinat să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Les sciences sociales en mutation, PUF, Editions Sciences humaines, Auxerre, 2007, pp. 115-129. 15 Hannah Arendt, citată în Les sciences sociales en mutation, p. 126. 16 Anchetele sociologice arată că aproape toți cei investigați găsesc acest fapt obositor, neliniștitor, stresant, angoasant; e mai ușor "să fentezi" o regulă rigidă, decât să inventezi și să urmezi o traiectorie în condițiile tuturor injoncțiunilor paradoxale. În lumea paradoxală a organizațiilor noastre se cere oamenilor să fie larg deschiși spre exterior, dar sunt criticați că
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice, sensibili la spectacolul angoasant al lumii aflată într-o stare de criză a valorilor, de derută și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să reprezinte condiția umană."27 Pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
socio-culturale. Aplicabil deopotrivă stării de spirit, concepției despre lume și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
casa lui don Fermín și-a doñei Ermelinda, servitoarea îl conduse în salon și-i spuse: „Îi anunț acum.“ Rămase o clipă singur, ca și cum s-ar fi aflat în vid. Simțea o puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-odată, la auzul unor pași mărunți, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
astfel acestei narațiuni două concluzii diferite - poate pe două coloane - ca să aleagă cititorul. Dar cititorul nu acceptă așa ceva, nu admite să fie scos din visul său și cufundat în visul visului, în teribila conștiință a conștiinței, adică problema cea mai angoasantă. Nu vrea să i se smulgă iluzia realității. Se povestește despre un predicator de țară care descria pătimirea Domnului Nostru și, auzindu-le pe țărăncile evlavioase cum plângeau cu lacrimi cât pumnul, a exclamat: „Nu mai plângeți așa, că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
natural și ea se aplecă asupra ghiveciului. Mireasmă organică de pământ, umiditate, viață. Cuprinsă de nostalgia lumii natale, simți o dorință puternică de a părăsi stația. Pământul era aproape și era nerăbdătore să afle cerul albastru între ea și negura angoasantă a cosmosului. Două dintre ușile de sticlă se dăduseră în lături pentru a-i face loc lui Carter Burke să intre. Pentru scurt timp, văzu în el un bărbat și nu doar un ajutor de băgător de seamă de la Companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe Jones pentru alinare. Motanul era în siguranță, la ani-lumină de Acheron. Ecrane, cadrane și semnalizatoare umpleau cu lumini multicolore cabina în care se găsea. Avea impresia că era așezată într-un pom de Crăciun de o frumusețe glacială și angoasantă. Microfoanele externe aduceau în blindat zgomotele Acheronului: vaietul vântului și ciocănitul fragmentelor de rocă aruncată în panourile metalice ale clădirilor. Își încrucișă brațele la piept, înfiorată. VTT-ul era solid. Pe lângă Sulaco și naveta de debarcare, el reprezenta cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o răpăială neîntreruptă și angoasantă. În interior, toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care interesează remarcile făcute în urma recitirii Meditațiilor: tema somnului generalizat este conexă cu eroarea sensibilă și cu visul, toate trei sugerînd posibilitatea ca ideile originate în simțuri și imaginație să fie total eronate. Se deschide astfel breșa pentru o temă angoasantă: Viața este un vis” constînd în aceea că toți oamenii conferă obiectivitate și consistență unei posibile aberații. Prima tentație căreia i-am putea ceda acum ar fi aceea că toate ipotezele din Meditația I-a, dar îndeosebi ultimele două, apropie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reușita sarcinii, nici de îndreptarea comportării copiilor. Se poate imagina tulburarea profundă a copilului care-si vede părinții efectuînd una sau uneori mai multe bruște răsturnări în metodele lor educative, însoțite neapărat de un climat mai mult sau mai puțin angoasant, pentru că un reviriment de acest gen urmează întotdeauna după un eșec și o perioadă de nehotărîre cu privire la atitudinea ce trebuie adoptată. 1.4.3.Copilul față-n față cu cuplul Cuplul a devenit pentru copil primul model social. În contactele
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de formare (din grecesul phobos, „teamă”), termenul ar intra În marea categorie psihiatrică a fobiilor, care se pot defini ca tulburări nevrotice caracterizate prin spaime intense provocate de amenințarea apariției unei situații sau a unui obiect care reactualizează o experiență angoasantă. Atât utilizările psihiatrice ale compușilor, cât și cuvântul În sine suferă de pe urma unei moșteniri etimologice stânjenitoare și a istoriei haotice a conceptului și a derivaților săi. Toate aceste accepțiuni apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea și la Începutul secolului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus estetica inovatoare a avangardei. Volumul codifică subiectiv experiența dramatică a războiului și neputința omului de a se elibera de istorie, de a depăși temporalitatea destructivă a prezentului și incertitudinea angoasantă a viitorului: "Văzut-am Troia, și-am văzut tot./ Mare, și maluri sub lotus involt,/ și m-am întors, singur, livid./ În Itaka și eu aș vrea să ucid,/ dar de-i interzis,/ măcar să recit/ ce-ar fi astăzi de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a diferențelor. Liderii emergenți sunt preferați liderilor impuși. 4.3. Separatismul " Este modelul tipic al celor pe care o ascensiune profesională îi determină să-și părăsească grupul inițial de apartenență, al celor care trăiesc într-un mod intens și uneori angoasant aventura mobilității, precum "noii profesioniști" ai tehnicilor de vârf în laboratoare sau birouri de studii, tinerii tehnicieni sau funcționari care urmăresc o promovare." (Piotet, Sainsaulieu, 1981, p. 207) Raporturile interpersonale sunt intense, dar puțin numeroase. Grupurile sunt evitate, deoarece constituie
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
fel estimate. Comunicarea poetică, fapt cunoscut, întâmpină mai multe obstacole, dat fiind faptul că limbajul poeziei are și o funcție metalingvistică, este "deformat" prin metaforizare și abstractizare, prin transubstanțierea realului etc. Or, tocmai de aceea "căutările" poetice tensionate sau chiar angoasante, cum zici, halucinante sau psihedelice de multe ori se întâmplă la interferența dintre realitate și vis, în zone abstracte, metafizice... Căutările mele din ultima perioadă vizează, ca să zic așa, întrebările fundamentale ale ființei în interdependență cu factorul autobiografic, poezia mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]