870 matches
-
se deosebește de alte viețuitoare prin faptul că nu este legat de un anumit destin sau de o anumită lege, dimpotrivă, el are capacitatea să-și determine în mod liber modul și forma existenței, să se înjosească până la o treaptă animalică, sau să se apropie de divinitate, care stă la propria sa origine. Calea care duce la acest scop este eliberarea de pornirile simțurilor și purificarea prin cugetarea și contemplația filozofică.
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
și el să fie recunoscut de învingător. Trebuie pornit de la premisa că lupta se termină cu victoria celui care este pregătit să meargă până la ultimele consecințe, asupra celui care, în fața morții, nu este gata să se înalțe peste instinctul său animalic, biologic de autoconservare. Altel învingătorul și-a dovedit superioritatea față de viața biologică și față de învins. Superioritatea învingătorului (adică a stăpânului) asupra naturii, este întemeiată pe faptul muncii învinsului (care a devenit sclavul său). Această muncă se întrepune între stăpân și
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
istorice. Paradoxal, stăpânul, prin faptul că îl obligă să muncească, îl obligă pe sclav, în mod conștient, să devină adevăratul om, omul liber de natură, dar și satisfăcut de sine, ceea ce stăpânul niciodată nu va putea fi. Prin frica biologică, animalică față de moarte, sclavul a trăit groaza morții. S-a privit pe sine ca neant, a înțeles că întreaga sa existență nu este decât o "moarte" suspendată - un nimic care trăiește în ceea ce există. Sclavul care - prin frica față de moarte - a
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
a rândul, îl consideră acum ca pe o rătăcire regretabilă. În poezia "För mig finns ingen väg fran hemmets dör" (Pentru mine nu este nici o cale dincolo de poarta casei), Heidenstam remarcă ""sentimentul de dragoste pentru patrie ca ceva instinctiv, aproape animalic"" de care este animat.
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare stări sufletești, e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raționalizează, cinestezie profund animalică, secrețiune a unui organism bolnav, după cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie diferențiată de natura putredă de toamnă, de ploi și de zăpadă cu care se contopește. O astfel de dispoziție sufletească e o dispoziție muzicală, căreia i s-ar
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de tact, o dovadă de tiranie; provenea din lucruri pe care le înțelegeam prea puțin: dezamăgire, zăpăceală furioasă datorată unei lupte autoimpuse, vanitoase, apropierea neputincioasă de moarte care îi știrbea cugetul, poate o afirmare tăioasă a spiritului ei încăpățânat și animalic, sau un balon de săpun al operativității omenești, ce se scufunda și se spărgea orbește în adâncuri. De unde să știu eu? Dar internarea lui Georgie ar fi putut fi făcută și altfel. În cele din urmă am primit înștiințare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fiind un tip larg la mână, care nu se uita la mărimea sumei; era exemplar modul în care se despărțea de parale. Dingbat s-a bucurat că merg și eu, și ne-a ținut tuturor o cuvântare, cu acea impertinență animalică pe care o afișa de câte ori prelua conducerea: Gata, băieți, de data asta tre’ să strălucim... Bietul Nails n-arăta prea grozav în haina de culoarea dudelor ce cădea prost pe mușchii lui, iar hanțele lui din geantă atârnau peste picioroangele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care eram cu mințile rătăcite, beat de priveliștea sânilor ei grei și a pântecului ei moale, atât de elegant încins în teaca costumului de baie, sau a părului pe care și-l pieptăna, mi se părea mie, cu o forță animalică nespusă, după ce își dăduse jos casca albă de baie. Rândunelele de pe plajă au năvălit afară din cuiburile lor și s-au avântat peste pelicula transparentă și adâncă a mării, trecând de la alb la cafeniu, la negru, de la dunele încremenite către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca de sărbătoare, cu jacheta scoțiană deschisă, strângând în fiecare mână mânerul unei genți de voiaj. Împrăștia frumusețe cu un fel de fierbințeală în albastrul ochilor săi, extraordinar; vedeai asta și pe obrajii lui, până în jos pe grumaz, o splendoare animalică. Mergea legănându-se tacticos, cu pantofii lui cu bot ascuțit ce pășeau pe scândurile pontonului, cu brațele atârnând de greutatea celor două valize, căutându-mă cu privirea în umbră. Nu l-am văzut niciodată mai frumos ca în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu privirea aceea mai degrabă strălucitoare decât prietenoasă din ochii ei negri, cu o paloare pronunțată; nările ei fremătau de parcă ar fi acceptat o parte din boală, de parcă ar fi mirosit otrava despre care vorbea. Și animalele și toate obiectele animalice, scaunele din piele de vițel, pălăriile de pai și piele de șarpe, capetele cu coarne, mițoase, toate păreau a împărtăși un raison d’etre aproape mort, inutil, brutal, sau nu păreau decât o grămadă informă, o harababură, când ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
împreunat o fac și animalele, poate mai bine și mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic. Fata aceea, Cristina, și ce dacă-i doar șefă de magazin?! m-a răscolit profund, rupîndu-se brutal din îmbrățișare în clipa de extaz, trimițîndu-mă conștientă, cu cinism, în ghearele zbuciumului de acum, lăsîndu-mi gustul amar al întrebării: de ce? Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l întindea, Honor Klein s-a uitat la mine. Ochii ei negri, înguști, care în lumina nefirească păreau stropiți cu roșu, aveau un aer puțin oriental cum se întâlnește uneori la femeile de origine evreiască. În privirea aceea licări ceva animalic și respingător. — Nu m-aș fi așteptat la un asemenea gest de curtoazie, domnule Lynch-Gibbon, rosti ea. Abia după câteva clipe am sesizat disprețul ce se ascundea în cuvintele ei. M-a luat prin surprindere și la fel de surprins am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în față. S-a dezechilibrat și a căzut greoi la pământ. Antonia păși peste el și ieși în fugă din cameră. Încăierarea s-a încheiat aici, asta a fost tot. Cu excepția scenelor de film, violența este ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene era spartă. Acum toată mânia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mobilul Poetului emite un semnal sonor, un țiuit, pentru primire de mesaj. Neidentificabil, ca sursă de proveniență. Un mesaj scurt, în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre stradă, erupe un urlet! Un urlet ascuțit, prelung, jălalnic! Animalic! Un hăulit respingător, chinuitor de câine! Peste care se suprapune, dinspre curte, un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea. Fii sinceră. Și asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fi la fel de individualiști ca tine? Marii gânditori, jurnaliști, romancieri, artiști, poeți și actori? Tovarășă Fairlynn, ai fost otrăvită. Mao râde, sigur de el. Occidentalii cred că autorii și artiștii sunt supraoameni, dar ei nu sunt decât oameni cu intincte animalice. Cei mai buni dintre ei sunt oameni cu boli mintale. Le stă în fire să vândă trucuri! Cum de-i poți privi cu atâta religiozitate? Trebuie să fi cheltuit o grămadă pe perechea asta de ochi de broască artificiali. Sărăcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
culce cu forța, ca să nu-și smulgă tuburile. Îl privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un film scandinav deprimant. Uneori se holba la ea, chibzuind dacă era comestibilă sau o amenințare. O dată, o izbucnire de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o noapte, când erau adolescenți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe coridor, auzi în sfârșit. Cu o precizie animalică pe care auzul ei o pierduse, urechile lui prindeau fragmente răzlețe din conversațiile din jur și le combinau. Până și papagalii dădeau dovadă de mai multă inteligență naturală. Își lipi capul de pieptul lui și începu să plângă. — O să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văzuse el în umbra prelungă venită de nicăieri. Stătea întins în pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să...? Renunță să mai joace hochei cu degetele de la picioare. Mâinile îi căzură în poală. Se aplecă în față. Uneori, e ca un film de groază. Nu-mi dau seama ce se întâmplă. Ochii i se umplură de o spaimă animalică, fiind gata să ceară ajutor chiar și acestui străin. Dar... femeia asta știe lucruri pe care doar sora ta ar trebui să le știe? Păi, știi tu. Putea să afle căcaturile alea de oriunde. Mark se zvârcolea pe perne, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu micuța Sylvie Bolan de la prima lor tentativă, în patul de sus, din camera ei de la Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse problema lui Mark. Există o boală care se numește Capgras. Foarte rar, când creierul e afectat, oamenii își pierd capacitatea de a recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile lui, dintr-un hârâit neînsuflețit ca scârțâitul patului într-un sâsâit animalic, ceva blocat, dar conservat în corp, rezidual, eliberat de lună în somn. Cu o sută de mii de exemplare tipărite și cronici în general corecte înainte de publicare, Țara mirării ajunse la un public cititor avid să descopere străinul dinăuntru. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un singur act. Din curiozitate. Doar pentru că era palpitant - cel mai mare păcat posibil. Poate că faptul că-l târâse pe prietenul fratelui ei în spatele leagănului de pe verandă, într-o noapte uscată și aspră de septembrie, să facă actul animalic, îi asigura un ascendent. Tom Rupp exercita o influență nefirească asupra lui Mark. Chiar și la optsprezece ani: era prea sigur pe el ca să manifeste vreo urmă de dorință. El nu făcea decât să stea pe margine. Ei bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la sfârșitul lui februarie trecut, ea și partenerul ei se strânseseră unul în altul, la câțiva pași de mașina răsturnată. Se bălăcește în apa râului de toamnă, gata să-și reîntâlnească partenerul aici, în meandrele râului, într-un timp nemăsurat, animalic - prezentul neclintit, harta cu marginile îndoite peste ele însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]