663 matches
-
e liberă, la urma urmelor, să reinterpreteze textele fundamentale în felul său! -, esențialul constând în aceea că, pentru a combate accepțiunea curentă a mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul nostru s-a purtat un război îndârjit care a fost, de altfel, câștigat. Dar de către
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de la constatarea mizeriei care domnește În rândurile proletariatului și inspirându-se din tezele lui Ludwig Feuerbach, pe care de altfel le și critică, Marx ne atrage atenția asupra proprietății private a mijloacelor de producție, precum și asupra divizării societății În clase antagonice. Conceptul de „ființă generică” este aici esențial. Conceptul, de tip antropologic, va fi Însă treptat abandonat. În Ideologia germană și În Manifest, aluziile la „omul total” devin din ce În ce mai rare. Das Kapital (tomul I, 1867) descrie fetișizarea mărfii și procesul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de existența celuilalt. Dacă, din punct de vedere logic, nu putem concilia abordarea holistă cu cea individualistă, nu e mai puțin adevărat că, la nivelul reprezentărilor cetățeniei, modelele mai curând se amestecă decât se exclud reciproc. Această dublă realitate (logici antagonice și amestec al reprezentărilor) este sursa unei tensiuni care pare destul de caracteristică pentru „cetățenia În stil francez”. Aceasta din urmă pune În evidență o anumită distanță față de politică, ceea ce ne conduce la precizarea sensului apartenenței cetățenești: ea trimite mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru Întărirea normelor colective și pentru unificarea conștiințelor, să privilegiem o viziune sistematică sau să dezvoltăm o abordare relațională. Aceasta din urmă, foarte prezentă În lucrările lui Georg Simmel, subliniază faptul că societatea este locul unei interacțiuni perpetue Între forțe antagonice, dezacordurile care se exprimă fiind inseparabile de socializarea În jurul aceluiași obiect, astfel Încât „este aproape inevitabil ca orice element comunitar să se amestece cu ostilitatea”. De altfel, clivajele Între grupuri nu Înseamnă că În interiorul fiecărei tabere există o perfectă armonie: rivalitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unde ar fi cel mai bine să fie situată? La Începutul, În centrul sau la sfârșitul acesteia? Încă o dată, sub cel de-al Doilea Imperiu, deviza dispare. Însăși ideea ei este contestată: În vreme ce Marx ironizează fraternitatea care maschează realitatea „claselor antagonice dintre care una o exploatează pe cealaltă” (Lupta claselor În Franța, 1850), Etienne Vacherot nu vede În ea decât „expresia unui sentiment, dar nu și a unui drept” (La Démocratie, 1860). Chiar și În perioada (1880) În care deviza este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
influențate de capacitățile de a face rău ale unor grupuri mici, a căror periculozitate este adesea orchestrată de mass-media și de opinia publică, ceea ce sfârșește prin a banaliza acțiunea violentă. Anomică, proliferarea agresiunilor indică dereglementarea unei societăți sub efectul pasiunilor antagonice și al absenței sancțiunilor. Tâlhărieila drumul mare de altădată i s-au substituit astăzi bandele de răufăcători (care iau ostatici sau jefuiesc bănci), precum și facțiunile, fundamentaliste sau nu, care comit atentate, cum a fost cel Împotriva turnurilor din Manhattan, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Această retrospectivă a evoluției critice are ca temei "partidul (care) i-a înarmat pe cercetătorii istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări stă teza leninistă a celor două culturi în societatea împărțită în clase antagonice. Lenin a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și aceea retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în societatea împărțită în clase antagonice. Lenin a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și aceea retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot perioada interbelică, unde "lupta dintre cultura democratică și cea reacționară ajunge la cea mai mare violență, reflectînd putrezirea și fascizarea societății burghezo-moșierești. Lupta de clasă ia forme de o mare duritate". Care, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
relațiile feudale de muncă, a făcut posibilă dezvoltarea relațiilor capitaliste de producție și accentuarea antagonismului dintre proletariat și burghezie. Individualizarea și, odată cu aceasta, accentuarea polarizării, adică a îmbogățirii progresive a burgheziei și a sărăcirii accentuate a proletarilor, ar genera raporturile antagonice de clasă și transformarea proletariatului dintr-o „clasă în sine” într-o „clasă pentru sine”. Referindu-se la aceeași perioadă istorică a genezei și consolidării societății industriale capitaliste, Max Weber consideră că individualizarea nu se poate produce într-o societate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
observație fundamentală a lui Mircea Eliade, asistența ar fi fost mult mai cîștigată. Și s-ar fi respectat și intențiile semnatarului scenariului, producției, regiei și montajului, Subhash Ghai. Un cineast meritoriu, care întreprinde o reușită tentativă de conciliere a etern antagonicelor categorii paralele, filmul "comercial" și filmul "de autor". Poate că nu întîmplătoare este și asocierea pe generic a unor nume ce amintesc de doi clasici autohtoni care s-au impus atenției mapamondului cinematografic în deceniul șase : Raj Kapoor și Satyajit
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Roșca. Prin ctitoriile sale de la Baia, Hârlău și Voronețul legat de familia Bârlă, Petru Rareș s-a vădit și el legat de aceste locuri ale eventualei sale familii dinspre mamă. Cert este că ambele ipoteze, care de fapt, nu sunt antagonice, conduc la părerea că mama lui Petru Rareș aparținea unui neam de boieri și nu era doar o simplă nevastă de târgoveț, așa cum se afirmă în legendele mai vechi. Viața lui Petru Rareș înainte de domnie este destul de puțin cunoscută. Ion
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
de dor, soarele se pregătea să apună, iar biserica își priveghea melancolică morții pe melodia gậndurilor mele care mi-au anticipat existența. Vălul tristeții acoperea parcă întregul sat, iar eu mă retrăsesem iarăși în forul meu lăuntric. Cele două lumi antagonice, atật cea exterioară, cật și cea interioară erau luminate acum de același soare neputincios al toamnei plăpậnde. Aș fi vrut să îmi notez impresii agreabile, dar tristețea și melancolia nu-mi dădeau voie, căci satul meu era în mine cu tot cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cea sud-est europeană s-ar distinge mai ales prin astfel de elemente ciudate: „oboseala lui Dumnezeu, somnul lui profund, declinul inteligenței”. Sunt elemente ce asigură cosmogoniei un caracter distinct și dramatic, mult mai mult decât ar putea să asigure atitudinea antagonică a Diavolului. Eliade descrie într-o manieră foarte expresivă acest caracter distinct: „Avem de-a face cu un alt tip de Dumnezeu; suferind de singurătate, simțind nevoia să aibă un tovarăș cu care să facă Lumea, distrat, obosit, și, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
unei țări incapabile să țină piept unor inundații, unde țăranii se uită mioritic cum li se prăbușesc casele de lut, cu sticla de bere în mână și cu apa până la glezne. Nu mai privesc două televiziuni diferite, ci două lumi antagonice, ireconciliabile à jamais. 29 mai 2005 Franța spune un NU hotărât, cu accente proletare, proiectului de Constituție europeană. În celebra Place de la Bastille, matca tuturor revoluțiilor, este ars pe caldarâm textul acesteia și nimeni nu pare a critica gestul în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun o ambivalență specifică, în sensul că, luate în considerare în perechi, sunt atât antagonice, cât și complementare. Dacă în bătălia clasicilor cu modernii, cei din urmă erau reprezentați prin intermediul metaforei piticilor așezați pe umerii uriașilor, se pare că transmodernismul este ceva mai înalt decât muribundul (sau, după unii, defunctul) postmodernism. Și păstrând iarăși câte ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tribali ai Tabulei Smaragdina și discipoli ai lui Hermes Trismegistos, se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spre formula statului național, manifestată tot mai evident începând din secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria continentului până la autoanihilarea sa, a subminat acțiunea comună a „creștinătății“ - lumea apuseană catolică - în spațiile civilizațiilor mediteraneene rivale sau antagonice, Bizanțul și Islamul. Nu mai puțin negativ • u manifestat rivalitățile și conflictele dintre marile puteri comerciale mediteraneene - Veneția și Genova - în raport cu puterea în expansiune a turcilor otomani. Din anul 1261 până la mijlocul secolului următor, legătura dintre Genova și Bizanț, întemeiată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trimitem cititorul la opusul a ceea ce se întâmplă în a doua parte. Identificăm trei procedee mai importante în crearea și gestionarea surprizei. Antagonismul. Și în acest caz, se respectă criteriul contrastului. Ceea ce se întâmplă în a doua parte se plasează antagonic primei părți. Ai găsit o comoară? În final, comoara se dovedește a fi falsă. Ai o zi plină de ghinioane? În final, ghinionul se dovedește a fi noroc. Deși procedeul pare simplu și lesne de realizat, trebuie să fim conștienți
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
îndrepți spre casă zâmbind fericit și, în drum, cumperi un buchet de flori, spre surpriza mamei, care le primește emoționată, speriată, neînțelegând ce se întâmplă. Ziua ei era abia luna următoare. Narațiunea circulară. Este o variantă a povestirii de tip antagonic. În acest caz, oglindirea antagonică este și mai evidentă: ceea ce acuzi (judeci) la alții pățești chiar tu. De pildă, un taximetrist aude prin stație că un coleg a fost păcălit de un client, care nu i-a plătit cursa. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și, în drum, cumperi un buchet de flori, spre surpriza mamei, care le primește emoționată, speriată, neînțelegând ce se întâmplă. Ziua ei era abia luna următoare. Narațiunea circulară. Este o variantă a povestirii de tip antagonic. În acest caz, oglindirea antagonică este și mai evidentă: ceea ce acuzi (judeci) la alții pățești chiar tu. De pildă, un taximetrist aude prin stație că un coleg a fost păcălit de un client, care nu i-a plătit cursa. Șoferul își vede mai departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
manieră similară cu cea folosită de antropologi pentru a descrie structura de rudenie a unei comunități rurale sau tribale. În felul acesta, apar, de exemplu, sociogramele care descriu structura de prietenie a grupului (figura 1.5.) sau structura de relații antagonice ale grupului (figura 1.6). Au fost investigate subiecte precum: comportamentul spărgătorilor de normă, al liderilor informali, ierarhiile de prestigiu, normele de grup, atitudinile comune de la nivelul grupului de muncă etc. Una dintre principalele descoperiri realizate în urma investigării structurilor sociale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
nici un plan, «vor cânta după ureche», sau care alege o metodă supersofisticată de semnalare pentru fiecare rundă” (Clegg, Birch, 2003, p. 164) Am prezentat aici acest exercițiu deoarece, în învățarea problemelor de sorginte socială, uneori nu putem situa adevărul nici măcar antagonic, așa cum ne îndeamnă argumentele „bunului-simț”, alteori avem de-a face cu relații mai complicate de interrelaționare și influențare reciprocă; or, un astfel de joc de rol pune participanții în ipostaza de a se convinge și chiar a exersa o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu s-a schimbat, ceea ce face ca sufletul să se simtă Împins aproape În același timp să dorească și să nu dorească unul și același lucru; ceea ce mi-a dat ocazia să mă gândesc că În suflet există două puteri antagonice. Putem, totuși, concepe un anumit conflict, având În vedere faptul că, adesea, aceeași cauză care provoacă În suflet o anumită pasiune, provoacă În corp și unele mișcări la care sufletul nu are nici o contribuție și pe care el le oprește
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
al mentalităților sau structurii sociale) nu se poate afirma același lucru. Pe de altă parte, perioada de tranziție a reprezentat o oportunitate istorică de consolidare a păcii și stabilității pe continentul european, după sfârșitul Războiului Rece dintre cele două blocuri antagonice, respectiv statele occidentale capitaliste și statele socialiste. Formularea strategiei tranziției Privită ca un proces istoric de dezvoltare împărtășit de un grup de state cu o organizare politică, economică și socială, în linii mari, asemănătoare la sfârșitul anilor ’80, tranziția a
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
istoriei în măsura în care nu se va mai vorbi despre acest subiect (Zamfir, 2004, p. 14). Din punct de vedere istoric, aderarea statelor din ECE la organizațiile interstatale occidentale, față de care înaintea momentului de început al tranziției se aflau într-o relație antagonică, poate constitui, în sens larg, acel indicator global. Astfel, Polonia, Cehia și Ungaria au aderat la NATO în 1999, urmate de România, Bulgaria, Slovenia, Slovacia și statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia) în 2004. Integrarea în Comunitățile Europene/UE a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]