1,135 matches
-
după egalitate, nu pot fi băgați în egalitatea Brătianu=Carp=Take=Iorga”. În aceeași manieră persiflantă, este atacat și junimismul, căruia i se publică „necrologul” (14/1911). Revista se pronunță ferm împotriva neutralității și susține intrarea României în război alături de Antantă, în speranța realizării pe această cale a Marii Uniri (Jos neutralitatea. Spre Ardeal și Trăiască România Mare!). Literatura este mai puțin prezentă, acordându-se atenție în special dezbaterilor, polemicilor și articolelor pe teme politice, sociale și culturale. Tânărul poet I.
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
și deținut în închisoarea din Seghedin (1912), unde îl vizitează I. L. Caragiale. După eliberare trece în Regat și este cooptat în comitetul Ligii Culturale. Între 1914 și 1916 ține numeroase conferințe și cuvântări, pledând pentru intrarea României în război alături de Antantă, în vederea dezrobirii Transilvaniei. Când țara noastră intră în război, se înrolează voluntar, ceea ce va face mai târziu și fratele său mai mic, Eugen Goga. La solicitarea generalului Constantin Prezan vine în Moldova, la Cartierul General, și are o contribuție importantă
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Filosofie, eminentă traducătoare și strălucită doctorandă să săvârșească o "gafă" atât de flagrantă? Eu nu cred că Diana Stanciu nu știe atâta istorie încât să considere că Basarabia a fost "dăruită" drept compensație pentru intrarea României în război alături de statele Antantei. Basarabia era "parte" a Rusiei doar prin samavolnicia săvârșită la 1812 de Imperiul Țarist. A lua înapoi ce este al tău nu este "recompensă", ci act de justiție. Mai mult, actul Unirii cu România fusese hotărât de basarabeni prin decizie
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
națiunilor, dorit și impus de W. Wilson, președintele american în exercițiu. Acest principiu a favorizat națiunile din artificialul conglomerat etnic și politic reprezentat de Imperiul austro-ungar, care au primit dreptul (câștigat, de altfel, pe câmpul de bătălie, de partea Puterilor Antantei) la existență statală. Din acest punct de vedere, România este un învingător al primului război mondial. Cât privește modalitatea în care este redactată nota, ea ar fi hilară dacă n-ar fi tristă. La drept vorbind, recitind-o, nici nu
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
reportaje, anchete și interviuri, comentarii literare (și „fanteziste”), cronici plastice și dramatice, impresii de drum, schițe portretistice (prinzând în cadru îndeosebi artiști). Incisiv și cu accente de violent sarcasm în intervențiile pe teme politice (îndeosebi în chestiunea angajamentului României alături de Antantă, opțiune dezastruoasă în ochii săi), K., partizan al Puterilor Centrale, își lansează argumentele și într-o broșurică, Rusia în fața cugetărei românești (1915). O vervă corozivă degajă șarjele lui de pamfletar. Bun cunoscător al literaturii franceze, el se oprește cu un
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
despre ridicarea lui Carol la rangul de rege <ref id="12">12 Ibidem. </ref>. Cu siguranță că iritarea franceză vine de la apropierea româno-rusă, pecetluită și prin misiunea lui Ioan Cantacuzino și a episcopului Melchisedek la Sankt-Petersburg, văzută ca baza unei antante În „problema orientală”. Imperiul rus ar fi fost interesat să flateze aspirațiile naționaliste ale românilor, sârbilor și bulgarilor pentru a provoca o criză În Orient. Din acest motiv, Franța a insistat de câte ori a avut ocazia, că ar fi o imprudență
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
and Tools of Management, În Klaus Knorr (ed.), Historical Dimensions of National Security Problems, Kansas, 1976, p. 227-262, În special 242-249. </ref> Dispunând de o structură permanentă (asigurată de rețeaua diplomatică externă), alianțele de tipul Dreibund-ului și mai apoi al Antantei au sporit nivelul de cooperare și consultare Între parteneri și au dus mai departe, chiar dacă Într-o altă formulă, mecanismul consensual al Concertului European. </footnote>. Dreibund-ul, la fel ca și alianța franco-rusă, ori Antanta mai târziu, s-a definit, În
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
tipul Dreibund-ului și mai apoi al Antantei au sporit nivelul de cooperare și consultare Între parteneri și au dus mai departe, chiar dacă Într-o altă formulă, mecanismul consensual al Concertului European. </footnote>. Dreibund-ul, la fel ca și alianța franco-rusă, ori Antanta mai târziu, s-a definit, În primul rând, prin garanțiile de securitate și nu prin clauzele privind achizițiile teritoriale. Desigur, cele din urmă n-au lipsit din textul tratatelor, dar ele se refereau la chestiuni bine definite a căror soluționare
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
la reconfigurarea unității de decizie ultime prin emergența premierului ca lider preponderent, cu toate consecințele decurgând din caracteristicile, opțiunile, background-ul intelectual și ideologic al lui I. C. Brătianu; Între ele numărându-se și decizia intrării În Conflagrația Mondială alături de Puterile Antantei (după doi ani de tergiversări, sinuozități imposibile și politică exasperantă).
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Carol I, cu prilejul aniversării a 70 de ani, bastonul de feldmareșal al armatei germane (1909) <ref id="176"> 176 P. Lindenberg, op. cit., p. 234-235.</ref>. În același timp, se intensifică eforturile diplomației ruse de atragere a României de partea Antantei (alianță definitivată În 1907 și Încheiată Între Franța, Rusia și Anglia). Pe această linie se Înscriu Întâlnirea de la Predeal (1907) dintre Regele Carol I și Înalte oficialități din preajma familiei imperiale ruse, vizita la Petersburg a Principelui moștenitor Ferdinand (1908) și
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
179">179 Titu Maiorescu, România, războaiele balcanice și Cadrilaterul, ediție de Stelian Neagoe, București, 1995, p. 51-52. </ref>. O asemenea perspectivă nu s-a realizat și ca urmare a disensiunilor existente Între statele balcanice. În egală măsură, ceilalți parteneri din Antantă Își manifestau disponibilitatea În sensul stabilirii unor raporturi mai strânse și chiar a unei cooperări cu România. Pași importanți În această direcție s-au făcut odată cu sosirea la București a unei misiuni militare engleze (1910) și vizita unor importante personalități
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la București, În decembrie 1913, când afirma categoric că, În eventualitatea unui război, România nu va merge alături de Austro-Ungaria <ref id="187"> 187 Ion M. Oprea, op. cit., p. 61-63.</ref>. Concomitent, diplomația rusă câștigă teren În privința atragerii României În tabăra Antantei, extrem de importantă În acest sens fiind vizita Țarului Nicolae al II-lea și a familiei imperiale la Constanța (iunie 1914), care nu a reprezentat un simplu act de curtoazie <ref id="188">188 Ibidem. </ref>. După izbucnirea Primului Război Mondial, Regele Carol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
profesorilor universitari C. I. Dissescu, G. Țițeica, Constantin M. Sipsom, N. Măldărescu ș.a. Mult dezbătută este și decizia istorică în fața căreia se afla România, și anume de partea căror Puteri să intre în război, atitudinea redacției fiind în genere pro Antantă. În acest sens, se publică studiile Imperialismul culturii germane de C. Antoniade și Critica culturii germane de Virgil I. Bărbat. Notabil este și un număr special Cervantes, prilejuit de tricentenarul morții prozatorului spaniol. Nucleul tare al grupului redacțional se regrupează
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
este Cezar Petrescu, redactor Jacques Paléologue. Revista are ca obiectiv promovarea relațiilor de prietenie cu țările răsăritului european și ale bazinului dunărean. Grigore Gafencu semnează un articol despre Pactul Balcanic, iar Jacques Paléologue se referă la reuniunea Consiliului Permanent al Antantei Balcanice. Mai publică Paul Teodorescu, D.I. Suchianu, N. Roșu, D. Gusti, Ion I. Ghelase. Problemele culturale și literare sunt dezbătute de N. Carandino (Săptămâna teatrală), Al. Busuioceanu (Arta modernă în România, Monumentele istorice în România), Victor Eftimiu, Ecaterina Cerkez, Virgil
LA ROUMANIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287730_a_289059]
-
lunar, de la 8 aprilie 1925 până în decembrie 1943, sub direcția lui Jean Th. Florescu, având subtitlul „Revistă mensuală (de politică și cultură)”. Urmărește cu precădere politica de consolidare a relațiilor României cu vecinii în cadrul tratatelor și înțelegerilor preconizate de Mica Antantă, dar și făurirea unor noi punți de contact cu principalele aliate din Occident, Franța și Spania, ca țări latine, dar și cu Italia și Germania, atunci când ascensiunea regimurilor de mână forte au impus-o. Se consacră numere speciale lui Hitler
LA ROUMANIE NOUVELLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287729_a_289058]
-
filozofico-politic cel mai tehnic), atingând apogeul după prăbușirea nedemnă, cu mult înaintea înfrângerii electorale, a „Regimului Constantinescu”. Deja înainte de alegerile din 1996, elitele intelectuale prooccidentale erau adânc divizate, fiindcă problema practică a candidaturii unice anti-Iliescu însemnase ieșirea completă din ficțiunea „antantei cordiale” a tuturor prooccidentalilor, după cum obligase la poziționări precise, în raport cu provocările precise ale guvernării, imposibil de menținut în sfera tulbure a tardivelor versiuni românești ale doctrinelor disidente central-europene din anii ’70-’80 („antipolitica”, „puterea celor fără de putere” etc.). Din păcate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
exprimă pentru întâia oară dezacordul cu politicianismul, pe care îl critică, deocamdată blajin, exagerând rolul social al oamenilor de știință și al artiștilor. În următorii doi ani, trimite la „Flacăra”, „Europa”, „Universul”, „Adevărul”, îndemnuri de intrare în război alături de puterile Antantei, dar visează și la o „Biblie a păcii”. Este foarte activ și pe plan literar. Publică primele două acte din piesa Sorana în „Viața românească”, împreună cu A. de Herz, apoi actul al treilea în „Flacăra” (1916), iscălindu-l singur. Căpitan
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
frontal de vest2. În esență, România a licitat Între 1914-1916 opțiunile sale de a-și asigura supraviețuirea, dar și de a folosi balanța de putere sistemică pentru a-și garanta unele câștiguri. Intrarea României În război În 1916 de partea Antantei se reduce la un comportament strategic de balansare, motivat de dorința de obținere a teritoriilor transilvănene promise de aliați, În condițiile În care decidenții politici români, dar și vestici se așteptau ca aportul militar românesc să poată schimba raportul de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
celor două alianțe militare -, România a operat o schimbare profundă de politică externă și de securitate În august 1916 și, denunțând alianța cu Puterile Centrale care Îi fuseseră garanți ai securității și integrității naționale, a intrat În război de partea Antantei. Trebuie menționat În acest context faptul că, În cei doi ani de neutralitate, diplomația românească a fost foarte activă În a căuta să supraliciteze ajutorul pe care România Îl putea aduce eventualilor aliați prin intrarea În război de partea lor
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de izolare și încercuire a Serbiei, eforturi concretizate prin anexarea Bosniei și Herțegovinei în octombrie 1908. Criza balcanică începută în anul 1908 a marcat momentul de început al desprinderii României de Tripla Alianță și debutul procesului de apropiere de pozițiile Antantei, alianță politico-militară constituită în 1907 ca urmare a acordului anglo-rus, după ce, încă din 1904 se constituise Antanta Cordială ca urmare a alianței dintre Anglia și Franța. La începutul anului 1909 s-a produs o importantă schimbare în politica externă românească
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
balcanică începută în anul 1908 a marcat momentul de început al desprinderii României de Tripla Alianță și debutul procesului de apropiere de pozițiile Antantei, alianță politico-militară constituită în 1907 ca urmare a acordului anglo-rus, după ce, încă din 1904 se constituise Antanta Cordială ca urmare a alianței dintre Anglia și Franța. La începutul anului 1909 s-a produs o importantă schimbare în politica externă românească determinată de preluarea conducerii PNL de către Ion I. C. Brătianu, care avea o atitudine mai rezervată față de alianța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Puterile Centrale. În cursul anului 1909, România a fost vizitată de către moștenitorii tronurilor Germaniei și Austro-Ungariei ca urmare a eforturilor diplomațiilor germană și austro-ungară în vederea menținerii României în cadrul Triplei Alianțe. În același timp se constată și o intensificare a eforturilor Antantei de reducere a influenței germane la București și de atragere a României spre o alianță militară și politică. După preluarea guvernării de către conservatori, în decembrie 1910, România a redevenit o aliată relativ fidelă a Puterilor Centrale. Profitând de criza balcanică
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la vârf, și în discutarea deschisă a problemelor de interes reciproc. Uneori, discuțiile alunecau și spre momente mai puțin plăcute, provocate de conflictul sovieto-iugoslav din anii 1948-1949, dar convorbirile erau repede aduse pe momente de glorie, cum au fost Mica Antantă și mai cu seamă respingerea invaziei anticehoslovace din august 1968. Întâlnirea de la Vârșeț (Iugoslavia) a președinților celor două țări și consultarea lor asupra contracarării eventualei continuări a invaziei de tipul celei din Cehoslovacia a fost apreciată și consemnată ca un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Tauger, Lisabona, Berna, Roma sau Mexico - City. Apogeul carierei sale diplomatice l-a reprezentat însă misiunea în România, unde era acreditat în 1907, ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, funcție deținută până la semnarea de către România a tratatului de alianță cu Antanta (4 august 1916), când a fost pensionat. Prieten loial al românilor, a fost un luptător neobosit pentru stabilirea unor relații sincere între Franța și România, având o contribuție recunoscută la reorientarea politicii românești, premisă a întregirii naționale a poporului român
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
al românilor, a fost un luptător neobosit pentru stabilirea unor relații sincere între Franța și România, având o contribuție recunoscută la reorientarea politicii românești, premisă a întregirii naționale a poporului român. În timpul grelelor tratative purtate de guvernul român cu puterile Antantei, Blondel a susținut dreptatea cauzei naționale românești, înfruntând deopotrivă indolența superiorilor săi de la Quai d´Orsay și rapacitatea diplomației Imperiului Țarist. După încheierea războiului (1918), Blondel și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în România, alături de familia ficei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]