570 matches
-
anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Brașov (din raioanele Brașov, Rupea și Făgăraș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Regiunea Stalin, din județele (interbelice) Brașov, Făgăraș și Târnava-Mare, din comitatele (antebelice) Brașov, Făgăraș și Târnava-Mare, respectiv din Scaunul Rupea, Scaunul Cincului și Burzenland. Reședința și centrul cultural, educațional și economic al județului este municipiul Brașov. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic și
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
anul 1968 prin reorganizarea teritorială a fostelor regiuni Maramureș, Crișana și Cluj (din raioanele Cehu Silvaniei, Șimleu Silvaniei și Zalău). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din (interbelic), respectiv din Comitatul Sălaj (antebelic). Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Zalău. Județul Sălaj este așezat în partea de Nord-Vest a României și se suprapune pe cea mai mare parte a zonei de legătura dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
Nicolae Petrașcu (născut Nicolae Petrovici la 5 decembrie 1859, Tecuci, județul Covurlui (antebelic), 24 mai 1944, București) a fost un diplomat, scriitor, memorialist, publicist, istoric de artă și critic de artă și literar român. Urmează școala primară la Tecuci și Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu" din Bârlad (1873-1880). A adoptat de timpuriu, ca și
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
noul statut al orașului, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, lider al mișcării anti-habsburgice, a modificat numele orașului. A lăsat substantivul "Vásárhely" (loc de târg), dar a adăugat prefixul "Maros", făcând referire la apropierea râului Mureș. Orașul a fost cunoscut până în perioada antebelică în rândul comunității românești sub denumirea de "Murăș-Oșorhei". Atât Avram Iancu, cât și ceilalți fruntași români care au studiat sau au activat în orașul de pe Mureș, foloseau cu consecvență numele de "Oșorhei", derivat din cuvântul maghiar (a se pronunța „vașarhei
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
care fuseseră convenite cu bulgarii la începutul războiului. Serbia a cerut o revizuire a termenilor tratatului original, de vreme ce pierduse nordul Albaniei datorită deciziei marilor puteri de înființare a statului albanez într-o regiune care fusese considerată teritoriu sârb în înțelegerile antebelice. Bulgarii doreau să ocupe cea mai mare parte a Macedoniei și orașul Salonic. În timpul tratativelor de la Londra, Venizelos a respins cererile bulgarilor, aducând ca argumente faptul că armata greacă ocupa deja această regiune și acela că bulgarii refuzaseră să semneze
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sunt de menționat Grigore Gafencu, Viorel Virgil Tilea și Carol Citta Davila care petrecuseră anii celui de al doilea război mondial în vest. Tilea fusese ministru plenipotențiar la României la Londra, iar Davila avusese aceeași funcție la Washington în anii antebelici și amândoi continuaseră să aibe contacte la nivelul ministerelor de externe ale țărilor în care fuseseră acreditați. Gafencu publicase diferite lucrări cu privire la politica externă a țărilor occidentale și era o personalitate recunoscută în cercurile diplomatice din occident. Totuși punctele de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
contribuția semnificativă la efortul de război în termeni de bani și oameni. Peste 43.000 de soldați indieni muriseră luptând pentru Regatul Unit. Soldații indieni au adus arme în India cu scopul de a răsturna dominația britanică. Mișcarea naționalistă indiană antebelică revitalizată sub forma mai multor grupări moderate sau extremiste reunite în cadrul Congresului Național Indian și-au depășit neînțelegerile pentru a sta într-un unic front unit. În 1916, Congresul a reușit să formeze Pactul Lucknow, o alianță temporară cu Liga
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
Republicii Democrate Armene. Imperiul Otoman a reușit să oblige Armenia să renunțe la Armenia apuseană prin semnarea Tratatului de la Batumi. Cu toate acestea, turcii nu recunoșteau oficial existența noului stat. Imperiul Otoman a fost forțat însă să revină la granițele antebelice după semnarea Armistițiului de la Mudros pe 30 octombrie 1918. Perioada scursă până la semnarea armistițiului de la Mudros nu le-a lăsat otomanilor timpul necesar pentru restabilirea autorității lor asupra teritoriilor cedate prin tratatul de la Batumi. Vacuumul administrativ existent a permis apariția
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
ajutor, armenii au semnat Tratatul de la Alexandropol pe 2 decembrie. Republica Democrată Armenească era obligată să-și demobilizeze și dezarmeze cea mai mare parte a forțelor, să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul pe care îl avusese în perioada antebelică și să cedeze toate teritoriile pe care le obținuse prin Tratatul de la Sèvres, care nu fusese ratificat de parlamentul Armeniei Democrate, datorită invaziei sovietice. La sfârșitul lunii noiembrie 1920, a avut loc o altă rebeliune în Armenia sponsorizată de sovietici
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
din voturi, laburiștii-33% și liberalii-18 %. Se formează un guvern conservator condus de Stanley Baldwin, cu Churchill la finanțe. A propus readucerea valorii lirei sterline și în 1925, prin legea Standardului de Aur, prin convertirea în aur, lira revine la valoarea antebelică. Dar problemele economice se agravează, exporturile britanice scăzând, prețurile și costurile de producție fiind reduse, iar în lipsa retehnologizării eficiente, salariile sunt reduse. În 1926 sunt scăzute salariile minerilor și izbucnește greva generală, timp de 8 zile pe 4-12 mai. Guvernul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
în guvern, în conducerea economiei, în știință, este încă redus. Stânga este în mod natural adevăratul susținător al intereselor țărănimii și este singura forță politică ce susține sporirea eficienței procesului agricol de productie prin crearea de cooperative țărănești (după modelul antebelic inițiat de fruntașul țărănist de stânga Ion Mihalache), iar nu prin reconstituirea marilor latifundii. Stânga este principial contra războiului, fără însă a fi pacifista. Într-o lume cu focare de tensiune periculoase, omul politic de stânga acorda întotdeauna preferință soluțiilor
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
număr semnificativ de sârbi și, în special, greci se aflau între granițele noului stat bulgar. România, care a avut o contribuție semnificativă la victoria împotriva Imperiului Otoman, a fost extrem de dezamăgită de prevederile tratatului, considerând că articolul 19 încalcă tratatele antebelice româno-rusești care garantau integritatea teritorială a României.
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
Poloniei au fost completate cu cel „istoric”, conform căruia ele constituiau de fapt foste teritorii poloneze. Dmitrow a afirmat că „în justificarea oficială pentru mutarea graniței, argumentul decisiv conform căruia el reprezenta o compensarea pentru pierderea jumătății estice ale teritoriului antebelic polonez în fața URSS, a fost considerat ca fiind păgubos și ascuns. În schimb, a fost adus în prim-plan o argumentație istorică cu dogma conform căruia Polonia s-a reîntors la «vechile pământuri Piaste»”. Orice obiecțiune la adresa deciziei aliaților și
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în restul teritoriilor. Locuitori din întreaga Polonie s-au mutat rapid în locul germanilor care părăseau zona, într-un proces paralel cu expulzările. Primii locuitori noi au sosit în martie 1945. Acești coloniști au preluat fermele și satele în apropierea frontierei antebelice chiar în timp ce Armata Roșie avansa. În afară de coloniști, unii polonezi au plecat în expediții de jaf, care au afectat în scurtă vreme întreg teritoriu cedat de Germania. Pe 30 martie 1945 a fost înființat Voievodatul Gdansk, prima unitate administrativă poloneză din
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
afectată de o rată foarte ridicată a criminalității, iar autoritățile au avut nevoie de mai mulți ani pentru ca să pună capăt atacurilor bandelor de răufăcători. În 1970, populația poloneză din Teritoriile de Nord și de Vest a atins nivelul din perioada antebelică ((8.711.900 în 1970 față de 8.855.000 în 1939). În același an, populația Poloniei ca tot a atins nivelul antebelic (23.930.100 în 1970 față de 23.483.000 în 1939). În vreme ce numărul estimat al germanilor care au
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
de răufăcători. În 1970, populația poloneză din Teritoriile de Nord și de Vest a atins nivelul din perioada antebelică ((8.711.900 în 1970 față de 8.855.000 în 1939). În același an, populația Poloniei ca tot a atins nivelul antebelic (23.930.100 în 1970 față de 23.483.000 în 1939). În vreme ce numărul estimat al germanilor care au rămas în Polonia variază funcție de sursă, populația germană a continuat să migreze spre Germania chiar și după încheierea expulzărilor. În perioada 1956
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
externă a Statului Major. În timp, în ciuda estimărilor optimiste de început cu privire la evoluțiile favorabile Poloniei a politicii externe sovietice, serviciile de contraspionaj au început să-și dea seama de valoarea conceptului prometeist. Această ultimă perioadă, a cincea, a prometeismului polonez antebelic (1933-1939) a fost, după cum a afirmat Charaszkiewicz, una a "șapte ani neproductivi". Mai multe fapte a condus la o asemenea evoluție: Până la moartea lui Piłsudski din 1935, s-au schimbat foarte puține persoane din cadrul mișcarii prometeiste poloneze, separată de distanțarea
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
din voturi, laburiștii-33% și liberalii-18 %. Se formează un guvern conservator condus de Stanley Baldwin, cu Churchill la finanțe. A propus readucerea valorii lirei sterline și în 1925, prin legea Standardului de Aur, prin convertirea în aur, lira revine la valoarea antebelică. Dar problemele economice se agravează, exporturile britanice scăzând, prețurile și costurile de producție fiind reduse, iar în lipsa retehnologizării eficiente, salariile sunt reduse. În 1926 sunt scăzute salariile minerilor și izbucnește greva generală, timp de 8 zile pe 4-12 mai. Guvernul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
formată de fapt din luptătorii diferitelor facțiuni regionale. Armata centrală a lui Chiang Kai-shek a avut pierderi grele la începutul războiului în campaniile de la Shanghai și Nanjing, iar puterea ei militară nu avea să se mai refacă niciodată la nivelul antebelic. Acest fapt l-a obligat pe Chiang să se bazeze pe aportul diviziilor liderilor regionali. Așa-numita „armată provincială" făcea în mod oficial parte din Armata Națională Revoluționară, dar de fapt avea propriile structuri de comandă. Unele dintre bătăliile importante
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Plasa Țăndărei, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]
-
Plasa Călărași, a fost o subdiviziune administrativă de ordin doi a județului interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
Bucarest : Imprimeries Independența, 1919 "Poems", București, Tiparul Oltenia, an necunoscut "Doine și sonete", București, Tiparul Oltenia, 1932 "Sofonisba: tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie Cuclin este un poet foarte dator liricii românești antebelice, cultivând cu predilecție forma sonetului, despre care are idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar ultimul vers trebuie să fie cel mai puternic și surprinzător. Sonete sale utilizează o imagistică bogată și au elanuri
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
rapidă germano-sovietică a împiedicat autoritățile să acorde Ordinul Vîrtuți Militari, teritoriul polonez fiind ocupat de inamici după numai cinci saptamani de la declanșarea atacului. Comandanții de divizii și brigăzi au obișnuit să-și decoreze folosind propriile lor medalii căpătate în perioada antebelica. Astfel, Regimentul 18 pomeranian a fost decorat cu Ordinul Vîrtuți Militari a generalului Stanisław Grzmot-Skotnicki pentru lupta plină de bravura din prima zi a războiului - 1 septembrie 1939. După înfrângerea Poloniei din 1939, o mare parte a armatei a fost
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
Revelatoare sunt și cele trei epistole, inedite până acum, ale jurnalistului și omului politic Vasile Goldiș (1862-1934) trimise lui Romulus Cioflec, în care directorul ziarului se dovedește a fi un excelent cunoscător al vieții artistice, culturale și politice din Transilvania antebelică. Lectura acestor epistole, așa de bine concepute și scrise acum o sută și ceva de ani, demonstrează inteligență, maturitate și o extraordinară capacitate de a uni forțele scriitoricești din cele mai îndepărtate toposuri ale României. Referirile la scriitori precum George
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
și să intre în negocieri cu bolșevicii. Piłsudski, cu toate acestea, era un fervent susținător al continuării luptei. Cum remarca Norman Davies, la vremea aceea, mai ales în străinătate, „Piłsudski nu avea nimic din prestigiul de mai târziu. Ca revoluționar antebelic, el își condusese partidul la diviziuni și conflicte; ca general în Primul Război Mondial și-a condus Legiunile la prizonierat și dizolvare; ca mareșal al Armatei Poloneze a condus-o până la Kiev și Vilnius, ambele acum pierdute pentru polonezi. Părăsise
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]