288 matches
-
a fost și un convins democrat de nuanță socialistă. Din acel colectiv, cât privește județul nostru, se afla și Vasile Tomegea, care nici într un caz nu ar fi convenit la o subliniere veridică a lui Ilie Mihăilescu. Îi fusese antecesor în Boroaia și pornise viguros la treabă în dezvoltarea cooperației și știu era că o rivalitate exista, oricât de afectuos și mieros se arătase bădița Vasile câteodată... La o asemenea controversă am asistat personal chiar la înmormântarea celui care a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
totalitatea condițiilor care mijlocesc și favorizează dezvoltarea psihică, iar aceștia țin de predispozițiile ereditare ale fiecărui individ. Ereditatea este rezultatul însumării influenței condițiilor de mediu de-a lungul generațiilor și reprezintă proprietatea organismelor vii de a transmite anumite caractere de la antecesori la succesori. La om ereditare sunt două categorii de trăsături: conservatoare (ale speciei umane și de generație) și variabile (ale fiecărui individ în parte). Zestrea ereditară constituie o premisă necesară pentru dezvoltarea psihică. Ea nu produce direct aptitudinile și atitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cum se spune, țăran în sat. Arborele genealogic al lui Nicolae Petrașcu, nu este format pe linie ascendentă, din șiruri întregi de oameni și de familii, atestate prin documente, întinzându-se pe sute de ani, ci din două generații de antecesori, răsăriți din masa omogenă a neamului românesc, asemeni unor vârfuri de stânci cu rădăcinile pierdute în adâncul muntelui. Strămoșii lui își au originea îndepărtată în arhaicul fond geto-dacic, care s-a manifestat plenar, prin acest exemplar de elită, de unde și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cnutul Moscovei. Rezistența rasei noastre se va afirma contra tuturor încercărilor de a-i falsifica ființa spirituală sau de a-l pulveriza fizicește. Cu trecerea lui la cele eterne, Petrașcu s-a convertit într-o forță spirituală care, alături de marii antecesori, va inspira cu exemplul vieții lui viitoarele generații românești. Dumnezeu să-i dea liniștea pe care na avut-o în viață, iar în ziua învierii să aibă parte de lumina drepților. Pentru cinstirea sacrificiului său, pentru perpetuarea marii lui existențe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
6.5. Pauperizarea paideia‑ei" Avem de a face cu o spoliere crescândă a sensului și conținutului vechii paideia eline. Curriculumul polymatheic este păstrat, dar tot mai schematic. Uneori era aproape caricaturizat. Erudiții secolului al V-lea îi imitau pe antecesorii lor romani din timpul Republicii și Imperiului. Ei nu merg însă mai departe. Străbunii lor nu aveau profunzimea paideutică a elinilor și nu o căutau, mulțumindu-se să o împrumute și să o imite. Urmașii au continuat această involuție. Cărturarii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
petrecute în trecut sau învățătură. În sensul de transmitere, tradiția dezvăluie un pragmatism generos și altruist, căci predarea valorilor și bunurilor are ca scop ușurarea vieții generațiilor tinere pentru ca, folosind acest avans, ele să poată merge mai departe, acolo unde antecesorii nu au putut ajunge.) Nu putem să nu amintim aici generoasele cuvinte ale lui Descartes : ) Tradiția este însă și o “sursă de viață” “o sursă de creație ”) și cu deosebire acest sens ne-a orientat spre aprofundarea felului în care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
centrale, cele două nave laterale se dezvoltă în spatele a două porți încadrate în zidul precedat de coloane. Navele longitudinale sunt între‑ rupte de alte trei nave dispuse transversal și luminate generos, la intersecția cărora trebuia să se ridice cupola. Spre deosebire de antecesori, cupola dese‑ nată de Michelangelo are o mișcare ascensională marcată de nervurile care își au originea în coloanele duble ale tamburului și care se extind în nervurile lanternoului. Atât prin ansamblul armonios pe care îl alcătuiește cât și prin detalii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
citoplasmatic, constituind genotipul individului. Ereditatea nucleară se transmite conform unor legități cunoscute (Mendel, T.H. Morgan), care permite atât înțelegerea naturii combinărilor care au loc, cât și producerea erorilor de copiere și a alterărilor (mutațiile). Identitatea genetică este practic imposibilă de la antecesori la descendenți, șansa fiind de 246 (una din 70 de trilioane). Orice genotip se exprimă doar în formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ) ca rezultat al interacțiunilor primare cu mediul. Fenotipul este doar una dintre variantele posibile ale unui același
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
au o istorie relativ scurtă și o specificitate aparte (date fiind limitele etice ale experimentelor genetice), câteva aspecte se impun a fi subliniate: • Moștenirea ereditară apare ca un complex de predispoziții și potențialități și nu ca o transmitere a trăsăturilor antecesorilor; • Ereditatea caracterelor morfologice și biochimice este mult mai bine cunoscută decât ereditatea însușirilor psihice, care, în multe cazuri, pare a fi rodul unor determinări poligenetice; • Diversitatea psihologică umană are cu certitudine și o rădăcină ereditară (constituție, biotip, baze comportamentale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sinucide. Ca vlăstar altoit pe trunchiul generației pașoptiste, țintind să continue efortul înaintașilor, O. a crezut și el că trebuie impulsionată „formarea unei literaturi și unor arte naționale” (Viitorul artelor în România, Bazele unei literaturi naționale). Ceea ce îl deosebește de antecesori este aspirația către o cultură durabilă care să-și afle modelul în clasicismul antic. Antichitatea înseamnă pentru el un echilibru interior și un peisaj estetic, a cărui perfecțiune formală poate fi transmisă inteligenței, sensibilității creatorului modern. În idealul clasic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
fie evidențiată cu prioritate este aceea a diversității lumii arabe, subliniindu-se existența, în cadrul acesteia sau în jurul ei, a nu mai puțin de cinci tipuri de arii istorico-geografice: aria inițială, din centrul Peninsulei Arabice; statele arabizate lingvistic, unde, însă, creștinismul antecesor s-a menținut în parte (Egiptul, Libanul ș.a.); aria de unde lumea arabă a înregistrat un regres evident, cedând teren, din punct de vedere politic, etnic și confesional după Reconquista (cea mai mare parte din Peninsula Iberică, Sicilia); aria care a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de antecesori iluștri, față de care actuala intelectualitate, sfertodoctă și teribilistă, seamănă mai degrabă cu o gașcă gălăgioasă de "fârțingăi" și "pițipoance"", fapt ce atestă o realitate, anume că "societatea noastră de azi trăiește un descumpănitor complex axiologic și identitar", într-o Europă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ansamblul cercetărilor lui P. furnizează un vast material informativ, biografic și bibliografic, punând în valoare strădaniile acestui cărturar de a completa episoade lacunare din istoria literaturii române cu date obținute în urma parcurgerii fondurilor documentare mai puțin accesibile ori ignorate de antecesori. SCRIERI: Neamul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, București, 1938; Contribuții eminesciene, I-II, București, 1938-1940; Biografia mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, București, 1940; Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, Cernăuți, 1943; G.T. Kirileanu, București, 1956; Catalogul corespondenței lui Mihail Kogălniceanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
generațiile mai vechi au rezistat „nuclee” de spirit civic, de respect al persoanei, al legilor - cele elaborate de un for democratic! -, o nevoie de demnitate umană și de practicare a unei credințe, oricare ar fi ea, dar sau moștenită de la antecesori, sau dobândită prin proprie reflexie, pe care deceniile comuniste, aspre, uneori chiar absurde, nu le-au putut eradica. Dar... schimbări esențiale de mentalitate putem Încă observa zilnic În toate straturile sociale și, mai ales, la aceia care prin răsturnarea puterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
utopie veche a unor visători sociali italieni, francezi sau ruși! - nu a „apărut” pe meleagurile noastre și niciunde, răul cel mare pe care l-a făcut dictatura ceaușistă a fost nu „asasinatul și teroarea polițienească” În primul rând, atribute ale antecesorului său, mai degrabă, Dej, ci... un amestec uluitor de grav și de amplu al tuturor straturilor sociale, rezultând, ca pe vremea trecutelor năvăliri barbare, o completă și profundă destructurare a orașelor, a populației, a conștiințelor. Acest amlgam, Început de Dej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acelei colectivități umane „blestemate” să poarte În istorie și În secole confuze un Sens mai presus de cel al purei supraviețuiri, al purei, imediatei și cu multiple fețe zeițe moderne numită Adaptare, cea care a luat locul aproape tuturor idealurilor antecesorilor noștri. Naivi și morți, cu care nu mai comunicăm, e adevărat, din pricina propriei noastre mediocrități sau a „avaturilor istoriei”, dar și pentru că aceste „lucruri”, ca orice este esențial, vital, nu pot fi comunicate. Singura cale este rezonanța, arma poeților, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care-i naște, Într-un procent statistic misterios, care se schimbă fantastic de la o epocă sau alta, deoarece există momente În care geniile apar cu zecile, am spune, și altele care „trăiesc” de pe urma lor, producând talente remarcabile dar incomparabile cu antecesorii lor! - și nu totul poate fi explicat, cum avem tendința să o facem aplicând principiile unui darwinism social, prin ambient sau condiții istorice sau climaterice! -, aceeași comunitate face totul pentru a le opri dezvoltarea, iar după ce s-au afirmat, Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dumneavoastră servitor, autorul acestor rânduri, eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima morții - uneori! - și printr-un tip de vitalism, pe care bănuiesc că l-am moștenit, pe linie paternă, de la antecesorii mei. Un vitalism, o exuberanță a existenței care ar trebui, e adevărat, să producă și un efect invers - adică o potențare a fricii de a o pierde, această miraculoasă existență! Dar, cred, bănuiesc că sunt și am fost adeseori atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mondene și care, după un roman voluminos, șablonard-balzacian, Jean Santeuil, propune cu adevărat marea răsturnare a prozei secolului, A la recherche du temps perdu; o epopee, o galerie de portrete desenate cu o perspicacitate și culoare ironică moștenită de la Îndepărtați antecesori, precum un Saint-Simon sau Montaigne și, mai ales, unde propune un stil, „o frază” ce contravine spiritului stilistic clasic francez care pretinde concizie și pertinență. O proză abisală, cu adevărat, deoarece personajele acestui vast tablou epic sunt creaturi umane vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alți câțiva! - ne confortau În această credință că, deși aflați Într-o „periferie geografică și culturală europeană” și scriind Într-o limbă și Într-un ambient cultural „recent” față de secularul și orgoliosul Apus la care se Închinau toți marii noștri antecesori, noi, tinereii debutanți, aflați la primele vagi și „false” publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai teme naționale, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii de azi l-au pierdut de mult - În artă, literatură vreau să zic, chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul bucovinean Paul Celan! În fapt și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contemporan decât contemporanul ? Răspunsul a fost dezvoltat pe un teren de vastă cuprindere epistemică de către Horia-Roman Patapievici și poartă numele de „omul recent” . Cu o evidentă întrebuințare peiorativă, omul recent reprezintă un om decuplat de la întregul capital de cunoaștere al antecesorilor săi, capital care nu poate fi numaidecât echivalat mecanic tradiției. Un al doilea sens se degajă de aici, acela de modernitate, iar Horia-Roman Patapievici și-a focalizat întregul demers pe analiza unei antropologii a modernității. Contemporanul face astfel figură de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai ales din cumpărarea angro și vânzarea la bucată a terenurilor și clădirilor postsocialiste și din exploatarea petrolului. Pe scurt, în nici un caz din știință adăugată. Când profiți de aruncarea „naturii” pe piață, ca și specularea privatizărilor sau a averii antecesorilor, adică mai ales de noroc este predictibil ca, la rândul tău să investești în „sursele” norocului, să mulțumești Domnului, dând milioane la Muntele Athos și să faci acte de caritate față de săraci, ca să îți fie iertate păcatele (cumpără indulgențe). Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pentru celebra sa lucrare A supraveghea și a pedepsi, dacă eseistul francez ar fi avut cunoștință de oroarea Piteștiului între 1949 și 1951). Voi spune, ca o curiozitate, că autorul constată și fixează cinci etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei etape). Referințe nuanțate există în acest desfășurător și în legătură cu spațiile-avatar sau epigonice ale Piteștiului: Brașov, Târgu Ocna, Gherla și Canal, astfel încât fresca ororii programatice să fie completă. Impresionant este, de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]