772 matches
-
că Schmitt susține această soluție numai în situațiile în care parlamentul devine ineficient. Schmitt definește "dictatura" ca instrumentul prin care suveranul restabilește ordinea care a fost disturbată. O asemenea dictatură, înțeleasă în sensul inițial al termenului adoptat din sistemul Romei antice, este o dictatură care se instaurează într-o perioadă de criză. O asemenea dictatură nu este constrânsă de niciun fel de norme de drept, deși scopul ei este tocmai instaurarea unei stări de drept. Astfel, pentru Schmitt, opoziția dintre dictatură
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
perioada medievală a stabilit phoenixul ca fiind "pasăre regală". În ciuda acestor etimologii populare, s-a decis faptul că termenul original φοῖνιξ derivă din greaca miceneană, "po-ni-ke", fiind un termen predispus la o varietate de interpretări. este ilustrată uneori în literatura antică si medievală, precum și în arta medievală, ca având un nimb, accentuându-se astfel legătura păsării cu Soarele. Cele mai vechi reprezentări ale acestora indică nimburi cu 7 raze, asemănătoare cu cele ale lui Helios (personificarea Soarelui in mitologia greacă). Pliniu
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
poate fi remarcat de cum se ajunge în Besançon, este Citadela să impozanta, un Fort ce a fost construit de celebrul arhitect Vauban. Orașul este înconjurat de sapte dealuri (lucru ce a inspirat celebrii scriitori ce-l comparau cu orașul Romei antice) și șapte fortificații (pe fiecare deal o fortificație). Cu această așezare, orașul a constituit timp îndelungat locul ideal pentru dezvoltarea urbană, economică și comercială (având ieșire la fluviu, păduri, locuitorii ocupându-se în mare cu agricultura și creșterea animalelor), fiind
Besançon () [Corola-website/Science/297711_a_299040]
-
înalt de dezvoltare al civilizației traco-geto-dace; gradul înalt de compatibilitate dintre civilizația traco-geto-dacă și cea română. Căile romanizării. Fenomenul romanizării a decurs pe două căi de bază: oficială și populară. Calea oficială a romanizării reprezenta politică de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populară a romanizării reprezenta procesul de implementare a civilizației române, inclusiv a limbii latine, în mediul traco-geto-dacic. Factorii romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a realizat datorită unor factori, care în dependența de timp, spațiu și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de acte inedite românești și străine. Lucrarea a contribuit la înaintarea studiilor istorice de istoriografie, ducând mai departe opera începută de "Cronica" lui Șincai, de „Magazinul istoric” al lui Nicolae Bălcescu și Laurian și de letopisețele lui Kogălniceanu. În "Historia antică a Românilor" (1875), deși incompletă, începe investigațiile critice asupra istoriei României.<br> "Istoria critică" (1873-1874) își propune studierea secolului al XIV-lea, epoca înființării formațiunilor statale românești din nordul Dunării. Au apărut numai un volum și un fascicul din al
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
târziu, în secolele al XIX-lea și al XX-lea. În pofida acestui fapt, influența lui Morsztyn asupra literaturii polone nu a fost una de o importanță minoră. Lirica lui Morsztyn se inspiră din creația lui Marini, dar și din cea antică (Horațiu, Ovidiu), sau din cea franceză. De asemenea, poetul Jan Kochanowski a avut o mare influență asupra lucrărilor sale. Morsztyn a reușit, într-un mod excepțional, să dea o nouă formă motivelor utilizate de autorii din care se inspiră. Originalitatea
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
a structurii clădirilor prin ritm și culoare, prin utilizarea volumelor simple și clare; - utilizarea unor reguli de compoziție bazate pe ordine, pe echilibru și pe disciplinarea imaginației; -dezvoltarea decorației interioare a clădirilor, pornind de la elemente din arhitectura egipteană și greco-romană antică, până la crearea unor stiluri de decorație generând solemnitate, delicatețe sau fastuozitate; - preluarea unor elemente arhitecturale din perioada antică; Este prezentă tendința către orizontalism, iar centrul unui monument clasic este marcat prin câțiva pilaștri de un colosal ordin corintic în piatră
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
și datarea sunt corecte, atunci castrul de la Uioara de Sus trebuie să fi arătat aproximativ la fel cu cele de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur ori Morești. Explicația numelui a fost extrasă în raport cu o ruină antică, care trebuie să fi fost originată în antica "Salinae". Acolo trebuie să fi fost "Vetus Castro" ori "Óvár" (ca în cazul Napoca-Cluj). Interesul pentru un astfel de obiectiv este și pare ciudat de suspect. Explicația, simplă, este doar aceea că toponimicul, prezent în mai multe puncte de hartă
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
râuri" Mesopotamia din Orientul Mijlociu. Alte civilizații au evoluat pe malurile Nilului, în Egiptul Antic, pe valea Indusului sau de-a lungul marilor fluvii ale Chinei. Istoria "Lumii Vechi" se împarte în Antichitate, având ca zone principale: Orientul Mijlociu, bazinul mediteranean, China antică și India antică, ajungând până în secolul al VI-lea; Evul Mediu, între secolele al VI-lea și al XVI-lea; Epoca modernă timpurie sau Renașterea, și Epoca modernă, de la Epoca Luminilor și Revoluția Industrială, ce începe din 1750 și până în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teatrul atenian a fost dominat de teatru de revistă, comedii muzicale, operete și nocturne, iar dramaturgi remarcabili au fost , , și alții. Tradițiile filosofice occidentale au început în Grecia Antică în secolul al VI-lea î.e.n. Primii filosofi sunt denumiți „presocratici”, ceea ce arată că au fost înainte de Socrate, ale cărui contribuții marchează un punct de cotitură în gândirea occidentală. Presocraticii proveneau din coloniile estice și vestice grecești, și s-au
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
scepticismul și neoplatonismul. În perioada modernă, (în , „iluminarea”) a fost expresia greacă a iluminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți notabili au fost , și . Literatura greacă poate fi împărțită în trei mari categorii corespunzând a trei mari perioade: antică, bizantină și modernă. La începutul literaturii grecești stau cele două opere monumentale ale lui Homer: "Iliada" și "Odiseea". Deși există diferite datări istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
au fost sărbători bianuale ținute în Grecia antică în templul din Eleusis dedicate zeiței Demetra și fiicei ei Persefona din recunoștință pentru darul agriculturii. Conform legendei, eleusinii erau protejați de Demetra fiindcă se arătaseră primitori față de ea când luase înfățișarea unei bătrâne sărmane, atunci când o căuta pe fiica
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
uneori cu șanț adiacent. Cele mai multe dintre așezările fortificate sunt centre economice, politice, militare și de cult, situate întotdeauna într-o zonă intens locuită. Aceste așezări erau numite de geto-daci "dava" și numele unora dintre ele este înscris în texte literare antice sau inscripții. La aceste așezări se adaugă acele forturi întărite, cetăți propriu-zise care au caracter militar. Multe dintre acestea erau, pe timp de pace, reședințe ale unor personaje de seamă. Însă nu lipsesc nici cetățile de refugiu sau cele de
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
1720 și 1730, care răspundeau în fața unei numiri pe care George I al Angliei o alesese el însuși. În timp ce George I dorea ca titlul să îi reflecte măreția, ei în schimb au văzut în aceasta o reflexie a tranziției Romei Antice de la literatura brută accesibilă tuturor la literatura șlefuită având înalte influențe politice. Datorită abundenței metaforelor folosite, perioada cuprinsă între 1689 și 1750 a fost numită "Era Augustiniană" de către criticii secolului XVIII (inclusiv Voltaire și Oliver Goldsmith). Literatura din această perioadă
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
ori, fiecare civilizație lăsând ceva în urmă șederii sale. Astfel această regiune are o moștenire arheologică și arhitecturală impresionantă. Din păcate, fiecare civilizație nou instalată distrugea în mare ce a construit cealaltă dinaintea să. Totuși fenicienii au lăsat urme ale anticei Malaka sub fundația ce se află în spatele muzeului Picasso. Există dovezi importante în ceea ce privește perioadă de ocupație a românilor în secolul I Teatrul Român din Malaga, în Român Villa din Rio, Verde, Marbella, în primul secol al orașului Acinipo, 25 de
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
un bou. La Muzeul Anatolian al civilizației, putem vedea desene și obiecte ce posedă un caracter distinct umoristic. Chiar și imaginea lui Buda în postura sa de reverie și seninătate, are o notă umoristică distinctă. Statuetele de lut din Grecia antică cu satiri veseli, cu falusuri gigantice, sunt și ele obiecte de amuzament cu semnificații erotice. Forma cea mai uzuală a unei reprezentări caricaturale o constituie disproporționarea și exagerarea unor anumite parți ale anatomiei. Stil grafic echivalent pamfletului scris, caricatura poate
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
național, ci un imperiu peste mai multe popoare. În ciuda faptului că majoritatea populației sale și a elitei politice erau de etnie germană, conducătorii săi, elita politică, se priveau pe ei înșiși ca cetățeni romani, continuatori ai tradiției statale a Romei antice deși, practic nu mergeau la Roma decât pentru încoronarea lor religioasă. La zenitul său, imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, Austria, Elveția, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca și partea estică
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Istorice a Academiei Române în 1868, a fost președinte al Academiei între 1887 și 1889. Îmbolnăvindu-se grav în 1886, el și-a petrecut ultimii ani publicând documente istorice din fondul Eudoxiu Hurmuzachi, mediatizând descoperirile arheologice din perioada Greciei și Romei antice în Dobrogea de Nord, si colecționând documente străine legate de istoria României. Unul din ultimele sale discursuri, ținut în fața Academiei în prezența regelui Carol I și a soției sale Elisabeta de Wied, a fost un sumar al întregii sale cariere
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
i (arabă: الأنباط al-ʾ Anbat, ebraică:נבטים Nabatim) au fost o uniune de triburi nomade arabe antice care au apărut în secolul al IV-lea î.Hr. în nord-vestul Peninsulei Arabice și în sudul și sud-estul Palestinei antice la sfârșitul dominației persane ahemenide și începutul epocii elenistice, i s-au îndeletnicit cu comerțul de mirodenii, parfumuri, materiale textile, asfalt destinat îmbălsămărilor, pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei, în Edom și Neghev. Ei au reușit să identifice surse
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
La început romanii și-au imaginat zeii ca puteri și mai apoi ca persoane, astfel explicându-se faptul că puțin din mitologia romană este autentică. După învățatul roman Marcus Terentius Varro, numai după ce romanii au avut contact cu civilizația Greciei antice în sec VI î.Hr. ei au început să-și reprezinte zeii sub formă umană. În ultimele trei secole înaintea lui Hristos scriitori ca Virgil și Ovidiu au gravat numele și funcțiile zeilor romani în librăriile grecești și în tradiția artistică
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
culturală a Chinei. Diferite tipuri de galere au dominat bătăliile navale din Marea Mediterană din vremea lui Homer până la apariția tunurilor, în jurul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Galerele au fost folosite în războaiele antichității de către Imperiul Persan, Grecia Antică și Roma Antică până în secolul al IV-lea. După căderea Imperiului Roman de Apus, galerele au fost folosite în continuare de marina bizantină și de noile state islamice. Statele medievale din jurul Mării Mediterane (mai ales republicile italiene maritime ca Veneția
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
Diferite tipuri de galere au dominat bătăliile navale din Marea Mediterană din vremea lui Homer până la apariția tunurilor, în jurul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Galerele au fost folosite în războaiele antichității de către Imperiul Persan, Grecia Antică și Roma Antică până în secolul al IV-lea. După căderea Imperiului Roman de Apus, galerele au fost folosite în continuare de marina bizantină și de noile state islamice. Statele medievale din jurul Mării Mediterane (mai ales republicile italiene maritime ca Veneția, Pisa și Genova
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
de acest număr în moduri foarte variate. În mod particular, din punct de vedere estetic, oamenii preferă proporțiile numărului de aur oricăror altor proporții. Faptul că diferite opere de artă și lucrări arhitectonice, de la piramidele din Egipt și templele Greciei antice la catedralele gotice respectă proporțiile respective, fără a fi fost dimensionate în mod conștient pentru respectarea acestor proporții, se datorește unui simț înnăscut pentru aceste proporții. Deși susține că numărul de aur este de regăsit în toate manifestările materiei vii
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
1 Regi sau 1 Împărați) este o carte din Vechiul Testament. Cartea Împăraților (1 și 2 Regi) (ebraică: "Sepher M'lakhim", ספר מלכים) este formată din două cărți, care inițial formau o singură carte. Ea prezintă o istorie narativă a regatelor antice Israel și Iuda de la moartea lui David până la eliberarea succesorului său Ioiachin dintr-o închisoare din Babilon, de-a lungul unei perioade de 400 de ani (cca.960 - 560 î.Hr.). Încheie o serie de cărți istorice de la Iosua, Judecători și
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
și storytelling și despre felul în care acestea condiționează existența unei comunități. Mitul permite existența unei comunități, dar poate să dezvăluie și fisurile acesteia, deoarece „miturile pot fi înșelătoare”. Astfel, spunea ea, Atena, atât cea de azi, cât și cea antică, pare să rămână ținta unei idealizări, un oraș imaginar, captiv între mitologizarea prezentului și mitologizarea trecutului. Margherita Laera își încheie articolul intitulat Reaching Athens cu întrebarea: „A ajuns oare cineva în Atena?”. Îndrăznesc să citesc această întrebare într-un sens
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]