620 matches
-
drumul lui, ca în urmă cu un an, ci continuară să se întâlnească și să-și petreacă timpul împreună. Fără a o spune deschis, ei simțeau că așa era firesc. Merseră la filme și la spectacole de teatru, căutară prin anticariate cărți vechi și necenzurate, se plimbară prin Cișmigiu și prin Herăstrău și chiar prin împrejurimile orașului, pe la mănăstiri. Săptămâna viitoare plec la Sibiu, îi dădu de veste în cele din urmă Felicia, în timpul unei plimbări prin Herăstrău. Stăteau pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și pe urmele cărora doar îndrumările Lui ne poate ghida. Teodora continuă : Eminescu a fost pentru noi pretextul uitării. Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ar fi pus cineva - întrebarea lui Kierkegaard despre existență, cea a lui Wittgenstein despre cunoaștere -, răspunsul se afla la Viktor-Carte. Era imposibil de imaginat, a spus șeful de echipă, o întrebare care să nu-și fi găsit răspunsul la Viktor-Carte. Anticariatul lui era, ca să spun așa, fără granițe și total. Odată, jumătate din cărți au fost distruse într-un incendiu. Și totuși părea că toate răspunsurile rămăseseră neatinse. Din cauza aerului umed al dimineții, nasul șefului de echipă curgea. Când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de mic și rătăcit, o cameră în semi-neorînduială (locul e în curs de amenajare) unde stau, spre vitrină, ediții vechi, pe stative, și spre interior, în rafturi, cărți înșiruite pe teme. Știind, de bine de rău, ce pot să ofere anticariatele și cît sînt de descoperite la capitolul instrumente de lucru - cele mai cerute, de altfel, cercetez îndelung bogăția de istorii literare, de istorii ale limbii, de dicționare, de titluri de literatură modernă și contemporană (nu din acelea proaspăt scoase din
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
de istorii literare, de istorii ale limbii, de dicționare, de titluri de literatură modernă și contemporană (nu din acelea proaspăt scoase din comerț și vîndute cu un minim rabat, lucru pe care, ca pretutindeni, l-ar putea face librăria, nu anticariatul), care prin alte părți vin rar sau deloc. Avantajul - vremelnic oare?, al începutului. Plec, îndemnată de alte și alte drumuri să amîn zăbava, nu înainte să aleg "o carte mică, o cărticică": Mic Tratat de Estetică sau Lumea Văzută Estetic
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
găzduiește și astăzi două reprezentanțe diplomatice, ambasada Ciprului și pe cea a Senegalului. De asemenea, la parter există un cinematograf cu numele "Zita", după numele ultimei împărătese austro-ungare... Vizavi, unul dintre cele mai mari - de nu cumva cel mai mare - anticariate din Stockholm, în vitrina căruia am avut surpriza să deslușesc coperta unui album de fotografii - apărut în Suedia -, despre România. Apartamentul din Birger Jarlsgatan 37 a văzut derulându-se tratativele sovieto-române din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, reprezentanța
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
întîmplat în trecut cu obiectele de cult ale religiilor stinse. Lipsite de țesătura unor ritualuri în interiorul cărora să poată primi o întrebuințare pe măsură, ele au avut parte de soarta relicvelor prețioase: au devenit exponate de muzeu sau articole de anticariat. Iar schimbarea destinației lor a fost însoțită de o lamentabilă bagatelizare a însemnătății lor cultice. Căzute din grația oficierii unei convenții sacre, ele au avut parte de o terfelire sui generis: au fost reciclate în spirit modern și, din odoare
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
legea din 10 iulie 2000 și agreată sub numărul 2002-365." Persoanele implicate direct în pregătirea și în organizarea propriu-zisă a licitației sînt, din partea română, Ovidiu Morar, consiliat îndeaproape de Mihai Oroveanu, Ovidiu Morar fiind unul dintre principalii actori ai pieței anticariatelor și ai pieței de carte, în general, din România, care a impus domeniului, prin librăriile Noi, un nivel de profesionalism incontestabil și care a avut curajul de a se angaja printre primii, prin Noi Media Print, în editarea cărților de
„De la București la Paris“ și retur (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7439_a_8764]
-
postare care ar putea deveni carte, o scenă la care a asistat în Săptămâna Mare, în București: ”Lângă piața centrală din cartierul Drumul Taberei, pe trotuarul principal, tronează de câțiva ani încoace două chioșcuri din lemn, elegante, cu cărți de anticariat. La un moment dat, un băiețel cam de șapte ani s-a desprins de bunică și s-a apropiat de raftul plin de cărți vechi. Puștiul a fost atras de ilustrația vie de pe coperta unui volum cu povestiri de Frații
Bunica, unui copil: Idiot mic, nu atinge cărţile. Au bacterii! by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/79481_a_80806]
-
Cronicar Sfîrșitul anticariatelor Serios, divers și bine informat se dovedește a fi numărul 11 (din noiembrie 2008) al revistei timișorene Orizont. Cronicarul a citit-o cu plăcere, oprindu-se pînă la urmă asupra a două articole. Mai întîi, vești bune privind traducerea autorilor
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
bună ne dă Radu Pavel Gheo în articolul "Slănina și cartea": "Nu demult am remarcat un lucru care, pentru un oraș de talia și cu pretențiile culturale ale Timișoarei, ar trebui să fie șocant: în Timișoara nu mai există nici un anticariat. Singurii care mai vînd cărți apărute acum zece, douăzeci, cinci zeci de ani sunt cei cîțiva vînzători ambulanți, Ťcăruțașiiť, cu tarabele lor plasate în aer liber (sigur atunci cînd e vreme bună)." Într-adevăr, dispariția anticariatelor spune mult despre locul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
nu mai există nici un anticariat. Singurii care mai vînd cărți apărute acum zece, douăzeci, cinci zeci de ani sunt cei cîțiva vînzători ambulanți, Ťcăruțașiiť, cu tarabele lor plasate în aer liber (sigur atunci cînd e vreme bună)." Într-adevăr, dispariția anticariatelor spune mult despre locul pe care începe să-l ocupe cărțile în sufletul oamenilor. Concilierea generațiilor? Din nr. 11/ 2008 al revistei RAMURI, ne reține atenția interviul amplu acordat de criticul Gheorghe Grigurcu Dorei Pavel. Este adusă în discuție, printre
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]
-
cheltuială", aceeași atmosferă de metropolă intelectuală care s-a păstrat de-a lungul timpurilor. Între toate acestea, Paul, sosit la București ("un tânăr spiritual, chiar jovial, cu părul castaniu și ochii căprui, elegant în mișcări, de o mare distincție"), bătea anticariatele, cumpăra cărți, discuta cu Nina Cassian, Ov.S. Crohmălniceanu, Alfred Margul-Sperber, Alexandru Philippide, trăia auster, frugal, "insensibil la văicărelile izvorâte din lipsuri de ordin material", frecventa grupul suprarealist bucureștean, și alături de Petre Solomon, cu care lucra la Cartea Rusă, forma un
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
a ansamblului. Totul este corect, dar complet lipsit de viață. Recitite astăzi, după aproape trei decenii, comentariile despre poeții de la cenaclul "Pavel Dan" sau despre poezia lui Vasile Dan seamănă cu florile uscate presate între paginile vreunui tom găsit la anticariat. Este limpede că nu aceasta era calea de urmat și, pe măsură ce simte tot mai ferm pământul de sub picioare, exegetul devine din ce în ce mai preocupat de stil. Libertățile stilistice devin tot mai îndrăznețe, experimentele se fac la lumina zilei, fraza ia turnuri retorice
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
fie reeditate, în ciuda bunelor intenții ale cîtorva cărturari. Celor care n-au apucat din această cauză să răsfoiască cele trei volume de proză scurtă, Rebarbor, Caractere și Biografii comune, textul din Vatra le va prilejui fără-ndoială insistente drumuri către anticariate. În acest scop, reluăm și aici unul dintre fragmentele citate de Constantin Pricop: „Nu-i eroism [...] înverșunarea cu care oamenii crapă de frig și sudează fierul sub cer, încrîncenarea cu care-și smulg cizmele clefăind din nesfîrșitul noroi, și poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
Simona Vasilache Editura Humanitas a republicat, foarte recent, păstrându-i întru totul fața din tinerețe, un volum pe care doar neglijența l-ar putea trimite în anticariat: Aer cu diamante, de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu și prefața lui Nicolae Manolescu. În totul, cartea este aceeași din 1982, cu o discretă umbră a noii edituri în josul omului din
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
Național, pentru fiecare bun în parte, în raport cu valoarea artistică, istorica sau de document al naturii și ținînd seama de prețurile stabilite cu prilejul achiziției de bunuri similare de către muzee, precum și de cele practicate în unitățile de comerț cu bunurile artistice, anticariat, consignație pentru bunuri comparabile sau de tarifele aprobate prin legea dreptului de autor. În același mod se stabilesc și despăgubirile corespunzătoare pentru bunurile din patrimoniul cultural național care trec în proprietatea statului, conform prevederilor Legii nr. 63/1974 a ocrotirii
HOTĂRÎRE Nr. 312 din 1 aprilie 1975 privind criteriile de stabilire a preţurilor de achiziţie a bunurilor din patrimoniul cultural naţional. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106450_a_107779]
-
altă parte, dacă iPad-ul va produce un reviriment în rândul cititorilor. În opinia mea, el va fi „adoptat" exact de cei care continuă să citească și azi, de indivizii tot mai puțin numeroși pe care-i vezi prin librării, anticariate și la târgurile de carte. Nu cred că simpaticul dansator „latino", devenit vedetă de televiziune, va renunța la plăcerea de a-și petrece timpul sorbind la tejgheaua barului margherite după margherite și va începe o cură de lecturi numai pentru că
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
f) să expună numai obiecte în stare de conservare corespunzătoare sau restaurate și în condiții de deplină securitate, sub directă supraveghere a personalului de specialitate, cu avizul Direcției patrimoniului cultural național. ... Articolul 15 Notariatele de stat, executorii judecătorești, unitățile de anticariat și consignație care iau cunoștință de existența unor bunuri din patrimoniul cultural național sînt obligate să le anunțe oficiilor corespunzătoare pentru patrimoniul cultural național, în termen de 15 zile. Articolul 16 În vederea mai bunei păstrări, conservări și valorificări științifice și
LEGE Nr. 63 din 30 octombrie 1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural naţional al Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106409_a_107738]
-
existe vreo carte a Ilenei Mălăn-cioiu (antologică ori inedită) care să-mi fi scăpat. Pe câteva le-am descoperit, adolescent fiind, în rafturile părinților. Ce nu era acolo, dintre aparițiile mai vechi, am reușit să reconstitui singur în timp din anticariate ori din colecțiile bibliotecilor. Mi-amintesc, de pildă, că Recursul la memorie l-am comandat telefonic și l-am primit chiar în săptămâna în care-a ieșit de sub tipar. Citit pe nerăsuflate, dialogul acesta mă contraria. Nu înțelegeam de ce anume
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
Wilson), un scenarist de duzină cu oarecare succes hollywoodian, isi însoțește logodnică bovarică, Inez (Rachel McAdams), la cumpărături alături de viitorii socri, doi americani bogați și obtuzi. Caricatură americanului venit să târguiască la Paris mobilă rococo sau empire și obiecte de anticariat la mâna a doua este doar un aspect al comicului lui Woody Allen. Gil nutrește dorința de a fi mai mult decât un scenarist de duzină, mai precis, el vrea să fie un adevărat scriitor, ori Parisul epitomizează toată această
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
în La Belle Epoque alături de Gauguin, Toulouse- Lautrec etc. Și ea este o călătoare în timp, devenind captivă într-unul dintre pliurile lui. Gil se va retrage pentru a descoperi dragostea în Paris alături de o fată care vinde lucruri de anticariat, separându-se de logodnică infidela și de universul fad, convențional al familiei burgheze. Cu alte cuvinte, câștigându-și libertatea de a confrunta scrisul cu viața, dar o viață care îmbrățișează tandru clișeele dragi. Și aceasta idealitate fragilă ne este servită
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
supus,/ Culege vecheaaramă ce nu mai are curs,/ Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc,/ Fiu al ăstor ruine, țărâna lor slăvesc.” (Trecutul. La mănăstirea Dealu). Biblioteca estivală a lui Codrescu din Adela conține un Diogene Laerțiu luat de la anticariat, de unde doctorul în loisir își extrage pasaje despre apatie. O întâmplare semnificativă, ca la Caragiale, întâlnirea cu cartea veche, în literă și în scoarță. Un anticar atipic este și Zerlendi, împătimitul de scrieri despre India, după care rămâne o bibliotecă
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
Simona Vasilache Dacă anticariatul e o librărie peste care au trecut anii, mi se pare îndreptățită această privire mult înapoi, spre vremea când editura, librăria, „firma” culturală, într-un sens cum azi doar puțin se mai poartă, erau într-una. Istoria lor e istoria
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
fiind mai mult "docu" decât roman. Într-o Postfață în care autorul simte nevoia să se explice - e semnificativă chiar această nevoie de a se explica - el mărturisește că ideea de a scrie Ultima gară e consecutivă descoperirii într-un anticariat din Neapole a jurnalului lui Valentin Bulgakov, ultimul secretar al lui Tolstoi. "Un roman - scrie Jay Parini - este o călătorie pe mare, explorarea unor ape străine, dar eu am navigat cât am putut de aproape de țărmul evenimentelor reale care au
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]