268 matches
-
franceză de la Ocupație încoace arătase o reconciliere treptată cu religia a unei opinii publice caracterizate în mare măsură de necredință : accesul în consiliile guvernamentale al unui partid politic atît de clar confesional precum MRP furnizează o dovadă în acest sens. Anticlericalii tradiționali și-au dat seama de altfel ce ocazie nesperată li se oferea : la Dijon și în alte părți, ei devin subit apărători ai lui Moș Crăciun, aflat în pericol. Moș Crăciun, simbol al necredinței, ce paradox ! Căci, în povestea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
douăsprezece cărți cu poezii. Cavalerii feniani trebuiau să fie puri, onești, sobri, amabili, curați la suflet și la trup. Legendarul Finn a fost ucis în bătălia de la White Ștrand de Regele Lumii. Cu timpul, Fianna a căpătat o puternică tentă anticlericala și anticreștina, ceea ce a determinat condamnarea lor de către Sfîntul Patrick. Răspunsul lor a fost "mai bine în Iad cu Finn decît în Rai cu îngeri fragili". Cel care a găsit și promovat această denumire a fost John O'Mahony, un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
episod din activitatea acesteia ca instituție. Pe de altă parte, mare parte din înalta ierarhie ortodoxă încă mai crede că „intelectualul” are ispite culturale, fiind din această pricină infrecventabil și inutilizabil. Orice demers intelectual critic este perceput ca o acțiune anticlericală sau dirijat în mod direct împotriva instituției ca atare. Nici „apărătorii de elită” ai unei Ortodoxii de biblio tecă, intelectuală, aseptizată și înalt spiritualizată, nu au văzut întot deauna relevanța unui astfel de tip de cunoaștere din interior a unei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
diferită de Occident. și totuși ! Recent, o tânără și promițătoare speranță a sociologiei religiei din Franța nota în prefața cărții sale, cu o dezamăgire abia reprimată, dar care se simte clar printre rânduri, faptul că „în munca de teren, reputația anticlericală a sociologiei nu-l ajută prea mult pe sociolog să câș tige încrederea subiecților săi” (Jonveaux, 2011). În spațiul ortodox al moder nității, intelectualii laici nu au îndeplinit niciodată rolul de „regulator” și negociator al religiei în societate. Prin cercetări
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
capitală. Îi spun cine sunt și ce fac și-l rog să stăm puțin de vorbă, acceptă fără prea mare plăcere, este evident că-l țin din treabă, dar o face totuși. Are un discurs neutru față de pelerinaj, uneori vag anticlerical. „Nu-mi plac preoții, dar sunt conștient că BOR-ul este o mare forță, singura capabilă să adune mase atât de mari de oameni, pe bază de voluntariat. Nimeni nu-i obligă să vină aici, nu-i așa ?” Apoi încearcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nectarie, adevărat star mediatic, prezentat ca specialist în bolile civilizației (cancer). Un inventar impresionant al locurilor din România unde se află fragmente din moaștele sale este atașat articolului. Comentariile care însoțesc ansamblul sunt extrem de numeroase și diverse, de la cele violent anticlericale și antirelicve, de extracție neopro testantă, la cele care arată existența unui „stigmat ortodox”, construit și prin practica pelerinajului și a închinării la moaște. La final, se ridică întrebarea : de ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a simțit nevoia înfăptuirii unui astfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de la un foarte bun preot. Într-un asemenea pasaj, putem vedea cât de puternic depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tentativele lor de acaparare sau de înlăturare a adeziunilor religioase rivale. În Franța, îndeosebi, unificarea lingvinstică a în-tîrziat mai mult decît în zonele protestante francofone din Elveția vecină. Mai cu seamă galicismul lui Louis XIV și, mai mult încă, furia anticlericală a iacobinilor și a succesorilor lor mai mult au minat decît au întărit identitatea colectivă a francezilor. În Italia, de asemenea, artizanii unificării au trebuit să consacre o mare parte a energiei lor în încercarea de a-și convinge concetățenii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decît de a acorda dividente convenabile țărilor sau oamenilor ce fuseseră de partea lor în timpul războiului și care, se înțelege, rămîneau clienții lor. Astfel se explică nașterea prematură a Iugoslaviei pe care aliații o fac cadou Serbiei, a Cehoslovaciei oferită anticlericalilor de peste tot, în timp ce Austria și Ungaria sînt cele care suportă aceste generozități. În ceea ce privește motivațiile individuale ale celor ce au participat la această parcelare a Europei Centrale și de Est, acestea se observă în comportamentul liderilor ce profită de acestă conjunctură
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în relațiile cu celelalte popoare"379. E drept, ulterior, cînd naționalitățile în general vor evolua către o postură democrat-creștină, acest fundamentalism politico-religios se va atenua. La începutul războiului civil, statul basc devenit aproape independent cu prețul fidelității față de o republică anticlericală, nu va mai avea timp să-și pună în practică principiile, în singurul său an de existență. Cu toate acestea, radicalii vor rămîne aici destul de nu-meroși, poate chiar majoritari. Un astfel de exemplu aflăm în persoana abatelui Jerbaxio Albizo, împușcat
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe un armistițiu: se cuvine subliniat însă că nu eventuala nemulțumire ori dezamăgire a credincioșilor a catalizat armistițiul cu pricina, ci tocmai dorința de a sublima imaginea ofilită și coclită a instituției Bisericii, în urma scandalului declanșat. Îmi închipui ce pamflet anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
important și unde Geoffroy adusese la modă foiletonul un fel de supliment literar, îi asigurau, în mijlocul înaltei burghezii pariziene și a notabililor locali, o influență considerabilă. Le Constitutionnel, după debuturi dificile, s-a constituit în organ al opoziției liberale și anticlericale. Sub influența lui Etienne, acest jurnal al burgheziei de mijloc, al cabaretelor și cabinetelor de lectură avea un foarte mare număr de cititori iar pentru proprietari s-a dovedit a fi o afacere excelentă. Sub patronajul ministeruui condus de Martignac
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
Capitaine Paul de Alexandre Dumas, care a adus pentru Le Siècle 5.000 de cititori în 1838. Eugène Sue a publicat Mystères de Paris în 1842... în extrem de austerul Journal des Débats; Le Juif errant, operă de căpătîi a literaturii anticlericale din secolul al XIX-lea, a fost plătit cu 150.000 de franci și a adus 15.000 de abonamente ziarului Constitutionnel; Les Trois Mousquetaires și Le Compte de Monte-Cristo de Alexandre Dumas, au apărut în 1844, primul în Le
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
grijă să fie autorizate publica(iile cu o anume diversitate de tendințe: Univers catolic intransigent, Gazette de France, legitimist(, Débats liberal de centru dreapta, Moniteur universel oficial, Pays, Constitutionnel, Patrie oficioase, Presse guvernamental, Siècle al lui Havin "monitor al opoziției", anticlerical și aparent democratic. B) Imperiul liberal (1860-1868). Creșterea nemulțumirilor (ruptura cu catolicii și cu protecționiștii), eșecurile externe și îmbătrînirea lui Napoleon III au antrenat o anumită relaxare a restricțiilor. Pentru a diviza opoziția, guvernul a autorizat apariția de noi ziare
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
doua mare carte, Vechiul Regim și Revoluția. A lăsat și o amplă Corespondență. Scriitor, gânditor și istoric francez. Prin raționamentul său, prin critica privilegiilor, a fanatismului, a nedreptății și a prejudecăților a întruchipat spiritul Luminilor, a fost idolul burgheziei liberale anticlericale și, prin spiritul său, un prinț al întregii lumi cultivate europene; pentru mulți secolul al XVIII lea este secolul lui Voltaire; iar ca scriitor, a înnoit toate genurile, nu puține, pe care le-a cultivat: tragedii ăŒdip, Semiramida, Zaira, Tancred
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
strîns al statului, pot fi dizolvate prin decret. Siguri că nu obțin autorizația, iezuiții pleacă din nou în exil. Blocul grupărilor de stînga triumfă cu puțin în alegerile din 1902. Radicalii se instalează la guvernare cu "moș Combes", radical violent anticlerical. El aplică legea asupra asociațiilor cu cea mai mare rigoare, refuzînd sistematic cererile de autorizare. Legea din 7 iulie 1904 interzice învățămîntul tuturor congregațiilor, chiar și autorizate. La 30 iulie 1904, Franța rupe relațiile diplomatice cu Vaticanul. Campania pentru separarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a ofițerilor). Separarea, de acum încolo inevitabilă, este votată. Prin legea din decembrie 1905, Republica nu recunoaște nici un cult, dar garantează libera practicare a tuturor. Bunurile Bisericii, după lege, trebuie să fie atribuite asociațiilor de cult. Dar climatul de luptă anticlericală și opoziția Vaticanului împiedică aplicarea acestei măsuri. În regiunile în care influența politică a Bisericii este mare, inventarele bunurilor Bisericii dau loc unor grave ciocniri între fideli și forțele de ordine. Abia în 1924 s-au format asociațiile diocezane, cărora
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
său, Gaston Doumergue, datorită voturilor senatorilor, arată fragilitatea Cartelului. Radicalul Herriot, primar al Lyonului, formează un guvern cu susținere (dar fără participare) socialistă. După calmarea religioasă a Blocului național, care a restabilit relațiile diplomatice cu Sfîntul Scaun, el reanimă lupta anticlericală, întîlnind o vie opoziție a catolicilor, susținuți de niște mase care nu au uitat "fraternitatea din tranșee". Mai ales Herriot, a cărui politică financiară îi neliniștește pe cei avuți și pe posesorii de economii, este victima unei crize de încredere
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
armelor în urma actului de la 23 august 1944, lupta comuniștilor români pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, respectiv - conform terminologiei istorice românești - a României de Nord-Vest. De primele două puncte s-au ocupat lucrările anilor optzeci. Degeaba a fost România ceaușistă profund anticlericală. Atunci când trebuia să-și amintească de culpabilitatea ungară, ea nu se sfia să răspândească pe arii cât mai extinse, cu ajutorul literaturii de propagandă scrise de istorici, informații despre soarta comunităților creștine răsăritene - ortodoxe și greco-catolice române - rămase în Transilvania de
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
comportament a fost cel de opoziție și de încercare a subminării autorității bisericii, pe cât era cu putință. De aceea, ereziile din apusul medieval au fost divergente atât din punct de vedere teologic, cât și din perspectivă organizațională. Direcțiile ereziilor erau anticlericale, urmărind o reformă a modului de a-L percepe și relaționa cu Dumnezeu. Modul de operare al ereziilor a fost de cenzură a bisericii și imaginarului acesteia. În conflictul dintre biserică și erezie se manifestă conflictul dintre raționalitatea specifică dogmaticii
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
parte a acestora se regăsesc în principiile reformei, ca și o parte a celor ce au adoptat ideile eretice. Ideile principale ale ereziilor pot fi identificate și între direcțiile protestante în diferite forme, dar chiar și în sânul bisericii. Ideile anticlericale, lichidarea ierarhiei bisericești cât și deposedarea Bisericii de averi sunt unele dintre principiile reformiste. Ideea purității în sensul nedeținerii de posesiuni și a unui ascetism religios au fost principiile călugărilor: dominicanii, franciscanii și mult mai târziu a iezuiților. Această cenzură
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în sufletul său din lucrarea mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel omul nou
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică a Bisericii și Papa reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
naționalistă, mai curând pan-naționalistă, ceea ce sugerează o politică externă agresivă (chiar imperialistă) a regimului. De asemenea, la fel de pregnante sunt antiliberalismul, antiparlamentarismul și anticomunismul. Ideologia fascistă se vrea un răspuns de masă la ideologiile liberale și comuniste; ea are componente anticlericale și anticapitaliste, favorizând solidaritatea națională, folosirea violenței, supremația statului, "principiile" de disciplină, ordine și autoritate, atitudinile "retorice" și "romantice" [Zunino, 1985]. Grupurile sale sociale de referință sunt tinerii, studenții, civilii sau foștii militari. Regimul nu traduce în politici această ideologie
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
papistă" sau "ateistă", Hobbes a devenit simpatizat de unii republicani și prezbiterieni. În 1654, el a publicat tratatul Of Liberty and Necessity ca răspuns față de atitudinea lui Bramhall, în care a inclus o "epistolă către "cititorul sobru și discret", extrem de anticlericală"70. Aceasta i-a adus destui simpatizanți printre puritani. Era un motiv și mai serios pentru Bramhall și pentru regaliști să se distanțeze de Hobbes. "Hobbes reprezenta o amenințare teribilă pentru păstrarea unității dintre Carol al II-lea și anglicanismul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]