274 matches
-
Belgia, de anumiți predicatori laici pentru armată și spitale și chiar de "consilieri spirituali" retribuiți ca miniștri ai cultelor: un fel de cler laic. Vechiul Partid Liberal Belgian constituia în secolul al XIX-lea tipul cel mai desăvîrșit de partid anticlerical, precum și întinsele zone ale liberalismului italian și spaniol sau ale radicalilor francezi. Atît evoluția Bisericii cît și extinderea secularizării și pericolul prezentat de stînga muncitorească au determinat aceste partide să renunțe la ideologia lor virulentă pentru a deveni pluraliste din
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
italian și spaniol sau ale radicalilor francezi. Atît evoluția Bisericii cît și extinderea secularizării și pericolul prezentat de stînga muncitorească au determinat aceste partide să renunțe la ideologia lor virulentă pentru a deveni pluraliste din punct de vedere religios. Partidele anticlericale nu dispun de monopolul asupra anticlericalismului, dar lui li se datorează existența. Ele oferă, în schimb, complementul politic al democrației creștine. Aceste două familii provenite din clivajul Biserică / Stat au dat culoare vieții politice în majoritatea țărilor catolice. Doar Islanda
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
partid fiind " Mișcarea de Opoziție pentru Suveranitatea Slovaciei", HZDS, condus de Vladimir Meciar; cele două formațiuni naționaliste au fotolii în cadrul Parlamentului Republicii Slovace. II. Clivajul Stat / Biserică Înainte de război, mișcarea muncitorească social-democrată afișa, ca pretutindeni pe continentul european, puternice tendințe anticlericale. Formațiuni pur anticlericale se găseau în Boemia, dar și în Franța sau Belgia. De altfel, aproape întreaga țară era ostilă Bisericii: dăinuiau vechi amintiri despre martirul Jan Huss și se identifica catolicismul cu cauza habsburgilor. În Polonia, din contra, atașamentul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Opoziție pentru Suveranitatea Slovaciei", HZDS, condus de Vladimir Meciar; cele două formațiuni naționaliste au fotolii în cadrul Parlamentului Republicii Slovace. II. Clivajul Stat / Biserică Înainte de război, mișcarea muncitorească social-democrată afișa, ca pretutindeni pe continentul european, puternice tendințe anticlericale. Formațiuni pur anticlericale se găseau în Boemia, dar și în Franța sau Belgia. De altfel, aproape întreaga țară era ostilă Bisericii: dăinuiau vechi amintiri despre martirul Jan Huss și se identifica catolicismul cu cauza habsburgilor. În Polonia, din contra, atașamentul față de Biserica Catolică
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
familiilor politice din Europa ........... IV. Concluzii .......................................................... Apărarea salariaților: partidele muncitorești .................................................................................. I. Trăsăturile comune .............................................. II. Tipologia partidelor muncitorești ....................... III. Partidele aliate .................................................. Apărarea capitaliștilor: partidele patrimoniale .... I. Trăsăturile comune .............................................. II. Tipologia partidelor patrimoniale ...................... III. Dreapta protestatară .......................................... Clivajul Biserică / Stat. Partidele clericale și anticlericale .............................................................. I. Democrația creștină ............................................ II. Partidele anticlericale ........................................ Clivajul centru / periferie. Partidele centraliste și stato-naționaliste ................................................. I. Trăsături distinctive ............................................ II. Partidele de centru din Europa .......................... III. Centralismele extreme ...................................... Apărătorii periferiilor: partidele autonomiste ..... I. Trăsături comune ................................................ II. Tipurile de partide ............................................. III. Concluzii .......................................................... Clivajul sector
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Apărarea salariaților: partidele muncitorești .................................................................................. I. Trăsăturile comune .............................................. II. Tipologia partidelor muncitorești ....................... III. Partidele aliate .................................................. Apărarea capitaliștilor: partidele patrimoniale .... I. Trăsăturile comune .............................................. II. Tipologia partidelor patrimoniale ...................... III. Dreapta protestatară .......................................... Clivajul Biserică / Stat. Partidele clericale și anticlericale .............................................................. I. Democrația creștină ............................................ II. Partidele anticlericale ........................................ Clivajul centru / periferie. Partidele centraliste și stato-naționaliste ................................................. I. Trăsături distinctive ............................................ II. Partidele de centru din Europa .......................... III. Centralismele extreme ...................................... Apărătorii periferiilor: partidele autonomiste ..... I. Trăsături comune ................................................ II. Tipurile de partide ............................................. III. Concluzii .......................................................... Clivajul sector primar / sector secundar și terțiar ....................................................................... I.
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
contextul relației dintre familie, așa-numita societate civilă și stat. Autodeterminarea per-soanei, a individului concret, nu a avut un sens intrinsec antireligios, așa cum au încercat să acrediteze în special adversarii modernității, deși a cunoscut inclusiv exprimări ateiste. A fost însă anticlericala, iar în acest anticlericalism subsecvent se poate sesiza într-adevăr miza ei substanțială, care nu era contestarea lui Dumnezeu, ci emanciparea omului de sub imperativul autorității, desfășurarea existenței potrivit examenului critic și atașamentului subiectiv, eventual chiar la creștinism. Ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
a fenomenului risorgimental în care sunt folosiți termeni, concepte, categorii, noi sau reinterpretate. Pentru a folosi câteva exemple, una dintre temele preferate de gânditorul sard este aceea ce priveste catolicismul. Cu toate că este în mod radical ateu, nu poate fi considerat anticlerical, deoarece a demonstrat o admirație nedisimulata față de Biserică, recunoscând, de exemplu, instituției capacitatea de a crea și impune hegemonia. O altă temă este aceea a relației dintre educație-cultură și politică, deoarece, în viziunea lui Gramsci nu poate exista în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
social, iată contextul în care s-a dezvoltat ceea ce numim "mișcarea catolică", un ansamblu foarte divers de organizații care au căutat să transpună credința creștină în acțiune publică, și să apere Biserica (mai ales Biserica Catolică) împotriva curentelor laiciste și anticlericale manifestate în cadrul Statelor moderne. Sînt imposibil de evitat, cel puțin în ceea ce privește originile democrației creștine, referințele la ceea ce Emile Poulat numea "matricea"9 adică la catolicismul intransigent al lui Jean-Marie Mayeur 10. Mișcarea "Intransigeantisme", după expresia istoricilor italieni, care stabilesc astfel
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mediilor catolice europene ale secolului al XIX-lea. Experiența belgiană era foarte importantă pentru că ea punea bazele acțiunii catolicilor (inclusiv a clericilor) într-un cadru constituțional, deci electoral, fără să aibă nevoie de un partid confesional. Liberalismul belgian nu era anticlerical, cel puțin pînă în anul 1840. Ulterior, sub efectul unei înăspriri a relațiilor dintre liberali și clerici, așa cum reiese și din legea învățămîntului din 1842, și al răspîndirii curentului ultramontan la catolici, principiile unionismului au fost știrbite. Ruptura a intervenit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei înăspriri a relațiilor dintre liberali și clerici, așa cum reiese și din legea învățămîntului din 1842, și al răspîndirii curentului ultramontan la catolici, principiile unionismului au fost știrbite. Ruptura a intervenit în 1857, odată cu alcătuirea guvernului Rogier-Frère-Orban, a cărui duritate anticlericală era foarte clară. Acest guvern s-a menținut la putere pînă în 1870, deschizînd calea formării unui partid confesional. Irlanda avea să ofere catolicilor europeni un alt tărîm de experiență. Aici revendicările de ordin național și catolic au fost întruchipate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
decimonono. El considera că valorile Revoluției libertatea, egalitatea, fraternitatea bazele concepțiilor moderne, nu puteau fi eficiente decît dacă erau recunoscute ca "principii de natură și binecuvîntate de Evanghelie"3. Dar vremurile nu erau propice reconcilierii 4, așa cum o demonstrează legile anticlericale din 1866-1867, iar cu sprijinul papei curentul intransigent, întreținut de La Civiltà Cattolica, domina catolicismul italian. În statele confederației germanice situația era diferită. În ansamblu, revoluțiile de la 1848 au adus mai multă libertate catolicilor. Aceasta s-a întîmplat mai ales în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În 1864 și 1867 au urmat și alte congrese. În 1868 a fost fondată Federația Cercurilor Catolice. De tendință intransigentă, aceasta s-a bucurat de sprijinul papei Pius al IX-lea. Guvernul liberal format de Frère-Orban și-a accentuat politica anticlericală mai ales prin legea învățămîntului, care i-a scandalizat pe catolici și a provocat ruptura relațiilor diplomatice cu Sfîntul Scaun. Și în Olanda a fost votată, în 1878, o lege a învățămîntului ostilă școlilor confesionale, lege care venea după o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
răi cetățeni germani, puțin devotați unității, credincioși unui monarh străin (dogma infailibilității, proclamată de conciliul Vatican în iunie 1870, era o armă importantă) și de a crea un culoar cu ajutorul protestanților, împiedicînd orice apropiere interconfesională. Celebra expresie a deputatului liberal anticlerical R.Virchov, "Kulturkampf" (sau lupta pentru civilizație), dădea acestei politici anticatolice caracterul unei lupte pe care Statul modern trebuia s-o ducă împotriva obscurantismului Bisericii catolice și exprima dorința de a supune bisericile statului, acesta din urmă fiind considerat ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Sfîntul Scaun. Noua constituție federală din 1874 conținea articole discriminatorii în materie confesională 4. Franța, în primii ani ai celei de-a III-a Republici, dominate de monarhiști, putea apărea ca o excepție în acest ansamblu stăpînit de un sindrom anticlerical. Caracterul singular al acestor ani ai "Ordinii morale", aflate sub autoritatea mareșalului Mac-Mahon, a luat sfîrșit în 1879 odată cu victoria electorală a republicanilor, care a adus în Camera Deputaților și în Senat o majoritate anticlericală a cărei politică avea să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ansamblu stăpînit de un sindrom anticlerical. Caracterul singular al acestor ani ai "Ordinii morale", aflate sub autoritatea mareșalului Mac-Mahon, a luat sfîrșit în 1879 odată cu victoria electorală a republicanilor, care a adus în Camera Deputaților și în Senat o majoritate anticlericală a cărei politică avea să se lovească de aceea a Bisericii: laicizarea școlilor, expulzarea congregațiilor, secularizarea spitalelor, toate acestea într-un context general puternic anticlerical. Spania nu a fost mai puțin ferită de această evoluție. Pînă în 1868, influența Bisericii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
victoria electorală a republicanilor, care a adus în Camera Deputaților și în Senat o majoritate anticlericală a cărei politică avea să se lovească de aceea a Bisericii: laicizarea școlilor, expulzarea congregațiilor, secularizarea spitalelor, toate acestea într-un context general puternic anticlerical. Spania nu a fost mai puțin ferită de această evoluție. Pînă în 1868, influența Bisericii fusese foarte importantă, în cadrul unui stat confesional. În 1868 o revoluție de factură anticlericală i-a pus capăt; dacă după 1874 monarhia a fost restaurată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
expulzarea congregațiilor, secularizarea spitalelor, toate acestea într-un context general puternic anticlerical. Spania nu a fost mai puțin ferită de această evoluție. Pînă în 1868, influența Bisericii fusese foarte importantă, în cadrul unui stat confesional. În 1868 o revoluție de factură anticlericală i-a pus capăt; dacă după 1874 monarhia a fost restaurată, iar catolicismul proclamat religie de stat, regimul, dominat de conservatorii liberali, mergea în direcția secularizării. La moartea papei Pius al IX-lea, în 1878, Biserica părea să fie atacată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era divizat de problema monarhiei. Scopul politicii lui Leon al XIII-lea și al secretarului său de stat, pusă cu fermitate în aplicare la Paris de nunțiul papal Monseniorul Domenico Ferrata, era de a pune capăt izolării catolicilor și derivei anticlericale, organizînd ralierea lor de partea Republicii, favorizîndu-le alianțele cu republicanii moderați, separînd, astfel, catolicismul de monarhie și republicanii de socialism. Dacă încercarea lui Albert de Mun de a fonda un partid, în 1885, a eșuat brusc, anii 1890 au fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 189811. Dar această tentativă de unificare a eșuat: înfrîngeri în alegeri, sciziuni între oameni, lipsa unui conducător de necontestat și a unei adevărate organizări. Această democrație creștină, avînd un puternic caracter antisemit, a fost condamnată de revenirea la politica anticlericală odată cu guvernul Waldeck-Rousseau și prin acțiunile antisemite și naționaliste odată cu afacerea Dreyfus. Ea s-a pierdut în Acțiunea Liberală Populară condusă de Jacques Piou, ale cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite de preocupări sociale (drept dovadă, prezența lui Albert
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Sillon, care număra 10 000 de aderenți în 1905, a știut să creeze un spirit pentru multă vreme viu în rîndul militanților. Această forță religios-educativă a evoluat spre un angajament din ce în ce mai puternic în viața politică. Era perioada cînd politica puternic anticlericală a lui Émile Combes și separarea Bisericii și a statului trezeau antagonisme, în timp ce Pius al X-lea făcea o prioritate din lupta împotriva influenței ideilor moderne asupra credinței. Enciclica Pascendi (8 septembrie 1907), precedată de decretul Lamentabili din iulie, condamna
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cărei nume exprima acest program Asociația Constituțională Conservatoare. Alternanța la guvernare era o realitate: guvernelor liberale le-a urmat un guvern al catolicilor moderați (1870-1878), apoi s-a revenit la guvernul liberal Walthère Frère-Orban, a cărui conducere a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I a contribuit la menținerea echilibrului. Deci nu problema instituțională îi diviza pe catolicii belgieni, ci problema socială
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I a contribuit la menținerea echilibrului. Deci nu problema instituțională îi diviza pe catolicii belgieni, ci problema socială. Unitatea politică exista, în ciuda politicii anticlericale duse de liberalii aflați la putere între 1878-1884, vizibilă mai întîi în opoziția arătată și contestarea măsurilor guvernamentale, apoi în pregătirea luptei electorale de la 1884. Partidul catolic exista deja. Controlat de către conservatori, în sînul lui a apărut un curent creștin-democrat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de superiorii Bisericii, a căror influență era mare, și prin experiența guvernamentală, se pot măsura interesul și importanța experienței belgiene. Dacă Luxemburgul oferea un exemplu clasic de partid care apăra religia, mai ales în domeniul învățămîntului, prin reacția față de blocul anticlerical, prin Katholischer Volksverein, fondat în 1903, și Rechtspartei în 1913, Olanda constituie un caz original. Fiind minoritari, catolicii au știut să găsească pe lîngă o grupare protestantă un mijloc pentru a se opune legilor anticlericale. Uniți de părintele Herman Schaepman
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
învățămîntului, prin reacția față de blocul anticlerical, prin Katholischer Volksverein, fondat în 1903, și Rechtspartei în 1913, Olanda constituie un caz original. Fiind minoritari, catolicii au știut să găsească pe lîngă o grupare protestantă un mijloc pentru a se opune legilor anticlericale. Uniți de părintele Herman Schaepman, tipul de preot politician, deputat în 1880, catolicii au format un partid. Acesta și-a păstrat alianța cu partidul calviniștilor antirevoluționari, alături de care a cîștigat alegerile din 1888 și a participat la diverse guvernări pînă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]