511 matches
-
niște „agenți ai dreptei și ai SUA”. Astfel, PC au reușit să creeze în jurul lor un înveliș protector format din tovarăși de drum. Unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai acestora a fost Jean-Paul Sartre care, în 1961, declară: „Un anticomunist e un câine, susțin și voi susține acest lucru până-n pânzele albe”. De la anticomunismul de stânga la prăbușirea comunismului Dacă până acum, anticomunismul a ținut de o gândire de extremă dreaptă sau democrat-conservatoare, mișcarea din Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din țările occidentale, inclusiv de către o parte a stângii. Dacă, în Italia, Silvio Berlusconi privilegiază tema anticomunismului în lupta sa politică, pentru a pune în încurcătură ansamblul stângii, prăbușirea sistemului comunist mondial în 1989-1991 îi privează, în mod paradoxal, pe anticomuniști - în particular pe cei din extrema dreaptă - de una din axele lor de luptă. Astăzi, comunismul nu mai este o miză ideologică, politică și strategică mondială, va constitui însă, din ce în ce mai mult, obiectul unei abordări critice din partea istoricilor. ANTIFASCISM Cu începere
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui „dublu standard moral” conform căruia ei influențează crimele staliniste, calificate ca imperfecțiuni provizorii, și denunță cu vehemență nocivitate substanțială pe care ar întruchipa-o SUA, acuzele de atrocități imaginare. Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea comunistă sau simpatizantă. Dar sunt numeroși cei care se pliază
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ouest. De asemenea, liderul comunist italian Angelo Tasca, exclus din PCI* în 1929, publică, după război, lucrări bine documentate despre PCF din anii 1939-1941 și despre pactele germano-sovietice. în mod paradoxal, fabricând „foști” (din care, majoritatea redescoperă democrația), comunismul produce anticomuniștii cei mai virulenți. Exemplul lui Jacques Doriot este reprezentativ în acest sens: secretar al PCF în dezacord cu conducerea, el este exclus în 1934 și creează un partid fascist, Partidul Popular Francez, reutilizând tehnicile agit-prop* și de organizare* comuniste. Devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestea și aliații europeni. Implicarea Chinei în războiul din Coreea a determinat pe sprijinitorii americani ai lui Cian Kai Shi să se opună prezenței Chinei comuniste în Organizația Națiunilor Unite. Secretarul de stat al Statelor Unite (1950-1960) John Foster Dulles, un anticomunist convins a continuat politica de îngrădire încercând să umple golul creat între Alianța Nord-Atlantică și poziția americanilor în Japonia. Astfel el a conceput a alianță care să se opună expansiunii comuniste în Asia de Sud-Est. Acordul a fost semnat la Manila la
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
oponenții anticomuniști ai Vechilor Regimuri Gamsakurdia în Georgia, Tudjman în Croația și Elțîn în Rusia care, în acest sens, au în comun ceva extrem de important cu dușmanii lor comuniști. Ambele grupuri au învățat că în primele faze ale democratizării, cînd anticomuniștilor le lipseau banii, iar comuniștilor le lipseau ideile și convingerea, naționalismul putea încălzi inimile, putea schimba convingerile și putea aduce voturi, încurajînd indivizi și grupuri din societățile civile în dezvoltare să îmbrățișeze o identitate absorbantă de șoc, care să-i
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
această temă) va înregistra, cu destule amănunte, deopotrivă jenante și descalificante, înfrângerea scandaloasă a „democraților” aflați pe scena politică. Dar ceea ce li se va reproșa în mod special este lipsa lor de inițiativă în decomunizarea reală a spațiului politic. „Democrații”, anticomuniști cu vorba, n-au pledat consecvent și hotărât - mai ales atunci când au avut un raport favorabil de forțe în Parlament, iar comuniștii își lingeau rănile prin tranșeele ilegalității - pentru adoptarea legilor lustrației și accesului la dosarele poliției politice (KGB). Legi
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sud-est europeană, și nu cred că Occidentului i-ar mai conveni o nouă „iugoslavizare”, de data aceasta la gurile Nistrului. Iată deci perspective cu multiple linii de dezvoltare într-o țară a experimentelor cu care ratăm normalitatea. martie, 2001 Comuniști, anticomuniști și restul poporului - peisaj în mișcare INCLUDEPICTURE "../../img/c00.gif" \* MERGEFORMAT \d" După doar un an de la instalarea la putere, comuniștii conservatori, nereformați din Basarabia sunt contestați masiv atât în interiorul țării, cât și în exterior. Incapabili să rezolve gravele probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
asemenea situații, mărturisesc, simt o frică acută pentru ființa umană, ajunsă la niște forme de degradare greu de imaginat. Întrebarea care derivă din această schiță de „sociologie a puterii”, prezentată mai sus, este următoarea: cum arată restul comunității basarabene, eventualii anticomuniști, ce pondere și consistență au aceștia, dacă am ajuns ca PCR.M., așa debil intelectualicește cum îl vedem, să domine autoritar în Republica Moldova? O întrebare grea, sufocantă, neplăcută, la care nu poți răspunde univoc. Există câteva straturi, relativ ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
debil intelectualicește cum îl vedem, să domine autoritar în Republica Moldova? O întrebare grea, sufocantă, neplăcută, la care nu poți răspunde univoc. Există câteva straturi, relativ ușor de identificat, ale oamenilor ostili sau cel puțin critici față de actuala guvernare. Mai întâi, anticomuniștii duri, cei care niciodată nu au făcut uz de formule diplomatice pentru a-și caracteriza adversarii politici. Lipsa lor de nuanțe și stilul contondent, uneori agasant, este încă necesar în acțiunile „de asalt” ale redutei comuniste. Îi întâlnești în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
au și îmbătrânit cu un deceniu, și-au irosit energia în construcții utopice și adeziuni politice prost plasate, care nu le-au adus nici posturi, nici bani, nici satisfacții sufletești. Din această categorie, care este și cea mai patetică, de anticomuniști, mai mult sau mai puțin camuflați, s-au recrutat noile/vechile cozi de topor ale regimului Voronin. Nu este o noutate că demisia morală, un ritual degradant fără îndoială, s-a banalizat la noi: îl consemnăm, dar nu-l marginalizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și cu o largă lehamite - o masă de oameni foarte eterogenă, cu opțiuni culturale și politice care se contrazic vehement. Numai o întâmplare face ca această faună multicoloră să stea încă sub același acoperiș. În uniune există scriitori comuniști și anticomuniști, postmoderniști convinși, dar și destui pășuniști înverșunați, unioniști declarați, dar și din cei care tânjesc după U.R.S.S., există scriitori competitivi în context general românesc, dar și mulți nechemați, ființe frustrate care au îmbrățișat ca un colac de salvare ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în R.M.!” Sinonime ale întunericului Mărturii ale timpului Despre televiziune Țara celor trei steaguri Unirea la români Cine va aprinde lumina în Basarabia? Lumină sub cerul Nordului - un pământ numit Estonia Am fost o dată în America Basarabia: experimentele continuă Comuniști, anticomuniști și restul poporului - peisaj în mișcare Ostracizații Europei Mâzgă în Republică II. Intelectualul ca diversiune Ion Druță în trei secvențe imagologice Episodul I - Ion Druță și Crăciunul pe stil vechi Episodul II - Inadecvare la realitate sau elogiu nesimțirii Episodul III
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
postcomunism nu a fost utilizat de la început, din 1990, pentru că el era încă inadecvat. A fost preferat termenul tranziție, întrucât era mai puțin tensionat, conținea chiar o formă de neutralitate și ambiguitate acceptabile pentru toată lumea: și pentru comuniști, și pentru anticomuniști, și pentru apolitici, și pentru cei care habar n-aveau ce se întâmpla în și cu țara lor. Mentalul colectiv românesc a înregistrat, în schimb, un alt termen care, chiar dacă nu a fost pronunțat ca atare, a funcționat la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de la consumarea istoriei, când politicienii autohtoni poartă bătălii de imagine tocmai pentru a demonstra că fiecare dintre ei muncește din greu pentru integrarea europeană a țării. Cum punctul 8 al Proclamației a fost mărul discordiei între puternicii zilei și protestatarii anticomuniști din Piața Universității, mi se pare firesc să citez partea cea mai consistentă a lui, dar și punctul 7, pe care îl consider la fel de important (cititorul este rugat să treacă cu vederea patetismul firesc al unui asemenea text încărcat emoțional
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de instituții județene de cultură. De asemenea, consilii locale votează titluri de cetățeni de onoare postmortem pentru "sfinți ai închisorilor", în realitate foști legonari. Toate acestea se întâmplă pentru că există un dezinteres față de apartenența politică și prevalează eticheta de militant anticomunist. Un raspuns față de astfel de reacții îl oferă un sondaj de opinie despre cultura civică și politică din România realizat de către Fundația Multimedia pentru Democrație Locală 9. Una dintre concluziile puternice ale sondajului este orientarea românilor mai ales după valori
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
ținut de putere și în postcomunism adoptând o diversitate de strategii discursive, de la afirmarea fățișa a trecutului (percepută că act de demnitate și curaj) la rescrierea propriului trecut, prin care nomenclaturiștii s-au transformat peste noapte în dizidenți și în anticomuniști. Toate aceste metamorfozări s-au produs sub emblemă anticomunismului, care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști deținuți politici, dizidenți, oameni în vârstă ce au prins viața politică interbelică, tineri neafectați de
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
curaj) la rescrierea propriului trecut, prin care nomenclaturiștii s-au transformat peste noapte în dizidenți și în anticomuniști. Toate aceste metamorfozări s-au produs sub emblemă anticomunismului, care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști deținuți politici, dizidenți, oameni în vârstă ce au prins viața politică interbelică, tineri neafectați de comunism), cât și cabotinii sau anticomuniștii postcomuniști. Cu timpul, anticomunismul a fost compromis prin mutilarea legii lustrației, prin eșecul condamnării reale a comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
produs sub emblemă anticomunismului, care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști deținuți politici, dizidenți, oameni în vârstă ce au prins viața politică interbelică, tineri neafectați de comunism), cât și cabotinii sau anticomuniștii postcomuniști. Cu timpul, anticomunismul a fost compromis prin mutilarea legii lustrației, prin eșecul condamnării reale a comunismului (rămasă mult timp la simplă declarare de către Președintele României a comunismului drept "regim criminal"), prin mișcarea antidemocratica din vara lui 2012, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
2012, în care, alături de foștii comuniști, au fost implicați și oameni politici ce se declaraseră până atunci ca fiind de partea anticomunismului, și prin închiderea "dosarului Revoluției". La cauzele enumerate mai sus s-a adăugat practicarea unui anticomunism radical de către anticomuniștii postcomuniști, prin refuzarea oricărui dialog cu foștii comuniști. Or, nu poți vindeca o comunitate de tarele comunismului propunând excluderea de la orice discuție rezonabilă a agenților acestei ideologii. Din păcate, militanții anticomuniști cu vizibilitate au bolșevizat discursul, au aplicat aceeași metodă
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
sus s-a adăugat practicarea unui anticomunism radical de către anticomuniștii postcomuniști, prin refuzarea oricărui dialog cu foștii comuniști. Or, nu poți vindeca o comunitate de tarele comunismului propunând excluderea de la orice discuție rezonabilă a agenților acestei ideologii. Din păcate, militanții anticomuniști cu vizibilitate au bolșevizat discursul, au aplicat aceeași metodă a comuniștilor: daca comuniștii au condamnat sau au reinterpretat prin prisma luptei de clasă orice eveniment din istoria modernă a României precomuniste, anticomuniștii au interpretat lumea prin noua lupta de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
rezonabilă a agenților acestei ideologii. Din păcate, militanții anticomuniști cu vizibilitate au bolșevizat discursul, au aplicat aceeași metodă a comuniștilor: daca comuniștii au condamnat sau au reinterpretat prin prisma luptei de clasă orice eveniment din istoria modernă a României precomuniste, anticomuniștii au interpretat lumea prin noua lupta de clasă cu tot ce s-a întamplat în comunism, ignorând faptul că majoritatea populației nu a devenit anticomunista nici după căderea lui Ceaușescu. Comunismul a fost al întregii societății și nu putem scăpa
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
a trebuit să le depășesc și care să asigure corectitudinea și credibilitatea demersului au fost următoarele: (1) un fost lider comunist (cum este interlocutorul) va avea interes să-și cosmetizeze biografia, ceea ce se mai numește "tendința de fațadă"; (2) un anticomunist (cum sunt eu) va avea interes să scoată doar elemente negative din discuție pentru a arăta că regimul comunist este unul rău. Riscul unei instrumentalizări a poveștii vieții, în sensul creării artificiale de sens despre care vorbea Bourdieu, a existat
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mi l-am asumat în acest demers m-a determinat să-mi iau astfel de precauții atât în legătură cu intervievatul, cât și cu mine însumi. După cum am precizat, "nici eu nu sunt un exemplar al unei "intelighenții social detașate"... Sunt un anticomunist, un adept al acestei ideologii fără partid și consider că respingerea comunismului trebuie realizată nu prin acuze globale, ci prin judecarea fiecărui caz în parte, pentru că așa vom reabilită personajul principal al oricărui regim democratic: individul."33 Și când spun
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
1971, cu ocazia venirii la București a lui Osman Al Omar Al Dhari și a lui Suleiman Babikri Suleiman, reprezentanți personali ai președintelui Gaafar Mohamed Al Numeiri, cu mesaj pentru președintele Nicolae Ceaușescu. În pofida faptului că președintele sudanez era un anticomunist convins, stabilise totuși, după prima întrevedere și convorbiri din aprilie 1972, cu Președintele României, relații personale, bazate pe respect reciproc, cu consultări periodice pe tema cooperării economice bilaterale, problema Orientului Mijlociu și alte subiecte internaționale. 5. REPUBLICA IRAK, la 14
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]