261 matches
-
522-524. d) Contra lui Iulian În 362-363, iarna, în timp ce pregătea la Antiohia expediția contra parților care avea să-i fie fatală, împăratul Iulian Apostatul scrisese o carte în care îi combătea pe creștini. Din aceasta, ca din toate scrierile polemice anticreștine, nu ne-au rămas decât fragmente transmise de autorii creștini care au răspuns la aceste atacuri. Nu suntem siguri nici de titlu și nici de numărul de cărți, dar, în general, cercetătorii sunt de părere că s-ar intitula Contra
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerând-o periculoasă și degradantă. Religiozitatea lui Iulian este profund marcată de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de precedenții polemiști anticreștini, în primul rând de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I din această lucrare, pp. ???-???) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii în care s-au înregistrat instaurarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un rol mântuitor decisiv. Totodată, stilul și chiar forma citatelor biblice din secvențele atribuite celor doi interlocutori sunt diferite. Fără îndoială, Macarie nu e autorul părților atribuite „filosofului”; el s-a mulțumit să reproducă pasaje extrase dintr-o operă polemică anticreștină, distribuindu-le în forma fictivă a unui dialog de cinci zile. Au fost făcute diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), deja criticat de Eusebiu de Cezareea, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care am amintit-o deja. În schimb, alte opere utilizate de Sozomen nu se întâlnesc la Socrate, așa cum sunt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea a doua, istoria persecuțiilor anticreștine organizate de Sapor al II-lea, regele Persiei. Era vorba de „patimi ale martirilor”, adesea cu caracter popular, din Siria, Persia și Osroene. Mai apar la el și diverse amănunte din viața celor mai cunoscuți monahi, luate probabil din Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu poezii. Cavalerii feniani trebuiau să fie puri, onești, sobri, amabili, curați la suflet și la trup. Legendarul Finn a fost ucis în bătălia de la White Ștrand de Regele Lumii. Cu timpul, Fianna a căpătat o puternică tentă anticlericala și anticreștina, ceea ce a determinat condamnarea lor de către Sfîntul Patrick. Răspunsul lor a fost "mai bine în Iad cu Finn decît în Rai cu îngeri fragili". Cel care a găsit și promovat această denumire a fost John O'Mahony, un irlandez american
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
drept un rebel printre rebeli (întreaga Irlanda era plină în acea perioadă de rebeli, iar violențele din anii 1916-1923 aveau să o dovedească din plin). Perioada petrecută în acel colegiu iezuit a fost fundamentală pentru convingerile sale profund anticatolice și anticreștine. Aspirațiile sale culturale se îndreptau către o spiritualitate mai largă decît cercul restrîns al culturii creștine catolice irlandeze. Aptitudinile sale l-au îndreptat către studiul lingvisticii și al limbilor străine (italiană, franceza). Mișcarea de renaștere culturală celtica l-a lăsat
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
alte doctrine bazate pe procesul MOARTE → RESURECȚIE (Cybele, Mithra, Sabasios etc.), ba chiar a afirmat că, "în comparație cu alte filozofii, ea [morala creștină - n.n.] nu propovăduiește nimic demn și nou"420. Chiar dacă ar fi greșit să-i atribuim un asemenea radicalism anticreștin și lui Breb, e evident că filozofia lui Celsus se apropie într-o anumită măsură de concepția sa privind unitatea de profunzime a tuturor religiilor ("creanga de aur"). 2.4.2. Sfârșitul capitolului VIII (Aici Kesarion Breb află bucuriile cuviosului
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Bazilica mormântului Domnului fu rasă până la pământ” de către sarazini, „dar când Încercară să dărâme cu târnăcoapele de fier mormântul, nu reușiră” <endnote id="(93, pp. 130- 133)"/>. Legenda a fost construită În jurul unui fapt istoric. Într- adevăr, În 1009, califul anticreștin și cam dezechilibrat al-Hakim a distrus biserica Sfântului Mormânt (numită În arabă Kanisat al-Kiyama, „Biserica Învierii”). Participarea evreilor nu este atestată. Această acțiune a stat, Într-un fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rolul de spioni și cozi de topor În mâna turcilor. Iată un fragment dintr-o poezie anonimă din epocă (culeasă de V. Alecsandri și reluată de B.P. Hasdeu În 1868), descriind intrarea turcilor În Iași și o presupusă alianță iudeo-islamică anticreștină : „Spart-au bolți [= prăvălii] negustorești/ După sfaturi jidovești,/ De mărfuri prădându-le,/ La jidovi vânzându-le !/ Care boltă mai era,/ Jidovii le-o arăta ;/ De era moldovenească,/ Ei le zicea că-i grecească,/ Și turcii aprinși pe loc/ O despoia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scriitorul anglo-iranian Salman Rushdie a fost condamnat la moarte de o instanță islamică pentru cartea sa Versetele satanice, iar caricaturile danezului K. Westergaard, avându-l ca subiect pe profetul Mohamed, au stârnit un val de furie și violențe anti-europene și anticreștine în toate țările musulmane. Să privim și în partea cealaltă. De ani buni apar cărți și se difuzează filme, artistice și documentare, care pun la îndoială sau chiar neagă înseși dogmele fundamentale ale religiei creștine și istoria sa întemeietoare. Reacții
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
neverosimil episod în care Radu Gyr e condamnat la moarte, pedeapsă schimbată în muncă silnică pe viață pentru o poezie, „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, caz unic, probabil, în istoria omenirii, demonstrând absurdul și monstruozitatea unui regim comunist total anticreștin și antinațional chiar. Radu Gyr iese pentru ultima oară din închisoare în 1963, ros de boli și, într-o frenezie deosebită, scrie cât poate de mult, până în momentul despărțirii sale de această lume, pentru a merge în sfârșit la odihnă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
la tentativa de a pune o cruce la mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Deși au participat peste 2000 de credincioși, conduși de preotul Nicolae Georgescu Edineț, duhovnicul studenților bucureșteni, acțiunea a fost împiedicată de un ministru al apărării total anticreștin, Nicolae Samsonovici, iar participanții crunt bătuți de poliție. Tot în anul 1933 părintele Imbrescu încearcă publicarea unui eseu-apel, prin „Asociația abstinenților sexuali”, în care încurajează păstrarea abstinenței tinerilor până la căsătorie, arătând efectele dezastruoase ale desfrânării. Citind cuvintele scrise în urmă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pentru care Lucian Blaga, „Iulian Apostatul”, „renegatul”, era autor al unor construcții filosofice antiortodoxe), S. scrie o carte întreagă, Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie (1942), pentru a-l plasa pe poetul de la Lancrăm „în rândurile filosofilor anticreștini”. Filocalia este [...] - datorită tălmăcitorului ei - un monument al limbii românești, o limbă curată, nutrită de seva roditoare a arhaismului necesar, o limbă pe care ar trebui s-o consulte și poeții români, chiar și gânditorii, deoarece multe dintre noțiunile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
față de ordinea birocratică, comercială, deromantizată a statului bismarckian, reîntoarsă către presupusele valori rurale pure, tradiționale, cât mai departe de malformațiile iudeo-creștine. Ibid., p. 23. 292 Această abordare a mitului ca mediul arhaic de comunicare, adevărata voce a spiritului poporului, eminamente anticreștină, care apare impunător la Nietzsche, a pătruns atât de adânc în imaginea pe care ne-am făcut-o despre Germania sfârșitului de secol XIX, încât pare să sugereze întreaga lume a valorilor sale, populare și antimoderne, însă cazul german nu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
226. În ce privește influența acesteia și lipsa de viabilitate a opiniilor care o declasează pe baza opțiunilor politice ale lui Eliade din anumite momente ale vieții sale, autoarea notează că opera lui este acceptată și utilizată în Coreea atât de către grupurile anticreștine, cât și de către nu puținii universitari creștini. Nu este de ignorat poziția romancierului japonez Hirano Geichiro, care vede în grija lui Eliade față de dimensiunea unitară a existenței umane și în respectul său pentru Orient cea mai bună contrapondere la teoriile
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ridicați în văzduh, printr‑o minune dumnezeiască. Persecutorii nu sunt însă intimidați de aceasta, ci continuă nestingheriți masacrul. Commodian spune că Dumnezeu le‑a împietrit inimile, așa cum făcuse odinioară cu Faraon. Nero ordonă expulzarea creștinilor din cetate și pronunță edicte anticreștine, susținut de cei doi cezari. Credincioșii sunt urmăriți per mare, per terras, per insulas, atque latebras (v. 883). După trei ani și jumătate are loc o altă lovitură de teatru. Un rex ab oriente apare la granițele Imperiului. Tiranul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Aceștia din urmă sunt pedepsiți de invadatori pentru persecutarea creștinilor de‑a lungul secolelor. Într‑adevăr, tagma senatorială a colaborat cu Decius care a creat, se pare, un guvern civil alături de guvernul militar și l‑a secondat în politica sa anticreștină. Situația se schimbă radical în momentul urcării pe tron a lui Valerian, în 253, ulterior domniei efemere a lui Trebonianus Gallus. Valerian aparținea ordinului senatorial și deținuse funcția de censor în timpul domniei lui Decius. În opinia cercetătorilor Gagé, Sordi și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gagé, Sordi și Salvatore, evenimentele descrise în ultima parte a poemului Carmen... corespund celor petrecute între 253 și 260, în timpul „septenatului” lui Valerian. Din cei șapte ani ai acestei domnii, doar ultimii trei ani și jumătate sunt marcați de persecuțiile anticreștine. Conform unei scrisori adresate de episcopul Denys de Alexandria lui Hermmon, menționată de Eusebiu în H.E. (7, 10, 3), aflăm că prima parte a domniei lui Valerian a fost favorabilă creștinilor, iar „casa sa era totdeauna plină de credincioși, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj disuasiv pentru păgânii iudaizanți, deoarece campania dusă împotriva creștinilor și care va avea drept consecință directă anihilarea Romei, se va face la instigarea iudeilor. Drept urmare, iudeii sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răpit din lume și păstrat în viață pentru a fi ultimul persecutor, fiind și cel dintâi, precedând venirea Anticristului”. Pentru apologetul creștin, dispariția lui Nero, după moarte, constituie dovada existenței unei justiții divine punitive. Personajul care inaugurează seria marilor persecutori anticreștini beneficiază de o pedeapsă pe măsură, unică, ieșită din comun: trupul său nu a fost găsit pentru a fi înmormântat religios. Lactanțiu conferă legendei o orientare personală, legată de ideea generală care străbate De mortibus: mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confuzii. În țara lui Cațavencu, Farfuridi și Brânzovenescu, dezbaterea despre responsabilitate și vinovăție a devenit o competiție infantilă cu tema: „Cine aruncă primul piatra?”1. Nu interesul genuin pentru puritatea Bisericii, ci vendeta personală și diatriba ideologică (de pe poziții aprioric anticreștine sau antiortodoxe) s-au făcut resimțite în ultimul timp. Etosul revoluționar - nostalgia după „lumea civilizată” exprimată prin raderea metaforică a bărbilor ultimilor preoți (sau, în imaginația viscerală a lui Diderot, que le dernier des rois fût étranglé avec les boyaux
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scrierile cuprinzînd "învățătura" primitivă, din care să derive toate "învățăturile" istorice, inclusiv cea creștină. Și exagerările în legătură cu această ultimă concluzie au fost de-a dreptul uimitoare, deoarece cultura timpului era împinsă să urmeze, conform drumului deschis de Iluminismul francez, atitudinile anticreștine din perioada precedentă. Pentru această "cultură" era ușor de crezut că și Vechiul Testament și-ar fi avut originea în India. Fr. Wilford (1771-1822) a căutat paralele la povestirile biblice în textele sanscrite, iar maeștrii indieni s-au grăbit să le
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mai bine în a doua parte a lucrării noastre, oamenii de știință și scriitorii Romantismului, chiar dacă au luat atitudine împotriva Iluminismului, mai exact contra clasicismului și contra îngustimii unor idei de-ale sale, continuau, însă, să se miște pe platforma anticreștină, comună Iluminismului. Entuziasmul pentru descoperirea lumii spirituale indiene ar putea părea mai puțin spontan și sincer față de cum se presupune, în scopurile și rezultatele sale care, probabil, la o examinare mai atentă, ar dezvălui atitudini anticreștine sau anticatolice nemărturisite sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se miște pe platforma anticreștină, comună Iluminismului. Entuziasmul pentru descoperirea lumii spirituale indiene ar putea părea mai puțin spontan și sincer față de cum se presupune, în scopurile și rezultatele sale care, probabil, la o examinare mai atentă, ar dezvălui atitudini anticreștine sau anticatolice nemărturisite sau chiar și declarate. Nu e o simplă întîmplare, dacă evoluția Romantismului și cea paralelă (sau mai degrabă precedentă) a indianisticii s-au remarcat în țările reformiste sau atinse de reformă: doar autorii își atribuiau o mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
modo în monismul acosmico-idealist al Indiei antice și cum această esențialitate se află în opoziție netă nu doar cu doctrina creștină, ci și cu rațiunea umană. Idealismul, deși încearcă să se apropie de creștinism, rămîne în mod fundamental pe poziția anticreștină a Iluminismului precedent, în care creștinismul este considerat doar pentru a demonstra propria lui înfrîngere ca religie tradițională și pentru a pretinde o interpretare miticizantă proprie, care l-ar contopi cu alte religii. Prin urmare, folosind o frază de apreciere
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]