182 matches
-
capătă o individualitate remarcabilă. Apoi, În comparație cu Mersault, personajele Mariei Redonnet iau distanță față de reprezentarea realistă, iar, față de estetica camusiană Îndatorată categoriei sublimului, cea redonnetiană rămîne minimală, simulată: un test ar putea fi și cel al personajului. La Camus există un antierou, la Redonnet personajele seamănă și se individualizează cu greu unele de celelalte. Categoria personajului merită discuția cea mai amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la impunerea unei literaturi a detaliului concret, umanizată, tandră, discretă, emancipată și totuși Îndatorată predecesorilor, nostalgică și oarecum neputincioasă de a oferi mai mult decît programul minimalist Îi impusese. Jean Echenoz - pionierul - reciclează genuri de consum În romane populate de antieroi al căror singur adevărat eroism este cel de supraviețui unor aventuri contrafăcute, vag autoscopici, vag patetici, fals impasibili. Jean Echenoz este un foarte bun interpret al simulării. Atîta vreme cît romanul de gen simluează viața și se mulțumesc cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Bovary Într-o variantă pentru „societatea de consum”, cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala În apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, „omul fără Însușiri”, nici erou nici antierou. Un erou totuși, În felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu „ajutorul” exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu se află doar în centrul meditației lui Montaigne, ci și în centrul metodei lui Descartes, al credinței lui Pascal, al empirismului lui Hume. Și dacă ar fi să ne referim la adevărații eroi ai literaturii europene, care sînt eroi antieroi a căror slăbiciune este măreție, oare nu îndoiala sălășluiește în centrul datoriei sfinte a lui Hamlet, al oboselii permanente a lui Oblomov, al tragediei lui Ivan Karamazov, al nefericirii lui Stavroghin? Astăzi, Milan Kundera poate recunoaște retrospectiv în Quijote, Faust
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Ele reprezintă un exemplu minunat al acelei dorințe universal umane (fie că ne referim la popoarele tradiționale sau nu) de a construi lumi paralele celei în care trăim, populate de creaturi care ne exprimă propriile trăiri și vise. Eroii și antieroii lumii mitice alcătuiau un model pe care se vor mula mai târziu personaje ale culturii populare pentru a corespunde dorințelor și viselor oamenilor într-o nouă epocă istorică. În acest capitol, ne propunem să arătăm cum eroii mitici devin prototipuri
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
învestit cu puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de cuprindere (personaj individual/colectiv), categoria morală (personaje pozitive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și este marcată de o moarte ritualică. Cel care iese din fântână, după ce a jurat Spânului supunere până la moarte, are acum o nouă identitate. În celelalte două confruntări, cu ursul și cu cerbul fermecat, HarapAlb se dovedește mai degrabă un antierou, boboc în felul său, reușind să le depășească doar cu ajutorul calului năzdravan și al Sfintei Duminici. În călătoria de verificare însă, eroul acționează dintrun imbold lăuntric, probând asumarea unor valori morale și a unui comportament respon sabil. HarapAlb înfruntă acum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a acțiunilor lor. Orientând observația comică spre gene ralitate și tipologie, I.L. Caragiale revigorează comedia românească (ciclul Chirițelor de Alecsandri, de pildă), apelând la limbaje teatrale moderne. El creează astfel personaje comice care prefigurează teatrul absurdului, alcătuind o lume de antieroi, de marionete, precum Farfuridi și Brânzovenescu, Trahanache sau Pristanda, Cațavencu ori Dandanache. Item 2: prezentarea, prin referire la comedia studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Aceste personaje sunt polarizate pe criteriul grupurilor de interese, evidențiate încă din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și Tipătescu, apare evident faptul că personajele lui Caragiale ilustrează o lume „pe dos“, un univers închis, în care „con trariile sunt echivalente, iar alegerea nui cu putință“ (B. Elvin). Eu consider că piesa aduce în scenă o lume de antieroi, prin care se concretizează tema degradării vieții politice, sociale și private. Un argument care sprijină această aserțiune este modul în care evoluează relația dintre Cațavencu și Tipătescu, de la conflict la reconciliere, la acceptarea tacită a farsei alegerilor și a valorilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
relatarea cronologică a unei secțiuni de evenimente, pentru a face loc anticipării). ¶Chatman 1978; Genette 1980; Lämmert 1955; Prince 1982. Vezi și NOTIFICARE PREALABILĂ, ORDINE. anticlimax. Vezi BATOS. antidonator [antidonor]. Opusul DONATORULUI. Antidonatorul este omolog cu OPOZANTUL. ¶Greimas, Courtés 1982. antierou [antihero]. Un EROU noneroic; un erou definit prin atribute negative; un PROTAGONIST ale cărui trăsături sînt antitetice față de cele asociate prin tradiție cu un erou. Bardamu în Călătorie la capătul nopții de Céline și Yossarian în Catch-22 de Heller sînt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
antihero]. Un EROU noneroic; un erou definit prin atribute negative; un PROTAGONIST ale cărui trăsături sînt antitetice față de cele asociate prin tradiție cu un erou. Bardamu în Călătorie la capătul nopții de Céline și Yossarian în Catch-22 de Heller sînt antieroi. ¶Scholes, Kellogg 1966. antidiscurs [antistory]. Vezi ANTINARAȚIUNE. ¶Chatman 1978. antinarațiune [antinarrative]. Un text (verbal sau nonverbal) care adoptă capcanele narațiunii, dar punînd sistematic la îndoială logica narațiunii și convențiile narațiunii; un ANTIDISCURS. Gelozia lui Robbe-Grillet și Molloy de Beckett sînt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cu SUBIECTUL lui Greimas și LEUL lui Souriau) suferă din pricina acțiunii RĂUFĂCĂTORULUI, ori din pricina vreunei lipse, și/sau lichidează nenorocirea ori lipsa care ține de el, sau de un alt personaj. ¶Hamon 1972, 1983; Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, ANTIEROU, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. ethos [ethos]. Vezi PERSONAJ. ¶Aristotle 1968 [1965]. eul-actor [erlebendes Ich]. "Eul" trăitor în NARAȚIUNEA HOMODIEGETICĂ, EUL-PERSONAJ (diferit de EUL-POVESTITOR, EUL-NARATOR, "eul" care narează). În "Mă simțeam rău", pronumele-subiect se referă atît la erlebendes Ich (cel
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PERSONAJUL principal; personajul care constituie punctul de interes principal. O narațiune articulată în termenii unui CONFLICT interpersonal presupune două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și ANTAGONISTUL. ¶N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și ANTIEROU, SUBIECT. psihonarație [psychonarration]. Un DISCURS NARATIVIZAT care reprezintă gîndurile unui personaj (în opoziție cu enunțurile), în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; ANALIZĂ INTERNĂ. ¶Cohn delimitează trei tehnici de bază pentru redarea conștiinței: psihonarația (cea mai indirectă), MONOLOGUL NARAT și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
scrie poeme, calificate de M.-C.Bancquart drept "tragedii moderne" [p.355]: Antonia, La Fin d'Antonia, Le Chevalier du passé, care prezintă, într-o acțiune inexistentă, personaje simbol: Amantă, Amantul, Curtezana, Bunica, Cerșetoarea, Virgina, Paris, Regii Magi. Eroii și antieroii trăiesc într-un Paris care este o anti-epopee: agresiv și deschis întâmplărilor. Pariziana romanesca este o istorie variată la infinit pe o temă care ține de spiritul fracez "aussi futile, aussi ingénieux, aussi désintéressé qu'il se présentera toujours à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
act de eroism pe șantier și ajunge la spital (Camera albă). Vive este un tânăr citadin care n- a intrat la facultate. De ce ? „Poate că nu sunt destul de deștept, tată.” Până aici, un tip nou de personaj, un fel de „antierou”. Care nu va fi dojenit, lămurit, ajutat de nici un secretar de partid. Cuvinte ca „partid” și „comunist” nu apar în film, „tovarăși” se rostește în regim glumeț. Acțiunea nu se învârte în jurul unor probleme de producție, poveștile sentimentale primează. Vedem
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cathartică, care se referă la "(a) eroul în suferință; ( b) eroul la strâmtoare" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "comoție tragică/descătușare sufletească", respectiv în "râsul participativ/destindere comică"; (5) identificarea ironică, care se referă la "eroul absent sau antieroul" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "surpriză (provocare)" (Jauss, 1983, p. 257). 81 "spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai de dialog)" (Hubert, 2011, p. 292). 82 "spațiu în care se joacă acțiunea (poate fi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o logică naturală a lumii reale a oamenilor. Pe de altă parte, odată cu ceea ce Olivier Moeglin numește „hiperviolența specifică cinematografului anilor ’90”, se nuanțează acest maniheism, mergându-se până la încercarea de impunere a unui nou model cultural, caracterizat de un antierou simpatic, care nu mai este în totalitate negativ, ci uneori se manifestă chiar uman, spre deosebire de eroul care este uneori incapabil să își adapteze morala, prea normativă și riguroasă, la situații concrete, ceea ce îl face relativ antipatic telespectatorului. Acest model cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă Violența ca fapte diverse senzaționale Violența ca fapte „de societate” Violența ca fapte „naturalizate” Violența ca momente logice ale narațiunii Violența ca mod eficient și natural de rezolvare a situațiilor și diferendelor Televiziunile din România
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
spre un înapoi care nu are sens, este însă o singură acțiune posibilă, aceea de a smulge, fie pentru o clipă, ce-ți aparține. Fantomele acestui alt Înghițitor de săbii, sunt recunoscute fiindcă ele nu provoacă decât insatisfacție. Atipic ca antierou pentru lumea în care traiește dar cu distincție seducătoare, romantic, christic, Răzvan este el însuși o irealitate, un fel conținut ce capată întâmplator o identitate posibilă, a creatorului de conținut sufletesc. El privește de sus și, fiindcă nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
asistăm la delirul mini-grandomaniei ("șmecheria e să fii mare atât cît să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață, de întoarcere la real. Întoarcerea la punctul de plecare nu mai este însă posibilă și atunci soluția realului numit moarte e alternativa preferabilă. Personajele lui Const. Popa sînt, de fapt, antieroi ce parcurg un drum sinuos de la criza inițială la catastrofa finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Popa sînt, de fapt, antieroi ce parcurg un drum sinuos de la criza inițială la catastrofa finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată în mape. Mi-a plăcut mult "Regulamentul de bloc", în care siguranța construcției și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel l-a văzut, cu dreptate, regizorul Dan Nasta), cu tot atîtea senzații ale morții: Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult am murit cînd l-am iertat pe Pandele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]