957 matches
-
romanul pleacă de la o întâmplare adevărată, anume campania antinazistă a cuplului Otto și Elise Hempel, care după moartea pe front a fratelui lui Elise, Kurt Lemme, au împrăștiat în scările blocurilor cca 200 de cărți poștale și scrisori cu mesaje antifasciste. După ce au fost denunțați de către un coleg de serviciu al lui Otto, au fost arestați la data de 20 octombrie 1942, condamnați la moarte pentru „demoralizarea trupelor” și „pregătire de înaltă trădare” și executați cu ghilotina la închisoarea Plötzensee din
Fiecare moare singur (roman) () [Corola-website/Science/325514_a_326843]
-
(n. 29 aprilie 1885 - d. 31 martie 1948) a fost un jurnalist și scriitor ceh de limbă germană. Participant activ la lupta antifascistă, a întemeiat reportajul ca formă a luptei sociale. Astfel, a scris reportaje revelatoare prin plasticitatea evocării și subtilitatea comentariului. Activitatea jurnalistică și-a început-o în anul 1906, când a lucrat ca reporter la ziarul "Bohemia" de limbă germană. Interesele
Egon Erwin Kisch () [Corola-website/Science/323218_a_324547]
-
în semn de protest față de măsurile antievreiești luate de ocupantul german. La grevă au participat mai multe sute de mii olandezi, dar forțele germane au înăbușit în sânge mișcarea de protest, împușcând mai mulți participanți. Prima acțiune armata a rezistenței antifasciste a avut loc la scurtă vreme după declanșarea invadării Uniunii Sovietice pe 22 iunie 1941. Este vorba de acțiunea partizanilor iugoslavi din pădurea Brezovica, în apropierea localității Sisak, (Croația). Partizanii au lansat o operațiune încununată de succes, marcând declanșarea războiului
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
primit cu elogii de critica literară a vremii. Au existat totuși și manifestări de ură la adresa romanului datorate orientării democratice a scriitorului, manifestate mai ales după preluarea de către Sadoveanu în 1936 a conducerii ziarelor "Adevărul" și "Dimineața". Poziția antirăzboinică și antifascistă a scriitorului și prezența sa în rândurile masoneriei au determinat o campanie de amenințări și insulte la adresa sa din partea forțelor politice de extremă dreaptă. Sadoveanu a fost trecut de legionari pe o listă neagră cu dușmanii neamului, cărțile sale au
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
în sediul publicației comuniste "Ordine nuovo". 1934 - din mai până în ianuarie 1935 îl înlocuiește la direcția revistei "La cultura" pe Leone Ginzburg, arestat din cauza activității sale politice. 1935 - o cunoaște pe Battistina Pizzardo (Țină), profesoara de matematică, angajată în mișcarea antifascista, femeia care îi va marca întreaga viață afectiva. 13 mai - este arestat și după câteva luni de închisoare, este condamnat la trei ani de domiciuliu forțat în Calabria. 1936 - martie este eliberat și revine la Torino, unde află că Țină
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
departe, Veaceslav Stăvilă, unul dintre istoricii membri ai Comisei guvernamentale pentru Studierea și Aprecierea Regimului Comunist din Republica Moldova, declară cu nonșalanță că, pentru stabilirea numărului total de victime ale regimului sovietic, comisia a numărat și soldații moldoveni morți în luptele antifasciste din al doilea război mondial. În acest context politic, în condițiile în care în Republica Moldova Ion Antonescu este glorificat, iar holocaustul absent în majoritatea manualelor școlare, spectacolul Clear History face vizibilă și problematizează istoria trecută sub tăcere a victimelor și
„Un popor nu poate să aleagă din istorie doar momentele care îi convin” () [Corola-website/Science/295626_a_296955]
-
conștient de starea precară a țăranului moldovean: subnutriția, mortalitatea infantilă astronomică, analfabetismul, lipsa de igienă și asistență medicală. Așa se face că a devenit om cu vederi politice de stânga încă din tinerețe, a colaborat la "Ajutorul Roșu", ajutând pe antifasciștii din ilegalitate, apărându-i în procese, a făcut parte activă din conducerea "Uniunii Patrioților din anul 1942, apoi a "Partidului Național Popular", a "Apărării Patriotice". A intrat în Partidul Comunist din România în 1943. În aprilie 1944 a fost unul
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
s-a desfășurat adunarea inițiată de Liga antirevizionistă din România. Participă zeci de mii de locuitori. Mulțimea depune jurământ solemn că "se leagă în fața lui Dumnezeu să apere cu orice sacrificiu fruntăriile României întregite". O semnificație aparte are marea întrunire antifascistă din 24 mai 1936. Și acum participă zeci de mii de oameni. În 4 octombrie 1936 s-a desfășurat altă adunare populară antirevizionistă. Potrivit relatărilor vremii, au fost prezenți 40.000-50.000 de oameni, alături de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, N.
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
oficial, pentru a evita acuzațiile de antisemitism de stat, ceea ce ar fi fost împotriva principiilor marxiste ale „Fraternității între popoare” și ale Internaționalismului proletar. Pe la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani ai perioadei postbelice, Comitetul antifascist evreiesc (CAE) a căpătat o influență tot mai mare printre evrei sovietici, CAE fiind acceptat în Occident ca organ reprezentativ al acestei minorități etnice. Cum activitățile Comitetului nu se identificau uneori, cu politica oficială sovietică (vezi Cartea neagră), Stalin a
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
Bund — o categorisire periculoasă, de vreme ce toți foștii membri Bund-ului fuseseră „epurați”. În ianuarie 1948, șeful CAE, popularul actor Solomon Mihoels a murit într-un suspect accident auto care a părut mai degrabă un asasinat. Au urmat arestările membrilor Comitetului antifascist evreiesc și desființarea organizației. URSS a votat pentru Planul ONU de împărțire a Palestinei din 1947 și, în mai 1948, a recunoscut constituirea Statului Israel în acest teritoriu, sprijinindu-l mai apoi cu arme (prin intermediul Cehoslovaciei, sfidând embargoul impus de
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
teritoriu, sprijinindu-l mai apoi cu arme (prin intermediul Cehoslovaciei, sfidând embargoul impus de ONU), în primul război arabo-israelian. Mulți evrei sovietici s-au simțit înaripați de ideea noului stat israelian și au trimis mii de scrisori către încă existentul Comitet antifascist evreiesc, arătându-se dornici să contribuie cu bani sau chiar oferindu-se voluntari pentru apărarea Israelului. Aceată mișcare a apărut în ochii autorităților sovietice de-a dreptul o coloană a cincea antisovietică. În septembrie 1948, primul ambasador israelian în URSS
Cosmopolit fără țară () [Corola-website/Science/300732_a_302061]
-
lui Iosif Vissarionovici Stalin, în martie 1953, noua conducere sovietică a declarat că acest caz a fost fabricat de serviciile secrete. În timpul războiului rece, după proclamarea Statului Israel și alierea acestuia cu puterile capitaliste occidentale, regimul sovietic a eliminat Comitetul antifascist evreiesc în 1948 și a lansat o campanie antisemită împotriva așa-numiților „cosmopoliți fără rădăcini”. În noiembrie 1952, în timpul conferinței publice cu privire la Procesele de la Praga, președintele Cehoslovaciei, Klement Gottwald, a anunțat: "„În timpul investigațiilor, am descoperit cum s-au infiltrat trădarea
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
comuniștilor, a publicat acuzațiile sub titlul "Spioni și ucigași vicioși sub masca membrilor colegiului doctorilor": Printre numele celor mai cunoscute personalități menționate în articol s-au numărat: Solomon Mihoels, (actorul-director al Teatrului evreiesc de stat din Moscova și președintele Comitetului antifascist evreiesc, asasinat la ordinul lui Stalin în ianuarie 1948, care era numit „un binecunoscut naționalist burghez”, Dr. Boris Șimeliovici (un fost chirurg-șef al Armatei Roșii și director al spitalului Botki), Miron Vovsi (fratele lui Mihoels și medicul personal al
Complotul doctorilor () [Corola-website/Science/300650_a_301979]
-
stânga care a stat la baza creării Frontului Popular. María și Rafael se aflau la Ibiza în 18 iulie 1936, tunci când a izbucnit Războiul Civil Spaniol. S-au întors la Madrid, unde ea a devenit secretara a "Alianței Scriitorilor Antifasciști" și a fondat revista "El mono azul" care a apărut la 27 august 1936. Printre colaboratorii revistei s-au aflat Manuel Altolaguirre, Antonio Aparicio, Vicente Aleixandre, José Bergamin, Luis Cernuda, Antonio Machado, Ramón J. Sender, Lorenzo Varela, María Zambrano și
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
sovietici în Occident. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii susținători (și un prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva. În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de antifascist, a aderat la patriotismul sovietic. Contactele lui din anii 1930 cu Uniunea pentru Repatriere au fost deosebit de controversate. A scăpat de al Doilea Război Mondial și a ajuns în Statele Unite ale Americii la bordul navei SS "Navemar", activând în anii
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Ea avea ședințe săptămânale vizavi de Gara Montparnasse până în 1938, când s-a dizolvat. Ca și Nikolai Berdiaev și Nicholas Zernov, Slonim s-a alipit cercurilor catolice franceze, care i-au primit călduros pe liberalii ruși ce erau anticomuniști și antifasciști. El a fost, de asemenea, apropiat de pictorii avangardiști pictori Mihail Larionov și Natalia Goncearova, pe care i-a prezentat lui Efron și Marinei Țvetaeva când acest cuplu s-a stabilit, de asemenea, la Paris. În 1933 a participat la
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
el s-a întâlnit în cele din urmă cu Zamiatin, care fugise din Rusia, iar cei doi „au devenit foarte buni prieteni” — înainte de boala subită și moartea lui Zamiatin. În 1934 Slonim și-a reluat conferințele cu privire la Lenin, colaborând cu antifasciști italieni precum Oddino Morgari și Alberto Meschi și fiind urmat de OVRA lui Mussolini. Slonim și Lebedev au devenit alarmați de ascensiunea Germaniei Naziste și au prezis că va ataca Uniunea Sovietică, cu sprijin din partea exilaților de dreapta. Astfel, au
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
a fi transformată în muzeu al comunității. Acest gest a fost omagiat de către Zaharia Stancu, în acel moment președinte al Uniunii Scriitorilor, acesta exprimându-și într-o scrisoare oficială „înalta prețuire” față de „jertfa poetului Ion Șiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist”, subliniind faptul că „mama care a dat naștere și a crescut un asemenea fiu, dăruit țării până în ultima sa clipă de viață, împarte cu fiul-erou gloria și recunoștința ce li se cuvine deopotrivă”. În 2015, autoritățile române s-au opus
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
județul Putna, Regatul României - d. 2003, Năruja, județul Vrancea, România) a fost un erou, luptător pentru drepturile omului, salvator de mii de evrei în timpul Holocaustului din România, fost comunist, apoi dizident încarcerat și persecutat de regimul comunist, autorecomandat „invalid politic antifascist”, cinstit cu titlurile de "Cetățean de onoare al Israelului" și de drept între popoare. Potrivit documentelor de la Institutul Internațional pentru Studierea Holocaustului din Israel, riscându-și viața sa și a familiei, libertatea și avutul, a salvat de la moarte câteva mii
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
în dosarul său de la Yad Vashem apare și o poză cu autograf în care Ghiță Cristescu îl ține de braț pe Anițoiu. Același dosar conține câteva sute de scrisori, acte, declarații și fotografii din care reiese activitatea sa antilegionară și antifascistă. În anul 1938, Anghel Anițoiu lucra la Asociația Veteranilor de Război „Marele Voievod Mihai“ care funcționa pe lângă Casa Regală și era secretar al Comandamentului Corpului 5 Armată. În această calitate, el a avut acces la ordinele secrete privind perchezițiile, arestările
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
tanchist fusese coleg cu Richter la Școala Militară de la Frankfurt, între cei doi existând o relație reciprocă de prietenie bazată pe respect. Udrea era agreat de comuniști din cauza originii sale „sănătoase” (tatăl ceferist și mama casnică) și a sentimentelor sale antifasciste. Colonelul Roșianu (Virgil Andronic) îl trimite pe Udrea la Comandamentul Militar al Capitalei, unde colonelul Dumbrăveanu (Geo Barton) îi încredințează misiunea de a obține Planul Margareta II de la Werner von Richter. În realizarea sarcinii primite, căpitanul Udrea trebuie să colaboreze
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă să elibereze Bucureștiul de trupele germane. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la acțiunile ulterioare ale Armatei Române în confruntarea cu trupele germane: "„După insurecția națională antifascistă armata română a continuat lupta împotriva dușmanului, eliberînd pămîntul Transilvaniei contribuind apoi cu eroismul și prinosul său de jertfe la înfrîngerea definitivă a Germaniei naziste.”". După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, Comandamentul Militar al Capitalei a transmis
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
producție s-au ridicat la suma totală de 4.075.000 lei. Lansarea filmului a avut loc la 19 august 1974 în București și simultan în mai multe orașe ale țării, cu prilejul aniversării a 30 de ani de la „insurecția antifascistă și antiimperialistă” de la 23 august 1944. Filmul "Stejar - extremă urgență" a fost vizionat de 3.612.114 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
23 August 1944 a lucrat ca reporter la publicația „Lupta CFR“. În 1944 a primit sarcina să înființeze comitetul de partid regional Brașov, ulterior fiind secretar al comitetului de partid din Reșița. Din 1949 a fost secretar general al Comitetului Antifascist German, consilier ministerial la Departamentul Naționalităților, iar în 1955 ministru însărcinat cu afaceri ad-interim în Elveția. Din 1965 a fost membru al Comitetului Central al PCR (până în 1974), apoi membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (până în 1979). Stoffel
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
majore de război, din Europa și Asia. Statele Unite a devenit unul dintre cei mai importanți colaboratori ai Aliaților datorită resurselor materiale și producției industriale și agricole neafectate în mod direct de devastările războiului, având o contribuție importantă la aprovizionarea foțelor antifascist atât inainte cât și după momentul Pearl Harbor, (vedeți și Lend-Lease). Prin comparație, alături de Aliați au venit mai multe națiuni decât alături de Axă. Nu doar țările atacate de Axă s-au alăturat Aliaților, dar și un număr de țări mai
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]