381 matches
-
Découverte, Paris, 2001. Negrici Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, Editura Fundației PRO, 2002. Negrici Eugen, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, București, 2008. Negru Elena, Negru Gheorghe, " Cursul deosebit" al României și supărarea Moscovei. Disputa sovieto-română și campaniile propagandistice antiromânești din RSSM (1965-1989), vol. I, 1965-1975, Chișinău, f.a. Pelin Mihai, Cartea Albă a Securității. Istorii literar-artistice. 1969-1989, Editura Presa Românească, București, 1996. Petrescu Radu, Pentru buna întrebuințare a timpului. Jurnal 1971-1976, Editura Paralela 45, Pitești, 2009. Popescu Dumitru, Cronos autodevorându-se
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
partea română: "Ceaușescu a dat tonul în discursurile sale, iar istoricii au profitat de ocazie". Pentru folosirea autorităților moldovene de către guvernul de la Moscova, vezi Elena Negru, Gheorghe Negru, " Cursul deosebit" al României și supărarea Moscovei. Disputa sovieto-română și campaniile propagandistice antiromânești din RSSM (1965-1989), vol. I, 1965-1975, Chișinău, f.e., 2013, passim. 8 Replica îi aparține lui Ceaușescu, cu ocazia întrevederii între delegațiile română și sovietică din Crimeea, la 1 august 1979; cf. ANIC, Fond CC al PCR, Secția Relații Externe
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
invadați de agenții Ungariei” trebuia stopată prin instaurarea stării de urgență În județe precum Harghita, Covasna și chiar Cluj și prin scoaterea În afara legii a „organizației anti-românești UDMR” și interzicerea partidelor etnice. Constituirea unui Comitet Național de Investigare a activităților antiromânești și a unui Minister al Propagandei, care să promoveze valorile naționale, erau evocate În programele partidului. Chiar dacă se declara adversarul dictaturilor militare, președintele PRM făcea referire indirect la opțiunea sa pentru o astfel de formă de guvernare: Nu, nu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
palmă. Cu condiția, bineînțeles, să-mi împrumute pentru câteva clipe un pix. Aceștia au fost cei mai expliciți: „La pensia noastră, de unde pix?“. Ca la un semn, prin creier au început să-mi tropăie tot felul de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ținut, în parte, seama de ele, în cazul unor acțiuni întreprinse (în contextul atmosferei deosebit de reci a relațiilor bilaterale), de vectori de influență din exterior care prejudiciau interesele statului român (răspândirea de hărți cu teritoriul României mutilat, de lozinci vehement antiromânești, știri intenționat exagerate privind "sistematizarea satelor" și "oprimarea" minorităților etc.). A menținut relații apropiate cu liderii organizațiilor sașilor și șvabilor originari din România, sprijinind soluționarea unor cazuri umanitare semnalate de aceștia. A participat la Congresul U.C.D. de la Bremen, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
apropiere a României de structurile integrării europene și euro-atlantice. Prin demersuri stăruitoare la redacții, la factori de decizie politică, a contribuit la corectarea relatărilor răuvoitoare asupra realităților din România, apărute în zona mass-media austriece, îndeosebi asupra situației minorităților, dezvăluind substratul antiromânesc și incompatibilitatea unor puncte de vedere orientate spre trecut cu conceptul de unitate europeană. A cultivat relații apropiate cu diaspora românească și cu organizațiile sașilor și șvabilor emigrați din România, stimulând menținerea legăturilor cu fosta patrie și atrăgându-le în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
așa-numitul "plan Kolarov", după numele bulgarului Kominternist care l-a conceput - un plan insurecțional, care urmărea tocmai Dezmembrarea României în cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat și Ardeal), mentionandu-se explicit așa nurnitele troici comuniste de conducere ale insurecției antiromânești, direcțiile de acțiune insurecționala, bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv intervenția militară a Armatei Roșii în România. Este interesant că, în zona de sud, una dintre bazele de insurecție era desemnată chiar localitatea Oltenița, (unde locuința familiei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de sud, una dintre bazele de insurecție era desemnată chiar localitatea Oltenița, (unde locuința familiei lui Ion Iliescu era "casă conspirativa" a P.C.d.R.), cu misiunea distrugerii podului de la Cernavoda și a decuplării astfel a Dobrogei de București. În activitatea să antiromâneasca, Kominternul se baza și pe o așa numita Federație Comunistă Balcanică (F.C.B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, România, URSS - de fapt, o organizație regională a Komintern-ulul - căreia P.C.d.R. i se subordonă dar care, la nivel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
România, după primul război mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat și de reprezentanții P.C.d.R. (Gheorghe Cristescu, Ana și Marcel Pauker, Sandor Koros, Al. Dobrogeanu-Gherea, Heinrich Sternberg etc.). În septembrie 1924, la Tatar-Bunar (în sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromâneasca, organizată de Komintern, cu ajutorul unor organizații paramilitare comuniste, rebeliune care urmărea să devină prologul insurecției preconizate de "Planul Kolarov". Insurecția a fost însă înăbușita de Armată Română. Exacerbarea din 1924 a așa-zisei probieme naționale a României, de către Komintern și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Sofia a unui regim de mână forțe, condus de generalul Tankov. Fapt care îi determinase pe liderii Komintern-ului și FCB să abandoneze, momentan, Bulgaria ca obiectiv insurecțional și să pună ochii pe România. În acest context avusese loc și insurecția antiromâneasca de la Tatar-Bunar (septembrie 1924) - organizată în realitate de NKVD-ul sovietic prin secția să balcanică de spionaj și terorism, Zacordat, împreună cu organizațiile similare ale F.C.B., DRO și VDRO (asupra cărora vom reveni) - și se constituise, la 12 octombrie 1924, acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Dobrogeanu-Gherea, ci și membrii DRO, ca Boris Stefanov și alții (asupra căruia vom reveni). 4. CONGRESUL AL V-LEA AL P.C.d.R. DE LA GORIKOVO (1931): ALEXANDRU ILIESCU DEVINE MEMBRU AL COMITETULUI CENTRAL, RAMANANAD PATRU ANI ÎN U.R.S.S. În acest context antiromânesc de subminare continuă a României și de acțiuni planificate, de dezmembrare a statului românesc reîntregit în urmă Tratatului de la Versailles, desfășurate de Komintern, F.C.B. și organizațiile lor de spionaj și terorism KVD, GRU, "DRO", Zacordat), prin intermediul Partidului Comunist din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
lipsă de interes față de problemele lor. Este și acesta un motiv care a contribuit la neintegrarea Basarabiei În România după dezmembrarea Uniunii Sovietice (alături, firește, de alți factori: importanta minoritate ruso-ucraineană, mai bine plasată economic și social decât românii; propaganda antiromânească din anii regimului sovietic, care a lăsat urme; rezervele sau chiar Împotrivirea Rusiei și Ucrainei față de o eventuală unire cu România). Se pare că lucrurile evoluează spre constituirea unei „națiuni moldovenești“ distincte (chiar dacă ceea ce s-a numit În epoca sovietică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
România din sfera de influență a Rusiei, motivând tratamentul de care se „bucurase” aceasta din partea puterii țariste după terminarea războiului, drept "recompensă" pentru ajutorul dat la Plevna. În cadrul Întâlnirii cu Bismarck din 1883, a incriminat șovinismul maghiar și politica antiromânească a autorităților ungare, declarând că „cei din regat nu pot rămâne nepăsători În față acestui fapt”, dar că era necesară o apropiere românoungară pentru a opri expansiunea slavismului. Începând cu 23 martie 1888, Perte P. Carp a deținut funcția de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cauza fiind mai veche și mai adâncă. Este vorba, pe de o parte, de o creștere evidentă a influenței Rusiei în zonă, iar pe de altă parte, de o revigorare a românismului în Basarabia ca reacție la puterea comunistă violent antiromânească. Problema este deosebit de complexă și, repet, sunt necesare sute de pagini pentru a o analiza cât de cât mulțumitor. Pun aceeași întrebare: ce a făcut diplomația română în această chestiune spinoasă? Sunt cumva vinovați și de partea noastră? În linii
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
perioada când președintele țării este baronul Bourgignon (1898-1903) care a rămas de pomină în amintirea românilor din Bucovina, el a dus cea mai aprigă luptă împotriva elementului românesc. A căutat să slavizeze școlile primare împotriva voinței populației, să introducă spiritul antiromânesc până și în universități. Ridicându-se împotriva tricolorului românesc, Bourgignon la coborât din vârful clădirilor, l-a rupt din pieptul și de pe reverul hainelor tinerilor, l-a smuls din costumul fetelor, de la cingătoarea bătrânilor. La onomastica împăratului de la 18 august
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
probleme legate de siguranța statului și ordinea publică. De aceea, prin Înalt Decret Regal, Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale (D.P.S.G.) a înființat patru Subinspectorate Generale de Siguranță - Chișinău, Cernăuți, Cluj și Constanța - cu rolul de a identifica și anihila acțiunile antiromânești în aria lor de activitate. Zamfir Husărescu, licențiat în drept, inspector de Poliție și Siguranță, a fost numit în fruntea Subinspectoratului General de Siguranță din Chișinău. Experiența lui în ceea ce privește începutul atacurilor bolșevice asupra României - de la treceri clandestine de frontieră cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de Siguranță a apreciat că cele două construcții vor fi utilizate ca adăpost de evreii-ruși și evreii-germani care vor lucra în comun în favoarea intereselor Berlinului și Moscovei. La rândul ei, tipografia, destinată presei socialiste și comuniste, va publica „nestingherită” articole antiromânești. „Menajarea minorităților trebuie înlăturată” - s-a menționat într-un raport la jumătatea anilor ’20 - introducându-se „domnia legilor”, ca soluție pentru eliminarea racilelor existente. Dobrogea a fost regiunea care a suferit cel mai mult în timpul primului război mondial, mai ales
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
39 Infanterie Debrețin au deschis focul asupra unui grup de români, ucigând 26 și rănind 90 dintre aceștia. În localitățile Chereuș, Covăsinți și Curți, Secția Militară a documentat asasinarea a 160 de congeneri de către teroriști maghiari. Punctul culminant al acțiunilor antiromânești a avut loc la 26 februarie 1919, când elemente subversive au atacat „cu o furie sălbatică” cortegiul funerar al lui Gheorghe Pop de Băsești, fost președinte al Marelui Sfat Național Român și al Adunării Naționale de la Alba-Iulia. Intervenția rapidă și
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
deoarece Moscova și-a luat angajamentul că nu va acționa în detrimentul intereselor germane. Analiza acestor date a condus la inițierea și identificarea unor măsuri de reacție, respectiv de înființare a unui serviciu de informații în Germania, care să combată focarul antiromânesc. Prima condiție a înființării unui asemenea serviciu trebuia să fie neangajarea atașatului militar român în această problemă, în principal din cauza biroului contrainformativ german, „ajuns la perfecțiune”, care supraveghea îndeaproape activitatea diplomaților străini. Având în vedere reputația de a face „să
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
curentele politice care depășesc cadrul de activitate legal și li s-a cerut aplicarea Codului Penal. Guvernul de la București a inițiat, la rândul său, uneori în colaborare cu aliații săi, acțiuni de spionaj, în scopul identificării și preîntâmpinării unor acțiuni antiromânești. Fluxul informativ a stat la baza unor lucrări de documentare și a unor rapoarte care au fost avansate beneficiarilor legali. La mijlocul anilor ’30, organele informative ale D.G.P. au fost înștiințate despre reorganizarea serviciului de informații ungar în România, care a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de muncă în domenii de interes au fost organizați în bande bine înarmate, care să creeze neajunsuri, distrugeri și dezordini publice. Serviciul Secret a prezentat și factorii interni care, într-o formă sau alta, au sprijin, direct sau indirect, acțiunile antiromânești. Acestea au fost grupate astfel: factorii politici, în principal Partidul Maghiar, care a înglobat aproape toți ungurii din România și care dirijează toate acțiunile acestora; factorii socialo-culturali; factorii economici; factorii individuali, deoarece fiecare etnic maghiar s-a dovedit „virtualmente” un
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
localul „Rosa Neagră”, „suspectat” ca loc de întâlnire pentru spionii sovietici din spațiu. După despărțirea celor doi, Gheruțki a fost angajat director la restaurantul „Snagov”, unde a rămas până în septembrie 1932. Analiza activității sale a evidențiat că acesta „nutrește sentimente antiromânești”, considerând publicul autohton un element nedorit, însă are „o deosebită atenție” pentru consumatorii minoritari. Asupra celui de-al doilea asociat, Arsenie Iogana, „sunt informațiuni” că nu acesta era numele său real și că are rude în serviciul poliției sovietice din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
statului. Pentru punctarea obiectivelor urmărite au fost emise Instrucțiuni pentru Serviciul de Informații și Contrainformații, care cuprindeau, în detaliu, scopurile, organizarea, mijloacele și metodele de acțiune ce trebuie implementate de ofițeri, detectivi și agenți de informații. Având în vedere „acțiunea antiromânească și de sabotare” a dispozițiilor administrative care au fost constatate la minoritarii din Ardeal „și în special a evreilor maghiari”, Ministerul de Interne a ordonat prefecților, încă din 4 aprilie 1938, să impună măsuri de verificare a spectacolelor susținute de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Iosif, care a atras tineretul universitar și avea în plan educarea „în spirit național”, fiind utilizată ca instrument de propagandă în manifestările organizate de autorități. Printr-o abilă propagandă, membrilor „li se infiltrează” în cel mai înalt grad un spirit antiromânesc, în vederea unor acțiuni viitoare. 3. „Rongyas Garda” („Garda Zdrențăroșilor”), avea în frunte pe maiorul Ivan Hejjas și un număr de 25.000 membri, cei mai mulți infractori, adică oameni care nu aveau nimic de pierdut în acțiunile la care participau. Totodată, propaganda
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în vederea unor acțiuni viitoare. 3. „Rongyas Garda” („Garda Zdrențăroșilor”), avea în frunte pe maiorul Ivan Hejjas și un număr de 25.000 membri, cei mai mulți infractori, adică oameni care nu aveau nimic de pierdut în acțiunile la care participau. Totodată, propaganda antiromânească se afla în coordonarea baronului Aczel Edmund (din Zăul de Câmpie, județul Turda, fugit în Ungaria), care a propus un plan de strămutare și colonizare a românilor din Transilvania în centrul Ungariei. La nivel politic, acțiunea se afla concertată la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]