394 matches
-
nu reușește să-și individualizeze întru totul profilul liric. Lumea e privită ca deșertăciune, iar conștientizarea propriei valori nu face decât să-l arunce pe poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare, atestă capacitatea abordării discursului poetic la un nivel artistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
înălțării Omului. Poetul se simte singur în univers, are menirea de a lupta contra mediocrității, a limitării, fiind purtătorul unui semn (semnul superiorității): "Port în mine semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Având o viziune antitetică "pentru credință sau pentru tăgadă", poetul vrea să se convingă asupra realității lui Dumnezeu, cere o dovadă concretă, palpabilă, ajunge la o confruntare cu divinitatea, se revoltă, răscolește universul inversându-i sensurile, dar rămâne veșnic terestru și revoltat. Există o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
eminesciene: a. Imnul creației din poemele vedice; b. Poemul naturii de Lucrețiu, care explică nașterea lumii prin mișcarea atomilor; c. Stingerea Soarelui și a universului după Byron, ideea identității, de la Heraclit; d. ideea de timp și cea de veșnicie sunt antitetice, la Eminescu, eternitatea este o negație a timpului la Schopenhauer; e. Teoria cosmogonică, susținută de Kant și Laplace; f. Credințe populare românești cu privire la facerea lumii. Alcătuit din 156 de versuri, distribuite în cinci tablouri, acest poem cosmogonic dezvoltă o temă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se întrupează din noapte și soare spre a deveni demon), chemările magice ale fetei de împărat, motivul Zburătorului. Izvoare filosofice sunt în primul rând Kant, Hegel, Schopenhauer. Din lucrarea Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer, Eminescu a preluat viziunea antitetică dintre omul de rând și omul de geniu, potrivit căreia cunoașterea lumii este accesibilă omului de geniu, care depășește sfera subiectivității și se înalță în sfera obiectivului. El se caracterizează prin inteligență profundă și meditativă, aspirație spre absolut, atitudine obiectivă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
solidă, eleganță comportamentală, nu mai crede în amenințarea cu sinuciderea și își împinge iubitul spre moarte. Conflictul din această piesă se situează la nivelul conștiinței personajelor, care sunt personalități puternice, adevărate "suflete tari". Aceste două "suflete tari" formează un cuplu antitetic. Act venețian Piesa Act venețian este o dramă psihologică și o dramă de idei. Acțiunea se petrece la Veneția, în secolul al XVIII-lea, într-o vreme când republica se caracteriza prin corupție, comploturi și plăceri. Personaje: Pietro Gralla, fost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este o trăsătură imanentă a prezentului"555. Din perspectiva ce orientează discursul acestei cărți, o astfel de considerație se constituie într-o încercare sintetică de conciliere a celor două concepte, ideologia și utopia, care, în tradiție mannheimiană, au fost tratate antitetic. Elementul de legătură este regăsit, ca și în concepția lui Ricoeur, în realitate. Totuși, asumând în mod clasic pentru proiecțiile de tip utopic sarcina de a configura "modele ale unor societăți bune care nu sunt limitate nici la sfera statului-națiune
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de expozeu dramatic, apelând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
și ea nu ar fi corectă. Povestitorul oriental este însă prezent de la bun început, în perioada Berlinului, el ivindu-se pe primul plan încă de la start. Atât fantasticul lui Poe cât și cel din povestirile lui France aparțin unor tipuri antitetice, ilustrative pentru construcția fatal schematică, în ,,retortă’’, cum scrie Călinescu, a opoziției clasic-romantic. La Poe, comicul nu se îmbină niciodată cu terifiantul. El este absent din cele două povestiri traduse de Caragiale sau din The Pit and the Pendulum, The
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mijloace concrete. - Metode bazate pe sinteză reprezentată de schemă. În mod obișnuit, limbajul -iind secvențial, eșalonat în timp, in-ormațiile se adaugă pe măsură ce altele se uită. Prezentarea printr-o schemă are virtutea de a permite o viziune globală asupra -enomenului. Metode antitetice. De multe ori oamenii nu sunt creativi datorită unui comportament șablonard. Acest tip de comportament, determinat de un anume conservatorism, se bazează pe răspunsuri și soluții date con-orm unor rețete, -ormule, șabloane, algoritmi care s-au dovedit e-iciente în rezolvarea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
determinat de un anume conservatorism, se bazează pe răspunsuri și soluții date con-orm unor rețete, -ormule, șabloane, algoritmi care s-au dovedit e-iciente în rezolvarea unor probleme asemănătoare. Comportamentul șablonard, conservatorismul, conormismul constituie deci piedici, blocaje ale spiritului creativ. Metodele antitetice își propun tocmai spargerea, distrugerea acestor tipuri de comportamente, aruncarea la coș a rețetelor, a -ormulelor, a șabloanelor și a tiparelor. - Concasajul, distrugerea, s-ărâmarea vizează schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect, eliminarea “ochelarilor de cal”, care strâmtează orizontul. În acest scop, pot -i utilizate diverse operații, precum spargerea, distrugerea, ridiculizarea, relativizarea, disocierea, diminuarea, inversarea. - În cadrul metodelor antitetice sunt cuprinse și exerciții bazate pe întrebarea “ Ce se poate -ace cu (un anumit obiect)?” - având una din condiții: -ără a modi-ica obiectul; utilizând -orma inițială sau modi-icând-o; utilizând proprietățile sale materiale. - Antitextul sau dialectica grupurilor “-ață în -ață”. Orice
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
contemporani. Aranjate alfabetic, articolele care îl alcătuiesc creează un caleidoscop al societății americane, pe cât de divers, pe atât de frumos colorat. Impresionantă este nu numai varietatea spectrului socio-politico-istorico-cultural, dar și excelentele legături intertextuale, trimiterile la concepte similare, conexe, comparative sau antitetice. Ori trimiterile la bibliografie. În felul acesta, Dicționarul este mai mult decât un simplu instrument de lucru; el devine o modalitate rapidă de informare și de formare a unor repere culturale fundamentale pentru cunoașterea și înțelegerea în context a lumii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
respira într-un alt cadru, mult mai larg, cel al culturii europene, occidentale și deopotrivă orientale. Mentalitatea sa nu era nicidecum una locală, ci una europeană. Iar Istoria ieroglifică nu este un simptom al unei maturități culturale, ci o operă antitetică: în comparație cu ea, ies la iveală toate iluziile, complexele și sforțările de construire ale unei direcții culte în spațiul românesc. La finele unui studiu amănunțit și erudit, privitor la contribuția lui Cantemir la înnoirea (involuntară, dar reală) a limbii române literare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în sfîrșit, o dreptate mai vastă decît cea vizibilă, pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
din cronicile literare antebelice. Incitat de afirmațiile simpliste ale criticii sociologice, el propune în M. Eminescu. De la poezia socială la „Luceafărul” o viziune de ansamblu a operei poetului, a cărei unitate include o complexitate contradictorie, concretizată în mai multe perechi antitetice care, în numeroase poezii, constituie polii unei tensiuni lirico-ideatice structurante. Proiectată pe un „fundal de rumoare patetică”, creația lui O. Goga îi apare ca o fuziune „între strălucirea cuvintelor și freamătul răscolitor al revoltei”. În studiul Poezia lui Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
refundamenteze începând cu studiul său "La creación metafórica en el lenguaje" (1952). 1.2.1. În textul respectiv, savantul începe prin a preciza că, deși definirea limbajului a fost realizată până atunci din numeroase puncte de vedere, acestea nu sunt "antitetice și ireconciliabile, [...] ci complementare și independente"194. Însă nu toate punctele de vedere respective reușesc să surprindă esența limbajului. Cu privire la această esență, lingvistul din Montevideo precizează, mai întâi, că limbajul este o "activitate umană" sau o "facultate umană"195, sintagmă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un ciclu narativ având în comun identitatea doctorului Ana Brebu, receptor pentru o serie de confesiuni ale unor pacienți -, nivelul angajării în proiectul propagandistic este depășit. Cartea începe într-o notă înșelătoare, mimând adecvarea la literaturizarea luptei de clasă: relația antitetică ar părea să fie stabilită între, pe de o parte, tatăl naratorului feminin, cultivator de zarzavaturi, dar și cămătar, negustor etc., care-și exploatează fără scrupule rudele, și, de cealaltă parte, Mihai Bud, un pălmaș cu viziuni marxiste, de care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
se deschide către marile porniri și motivații altruiste existente în om, însoțindu-se de denunțarea falsului, în morală și politică. Așa se face că poetul e autor de solilocvii și elegii, dar deopotrivă de satire și fabule. Despărțită în registre antitetice, creația sa se dovedește, în fond, rodul aceleiași trăiri romantice, ce nu poate accepta lumea decât în formula idealității ei. Structurii lui A., înclinat spre reflecția gravă, îi răspunde formula lirică a meditației, în tensiunile căreia își găsesc expresia neliniștile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
susțineri (mai mult decât) discutabile și exagerate - care au vizat grupări intelectuale concurente - a exacerbat disputa intelectuală la momentul 2005-2006, cu prelungiri până astăzi. Pe de altă parte, revenind la cazurile celor doi scriitori, este o greșeală a-i prezenta antitetic pe Ion Ianoși și Paul Cornea; deși o comparație care să scoată în relief toate distincțiile este legitimă. Acest exercițiu de comparație, expus aici, este departe de a fi exhaustiv și nici nu asigură simetria perfectă pentru examinarea tuturor nuanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să fie „mediul Înconjurător“ al meu, adică voi. Cu V mare... Și, Înainte de a ne arunca În mașina care ne va purta În week end, să medităm la un proverb al acelora găsiți de europeni când cu invadarea Americii; niște antitetici care credeau că „pământul nu e o moștenire de la părinți, ci un Împrumut de la copiii noștri“. Eu l’aș generaliza: nu doar pământul, dar Natura. Da, prietene Aurel, azi e Ziua mediului. Va sufla el fericit În lumânările de pe tort
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
descurcat și, câteva sute de milioane de ani mai târziu relua, ca hominid, experiența. Încetul cu Încetul, orizontul omului s’a lărgit, pe uscat, pe mare, În aer. Dar, de fiecare dată, tot ce se afla dincolo de frontiera cunoașterii rămânea antitetică enigmă; o prezență mai frecventă decât ne dăm seama, fie materializată - o piramidă de exemplu - fie doar un indiciu - or fi oarece picturi rupeste chipuri de extratereștri? Oricum, enigma rămâne antiteza certitudinii. Enigmele care, pe măsură ce cunoașterea avansează, devin una după
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viitor neimaginabil, și lumea noastră va deveni o enigmă pentru cea ce va urma unui nou salt calitativ, o enigmă cu toată trăirea noastră de acum, cu toate vorbele mele... Dar totuși ce-a fost Înainte de acel salt calitativ? Poate antitetica imagine În oglindă care opunea infinitei fierbințeli o infinită răceală; chiar dacă, cel puțin În lumea noastră, sub doar minus 273 de grade Încetează orice mișcare, chiar la nivel atomic. Dar exista În acel Univers anterior ideea de temperatură? Putem avansa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și conservator al diversității obținute. Și ar trebui să luăm aminte la „memoria“ pământului. Un exemplu? Acolo unde sunt multe substanțe alelopatice, rămase de pe urma vreunui copac care a murit Între timp, un altul nu-și poate Împlânta rădăcinile, dar huzuresc antiteticele protozoare. Memoria pământului nu se oprește aici. Adică la ce se Întâmplă În Natura pe care eu o numesc liberă, adică scutită de intervenția omului. Pământul, de astă dată ogor, ține minte cine-l lucrează, dacă o face bine sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintr’o piramidă, dar fără să cred că era vorba de perpetuum mobile. Zic oricui e dispus să mă asculte, și oricând, că substanța Închide În Natură un circuit, punctat de autotrofe - să le spun acum doar plante - și de antiteticele heterotrofe - să le spun simplist animale. Ce frumos exemplu de perpetuum mobile ar putea fi, dacă nu ne-am gândi și la energia care pune În mișcare acest circuit? Și care vine dinafară, de la Soare, precum motorul mașinii o ia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]